Peripeții cu un puzzle

Dacă tot am vorbim atât de puzzle-uri în ultimul timp, săptămâna trecută abia așteptam să am loc să mai încep unul. Mai alesc că și FB-ul a ținut să-mi amintească că acum 5 ani făceam puzzle-ul cel mai drag mie din toate pe care le-am făcut. Dar înainte să mă apuc de unul nou mi-am amintit că cel puțin juătate de an țin un puzzle de-al piticotului într-un covoraș special pentru acest lucru și că ar cam fi cazul să-l lipesc și să vedem dacă îl punem sau nu pe perete. Îl tot amânam și din cauză că știam că pierdusem o piesă de la el, de fapt mai întâi am găsit piesa prin casă și neṣtiind exact de la care puzzle e, am pus-o bine. Apoi am descoperit că lipsește de la acesta, dar ... am pus piesa bine de tot. Aseara am zis că fie ce-o fie, îl lipesc așa cum e acum și adaug piesa lipsă când o voi găsi.

Câteva cuvinte despre covorașul pentru puzzle.

Am fost foarte încântată de el când l-am găsit în Jumbo de unde îmi iau eu de obicei atât puzzle-urile cât și accesoriile (în special lipiciul), cum era la un preț accesibil. Faptul că are trasate dimensiunile pentru diferite tipuri de puzzle să știi de unde până unde trebuie să fie puzzle-ul mi s.a părut interesant și chiar util. Un plus l-am considerat și faptul că a venit într-un tub în care să ții covorațul cu puzzle tocmai ca să nu pierzi piesele. Dar...surpriză, oricum am încercat să rulez și să împachetez covorașul cu puzzle-ul în el, pur și simplu nu încape în tub. Motiv pentru care am și pierdut acea piesă.

Un alt defect care ține probabil mai mult de mine, e că nu ar trebui rulat strâns, poți îndoi piesele, ceea ce mi s-a întâmplat. De asemenea, cred că odată terminat, trebuie transferat pe altceva și lipit, dar nu păstrat în covoraș. De cîte ori l-am desfăcut nu găseam puzzle-ul perfect întreg cum arată pe poza de pe cutia covorașului, dar nici distrus de tot. Pe acest covoraș piesele nu alunecă, și sătulă să-l tot așez acolo, mai ales că voiam să-l lipesc, am încercat să-l transfer pe bucăți pe un carton înfoliat pe care lipesc de obicei puzzle-urile. Rezultatul a fost un dezastru.  Piesele nu mai stau fixe una lângă alta și s-au dezmembrat imediat. Îmi pare rău că nu am făcut poze cu el pe covoraș.

Aseară nu eram într-o stare de spirit prea bună și ziceai că mi s-au înnecat toate corăbiile. Nu neapărat din cauza puzzle-ului, dar părea că asta a pus capac. Azi am descoperit și de ce - se pare că virusul ăla nu m-a ocolit așa cum credeam și acum își face de cap prin gâtul meu. Copilul când m-a văzut atât de necăjită a încercat să mă ajute să așez cât mai mult, dar a trebuit să renunțe și el din cauza orei târzii.

Dimineața parcă îl vedeam cu alți ochi, mai ales că găsisem și cutia lui ca să am imaginea de control. Am încercat să îl asamblez pe cartonul înfoliat, dar fiind folie alimentară nici acolo nu alunecă piesele, așa că a urmat alt tranfer pe un carton obișnuit.

 

Cam atât am reușit să asambez până m-au chemat la apel treburile urgente ale casei, dar recunosc că mai trec pe lângă el și mai potrivesc așa câte o piesă mai vizibilă.

A, și pentru că am zis de puzzle-rile amintite de FB, să vi le arăt:

 

În stânga e preferatu meu din toate, singurul de 2000 de piese pe care l-am făcut. Nu-mi vine să cred că de acum 5 ani și încă nu l-am pus pe perete acolo unde îmi doream.

Tot pe Fb am găsit și o masă specială pentru pasionații de puzzle. Nu știu unde s-ar putea găsi s-o comanzi online și cât costă, dar sper să se poata face și pe la noi, la vreun atelier de mobilă.