Profesor Bufniță - SP III - 16 și TC24 (08-4)

Provocările săptămânale ale lui Rux reușesc să mă țină cumva conectată cu partea de craft, în ciuda timpului limitat. Am noroc că temele de toamnă ale ediției III Salvăm păpuși sunt legate de revenirea la școală, și se află cumva în zona mea de interes. 

Săptămâna aceasta intră în scenă Spirit al pădurii - Profesor Bufniță. Pentru mine, acesta s-a materializat într-un suport de creioane decorat corespunzător. Materia primă folosită cuprinde: 

• o cutie de conservă; 
• un fir de mohair multicolor; 
• fetru negru și portocaliu;
• capace de la sticle de apă; 
• două felii ce polistiren de la o coroniță ruptă 
• resturi de material.

Bine-nțeles că ideea nu este originală, m-am inspirat dintr-un tutorial, și ca de obicei nerespectat în totalitate. Conserva mea nu era într-o stare tocmai frumoasă și nu putea fi decorată doar ca în tutorial. 

Am început prin a îmbrăca interiorul cutiei într-un material recuperat de la o pereche de pantaloni, folosind pistolul cu silicon. Pentru exterior (pentru că pur și simplu n-am avut chef să dau eticheta jos) am folosit un material de vinilin uitat într-o cutei de vreo zece ani. L-am găsit întâmplător când reparam Cutia pentru Steaguri. Deși acesta a fost materialul pe care am vrut să-l folosesc pentru capacul cutiei, vinilinul fiind așa de vechi, se crăpa la orice îndoitură. Pentru suportul de creioane l-am folosit pur și simplu pe dos, pânza acestuia având o culoare perfectă pentru profesor bufniță. 

Dintr-un cerc de fetru am confecționat aripile, folosind indicațiile din tutorial. Pe ele am lipit cu silicon,  firul de mohair colorat, încercând să sugerez penele. Nu sunt tocmai fericită de rezultat, dar nici nu aveam lipiciul colorat sugerat în video. Ochii sunt realizați din 2 capace de plastic în care am lipit cele 2 felii de polistiren și 2 cerculețe din același fetru negru. 

A fost atunci momentul în care am realizat că fără să programez, pot recupera și o temă restantă de la Transformări creative, mai precis tema cu numărul 4 din august. lună dedicată transformărilor dopurilor și capacelor. 

Cu bucuria corespunzătoare tăierii unui lucru de pe listă, mă duc să înscriu postarea și în tabelul suplimentar și vă doresc spor în tot ceea ce faceți.

Domna sticlă - TC24 (06-4)

Cine are impresia că în învățământ există o grămadă de timp liber, îl invit să meargă o sătămână în papucii mei. Cred că a fi profesor debutant una dintre cele mai dificile profesii de pe piață.Să mai fii și diriginte, chiar pune capac a tot ceea ce știai înainte. Sunt atât de multe hârtii de făcut, iar de cele de care țin de cariera mea didactică nici măcar n-am înțeles cum se fac. Nu mi-aș fi imaginat că trebuie vreo planificare pentru ora de dirigenție. Dar dacă avem manual, avem și planificări. 

Așa se face că este aproape final de septembrie când reușesc și eu să îmi adun gândurile să fac o postare despre un proiect recuperat la întâi septembrie, odată cu Felicitarea cu Floarea Soarelui și Brățara din Cabluri. 

Proiectul a fost început în luna iunie, când la Tranformări Creative ne jucam cu plastic. Pozele cu materia primă inițială s-au pierdut undeva prin telefon, am găsit doar o poză în care realizam pălăria doamnei sticlă, și nici aia foarte clară. După ce am îmbrăcat sticla de plastic în sfoară în sfoară (o sticlă de Kefir), am decupat un cerc de carton pe care l-am făcur bor la pălărie în jurul capacului sticlei. Și pe acestea le-am îmbrăcat cu aceeași sfoară verde. Aracetul folosit pentru fixarea sforii a înmuiat puțin cartonul, permițându-mi să-i dau o formă ondulată. 

Aceste operații au fost făcute în iunie, tot ce rămăsese de făcut era decorarea sticlei. Practic foarte puțin, dar când nu este făcut, nici proiectul nu este gata. Am rezolvat problema acum, cu niște dantelă și niște floricele din panglică.

Sticla este funcțională, pălăria este detașabilă și se înșurubează datorită capacului folosit. 

Mă grăbesc să înscriu poza în tabelul suplimentar și sper să reușesc să mai respund și la câte un comentariu printre planurile de lecții pentru mâine. 

Primul contact cu școala

    Întoarcerea la catedră pentru mine a fost o întâmplare fericită. Am mai povestit eu câte puțin prin comentarii că m-am hotărât brusc să mă înscriu anul acesta la titularizare, o aveam în plan dar într-un viitor mai îndepărtat. Stresată de cei de la șomaj ca lună de lună să mă duc la diverse târguri de joburi, mi-am zis că îmi depun dosarul pentru titularizare să le arăt că-mi caut loc de muncă și să mă lase în pace până mi se termină șomajul.

    Dar odată depus dosarul, o grămadă de alergătură după acte pentru acel dosar, era deja păcat să nu și încerc la examen. Și am încercat.

    Pentru asta îi mulțumesc celei mai bune prietene care m-a îndrumat și susținut la fiecare pas. Spre norocul meu, am reușit nu doar să-mi iau post de profesor, dar să iau unul de titular. Nu mai am pe umeri presiunea examenului anual pentru a obține o catedră. Doar dacă vreau să mă mut în altă parte, ceea ce cel mai probabil o s-o fac la un moment dat, naveta de acum înseamnă o oră dus și una întors. Dar va fi postul meu cât timp voi dori și va exista școala.

    Deși am drept de predare și la liceu și aveam de unde alege, îmi place mai mult materia de gimnaziu, așa că mi-am ales un post la o școală gimnazială. Primul contact cu școala l-am avut în august când mi-am dus actele și numirea pe post. Atunci am aflat că școala e în renovare, dar funcționaseră în alte școli și licee în ultimii doi ani. Construcția era terminată și așteptau noul mobilierul. Nu mi-a dat prin cap să fac poze școlii. În stânga este o poză de pe net cu școala înainte de renovare. În dreapta, din ziua în care am fost eu acolo, de fapt îmi pozasem fetele ce se distrau cu pisicile școlii. Directoare este o mare iubitoare de pisici și a adoptat foarte multe, cred că sunt acum vreo 10 în școală. Cel din imagine este Porto, un fel de stăpân al școlii, își face veacul într-o cutie în biroul directoarei sau ne însoțește în sălile de clasă ori la consiliu. Este la fel de vocal ca Fifi al meu cu care și seamănă la colorit. Tot în biroul directoarei mai stă o pisicuță, dacă am înțeles bine, Fana, colegele au poreclit-o Adjuncta.

 

    Contractul meu a început la 1 septembrie, dar prima zi de muncă a fost luni, doi septembrie. Din fericire, fix la școală, pentru că în sfârșit au aprobat reîntoarcerea elevilor în incinta ei, doar dacă acceptăm să folosim mobilierul vechi. Asta a însemnat o săptămână fulger de multă muncă: curățat mobilier, cărat scaune, bănci, montat dulapuri, sortat manuale, etc. Am fost încântată de colectivul de profesori. Dacă în prima zi ne-am prezentat toți elegant, așa cum îi stă bine unui profesor, de a doua zi toată lumea a venit echipat de lucru. Minunații colegi, niciunul nu s-a dat deoparte de la munca „de jos”, fiecare și-a frecat băncile, geamurile în sălile de clasă sau cancelarie, nimănui nu i-a fost jenă de mătură sau de cârpă. Avem o singură femeie de serviciu la toată școala și doar doi mecanici. Domnii profesori din colectivul nostru, patru la număr, au cărat zilnic tot ce s-a putut de la manuale la mobilier, plus tot ce au adus din școlile unde au funcționat anul trecut. Cred că seara cădeau frânți de oboseală. Săracii.

    Încă mai sunt în curtea școlii două containere cu fel de fel de materiale și mobilier ce trebuie golite. În camera ce ar trebui să adăpostească biblioteca, s-a dus doar o masă, iar manualele stau prin cutii, pe jos pe unde se poate. S-a adus acolo doar strictul necesar pentru începerea anului școlar.

    Vineri au găsit cutia pentru steaguri ce trebuia să stea la intrarea în școală. Se vedea că a fost relativ nouă. Din păcate, cineva și-a încercat talentul de tăiat pe ea și era imposibil de folosit. Soluția de compromis a fost să fie îmbrăcată într-un material. Când am văzut-o pe doamna director și pe femeia de serviciu căutând capsator, autocolant pentru aceasta, m-am oferit voluntar cu condiția să o iau acasă, știind că acasă am tot ce mi-ar putea fi necesar.

 

    După ce a trecut de inspecția lui Scai (e mare amatoare de spații mici și mi-a amintit de Porto de la școală), m-am apucat de lucru. Am încercat varianta de a lipi autocolant pe partea de deasupra, dar tăieturile prea ascuțite l-ar fi rupt imediat. Foiță de țigară e autocolantul din ziua de azi. Materialul primit l-am tivit pe margine și l-am încrețit. Cu un capsator l-am prins pe lateralele cutiei, iar capsele le-am ascuns cu un șnur tricotin. Din câte șnururi am făcut eu în primăvară, fix din culoarea aceasta nu aveam deloc. A fost momentul să descopăr că mașinuța mea tricotin nu mai vrea să funcționeze. N-am avut încotro și am scos-o din cutie pe a doua, care după realizarea șnurului dorit deja dă semne de oboseală. Mai trebuie testat să vedem ce și cum cu ele.

    Pentru partea de deasupra am lipit niște cartoane pe care le-am îmbrăcat cu un material de la mine și pe care le-am lipit cu bandă dublu adezivă de cutie. Cu pistolul de silicon an fixat celălalt material ca să acopere îmbinarea dintre cutie și carton.

    Ceea ce mă încântă cel mai mult e că tuturor pare să le fi plăcut rezultatul.

Reciclare creativă - organizator capace borcan

Așa fericită sunt când găsesc câte-o idee de reciclare pe care și reușesc s-o pun în practică, dar este mai ales utilă și-mi ușurează și mie viața! 

N-am avut eu prea mult timp anul acesta de grădină, dar de fructe am făcut tot posibilul să le conserv sub formă de dulceață, fie clasică, fie fărăr zahăr. Am reușit anul acesta să fac gem de vișine, mult mai puțin dulce comparativ cu dulceața clasică, dar și gem de vișine fără zahăr. 

Dulceața/gemul le făceam eu, le puneam în borcane, dar le adunam în plase și le duceam la beci și acolo rămâneau pe unde se putea. Haos total era în beci. Saptămâna trecută am făcut ceea ce zic eu ultima serie de dulceață de smochine și de pere fără zahăr. Și-am zis că așa nu se mai poate. 

Mi-am luat inima în dinți și fetele din dotare și-am pornit la organizarea haosului. Am reușit să aranjăm toate borcanele de dulceață la locul lor pe raft, ba chiar să și golim tot ce era mult prea vechi. Prin urmare, ne-am ales cu o serie bună de borcane de dulceață și capacele aferente. Recipientele goale urmează a fi relocate, o altă idee de reciclare a unor cutii, ce urmează a fi pusă în practică. 

Dar ceea ce mă enerva cel mai tare erau capacele, în special cele noi pentru dulceață. Am un fix, să folosesc capace ce sugerează tipul de dulceață/gem din borcan. Mi se pare că arata mai bine pentru un potențial cumpărător, chiar dacă nu am găsit mereu fix cu ce-mi doream. Problema era că trebuia să caut mult prin cutia de capace, chiar dacă erau ele puse separat în pungulițe.

Tot căutam niște cutii care să-mi permită să le stivuiesc capacele unul peste altul, dar să și văd ce fel de capac este în cutie. Ideea salvatoare a venit în timp ce mai organizam alt haos, cel din camera de craft. M-am împiedicat de cutile de Pringles păstrate să fac suporturi de creioane din ele. Am încercat mai demult cu o cutie, am tăiat-o pe jumătate, nu chiar perfect, dar nu se comportă la fel de bine ca o cutie de conservă. Capacele borcanelor încap perfect în ele, așa că le-am împachetat în hârtie albă și pe ele am lipit câte o poză cu tipul de capac pe care îl conțin. 

La final, le-am adunat pe toate într-o cutie și le-am depozitat momentan tot în bucătărie, că nu se știe, încă mai am ceva fructe de adunat și parcă văd că iar mai fac vreo dulceață. Dar când voi încheia definitiv sezonul de dulcețuri și conserve, vor plecat la păstrare lângă borcanele goale.

Idei de craft - Far maritim

 Pentru că luna iulie la Transformări creative, tema indigo avem de lucrat un Far maritim, am adunat mai jos câteva idei de realizat un far maritim.

Dar mai întâi câteva cuvinte scurte despre primul far maritim din lume : a fost construit în secolul al treilea î.Hr, în egipt, pe insula Pharos (de unde vine și cuvântul în limba română).  Datorită tărbului periculos pentru navele ce treceau prin apropiere, Regele Egiptului a poruncit constructia care să indice drumul către port. Farul a fost construit din blocuri uriașe de marmură albă, avea trei nivele separate și o bază de formă pătrată. In mijloc avea o secțiune octogonală, goala pe interior din care ieseau flăcări ce nu se stingeau niciodată. Se spune că puteau fi văzute de la  50-60 km depărtare. Deasupra farului era o statuie, dar nu se mai știe a cui zeu. Farul s-a dărâmat în secolul XIV în urma unor cutremure.

Cu o înălțime cuprinsă între 115 și 135m, Farul din Alexandria, a făcut parte din cele șapte minuni ale lumii antice.

Idei de craft cu faruri maritime:

• Far din ghivece de teracotă:

• Tot din ghivece, cu lumină solară

• Din carton

• Din pahare de hârtie

• Tot din pahare (video)

• Și iar paghare

•  Pietricele

• Polistiren

Pregătiri de vacanță - Troler SP III (12) și TC24 (05-4)

Penultima temă din prima parte a provocării Salvăm Păpuși, ediția a III-a, invită mesagerii să facă pregătiri de vacanță. Aveam mai multe opțiuni pentru aceasta, valiză, troler, cufăr pentru amintiri, panou, etc... 

Prima idee la care ne-am oprit a fost un cufăr organizator, la noi e mare nevoie de organizatoare și avem tot felul de cutii pentru asta, dar nu avem timp să le decorăm să și arate frumos. Era o ocazie bună de a împleti utilul cu plăcutul și de a folosi ceva materiale care stau de foarte mult timp acolo la păstrat.

Și ne-am apucat cu elan de decorat o cutie de pantofi cu carton ondulat, după o tehnică văzută într-un tutorial. Și chiar mergea treaba bine, dar ne-am împotmolit în etapele de uscare. Jumătatea de cutie care era gata uscată au folosit-o Monica și Rosie pe post de mobilă (să se sprijine) în ședința foto. 

Si dacă a văzut Monica că nu ne încadrăm în timp, s-a prezentat cu o cutie de medicamente, niște sârmă și carton să facem un troler. Dar ca de obicei, poze din timpul lucrului nu avem. Plus că am mai adaugat pe parcurs materiale după cum ne-a fost necesar.

Cutia de medicamente am desfăcut-o, am îmbrăcat-o în cartonul albastru și am refăcut-o lăsând capacul liber să poată fi deschis. Din sârmă am făcut un mâner pentru capac și mânerul specific pentru a transporta trolerul. Acesta este ascuns într-un tub de carton îmbrăcat și el în carton albastru și lipit pe spatele cutiei de medicamente. Mânerul este retractabil.

Din două capace de pix am taiat picioarele de sprijin, pe care le-am lipit cu pistolul cu silicon. Roțile sunt realizate din două capace de la cutii de lapte, prinse cu silicon pe o sârmă, pe care am trecut-o printr-un pai de hârtie lipit de troler ca să fie funcționale.

Odată gata, Monica și Rosie s-au prezentat la ședința foto, unde Rosie a studiat în amănunt trolerul pregătit și s-a declarat mulțumită de el. Acum face planuri de vacanță, dar nu s-a hotărât încă unde să meargă - la munte, la mare? 

Între timp, pentru că am folosit sârma/cablu, tema Transformărilor creative de mai, fetele au decis să înscriem postarea si în galeria transformărilor.

Tablou cu papier mache - TC24(03-04)

 Luna martie era una din cele mai lungi din an, cel puțin așa se simte în învățământ, e singura lună în care copii își primesc bursele întregi pentru că nu au nicio zi de vacanța în această lună. Vine și după un februarie chiar foarte scurt ( cu o săptămână de vacanță), iar senzația că e muuult mai lungă este puțin amplificată. Așa că nu știu cum se face, dar pentru mine a trecut repede, mult prea repede. Cel puțin în materie de craft. Am făcut atât de multe luna aceasta (cu mărțișorul și 8 martie) că nici nu am simțit că am timp să respir și totuși uite că am ajuns la final de lună și transformările mele creative....nu-s. Incă!

Vin acum cu a temă a lunii martie, tema Fii creativ! care mi-a dat posibilitatea să mă joc cu o tehnică pe care am descoperit-o anul trecut când trebuia să lucrăm tot cu ziare-cărți-reviste, dar atunci nu  știu ce-am făcut că de fapt parcă nu am făcut nimic. Anul acesta mi-am impus să nu ratez nicio provocare creativă și până acum am reușit să mă țin de plan, dar recunosc că mă ajută și faptul că nu mai trebuie una pe săptămnă, le pot face cumva aproape pe toate odată, când am o perioadă mai liberă. 

Nu a fost cazul acum, acest proiect mi-a luat vreo 3-4 zile, în primul rând că are timpi de așteptare, în al doilea rând că timpii de așteptare se lungeam după treburile mele zilnice care se modificau după vremea de afară.  Cu papier mache am mai lucrat când erau fetele mici, dar se pare că în perioade în care nu activam pe blog. Nici când am făcut lut de hârtie se pare că nu am mai scris pe blog. Dar tablouri cu astfel de hârtie prelucrată nu am mai făcut până acum.

Prin natura meseriei, la mine se strâng foarte multe hârtii așa că sunt binevenite orice idei de a le recicla și transforma în ceva mai productiv. Dacă n-ar fi problema timpului la mijloc, m-aș fi jucat mai mult cu lutul de hârtie, dar poate că voi reveni asupra ideeii, mai ales acum că pentru acest proiect mi-am pregătit mult mai multă hârtie decat era necesară, iar procesul de fabricare al lucului de hărtie începe fix cu aceiași pași.

Materiale neceare: 

• hârtie de reciclat 
• un castron cu apă caldă/fierbinte chiar
• mixer vertical
• strecurătoare/tifon
• pahare de plastic
• culori ( acrilice/tempera/colorant alimentar)
• lipici lichid
• spatulă/pensetă
• canvas (dar merge si un suport de carton - probabil și ceva de lemn)
• tipar și inigo (opțional) - puteți desena direct daca vă pricepeți.

Modul de lucru.

Primul pas reprezintă pregătirea hârtiei. Este și pasul cel mai lung. Pentru un proces mai rapid puteți folosi servețele albe. Servețelul, prosopul de bucătărie de hârtie sau hârtia igienică se dizolvă mai repede în apă. Preferabil albe ca să puteți obține culori mai frumoase, mai vii.

Hârtia mea a fost albă, dar scrisă și imprimată și cu cerneală, așa că a dat o tentă mai mult de gri amestecului. Am mărunțit hârtia cât de mic am avut răbdare, am turnat apă fierbinte peste ea și am lăsat-o la macerat. Sunt necesare minim 12 ore pentru acest proces. Din când în când mai schimam apa. De altfel prima apă am schimbat-o imediat că se colorase deja de la cerneluri. În final eu am lăsat la macerat hârtia vreo 3 zile, cum spuneam mai sus și din alte motive. Și pentru că era destul de multă, înainte de folosire am băgat și un mixer vertical în ea s-o mărunțesc.

Amestecul obținut se strecoară de apă și se stoarce bine. Eu am preferat să storc în cantități mici, cam cât am crezut că îmi este necesar pentru o culoare. Într-un pahar de plastic punem o cantitate mică de hârtie, o amestecăm cu culoare după cât de intensă dorim să fie și cu lipici lichid. Amestecîm cât de bine se poate pentru a obține un fel de pastă.

Am descoperit că pentru tablou mi-a fost necesar mult mai puțin decât amestecam dintr-o culoare. Ceea ce îmi rămânea, am acoperit cu folie alimentară (am lipit folia de amestecul respectiv) ca să nu se usuce. De asemenea am început cu culorile deschise și ceea ce îmi rămânea dintr-o culoare foloseam dacă era posibil pentru altă culoare (de ex galbenul de la inceput l-am amestecat cu verde si am făcut amestecul pentru fundal)

Pe canvas am trasnferat desenul cu ajutorul unei foi de indigo. Și am început să pictez cu pasta obținută. Dacă se dorește se poate pune mai întâi lipici pe foaie/suport, apoi cu penseta se adaugă cantități mici din pasta colorată. Eu am pus lipici mai mult în amestec și nu a mai fost necesar să pun pe canvas. Începusem inițial să fac interiorul staminelor cu galben, dar am descoperit că e mai bine să faci contururile prima dată si apoi să umplii desenul.

 

Pentru contururi am folosit pastă în aceeași culoare cu interiorul, dar nuante mai închise. Pentru a adăuga pasta pe tablou am folosit o pensetă cu vârfuri ascuțite și intrument de pictat în puncte care să mă ajute să ajez pasta pe linii. Pentru interioare am mai pus și cu lingurița cantitate mai mare de pastă pe care o distribuiam apoi uniform cu penseta.

Am continuat să pictez cu pasta de la interior spre exterior, ultima adăugată fiind pasta maro pentru ramă.

Când este gata se lasă la uscat pe o suprafată plană. Atenție, pasta cu care se pictează este destul de umedă, trebuie să vericifați din când în când și să îndreptati cu atenție canvasul/cartonul pe care ați lucrat. Are tendința de a se curba în timpul uscării. Tabloul pare a avea culori diferite din cauza luminii artificiale, l-am lucrat noaptea. Poza pentru prezentare este făcută a doua zi pe lumină naturală. Încă nu era uscat complet la acea vreme, nu se mai luau culorile la atingere, dar la o apăsare mai fermă se strica efectul de „țepi„ rezultat în urma aranjării pastei cu penseta.

De ziua matematicii - TC24(03-01) - Reflexii în oglindă (54)

 Ziua matematicii sau ziua numărului „pi”, 3 martie (3,14) a picat anul acesta într-o zi de joi, zi de Reflexii în oglindă.  Am vrut s-o celebrez printr-o felicitare dedicată, mai ales că pentru Transformările creative, luna aceasta avem de transformat ziare, cărți reviste. Și ce credeți că am eu la "în așteptare" să fac ceva cu ele? O mulțime de culegeri de de matematică care nu mai sunt de actualitate, dar nu din cele vechi pe care să le păstrezi cu sfințenie în bibliotecă (ca de exemplu Gheba sau Petrică) ci din cele de acum câțiva ani când s-au tot scos pe bandă rulantă, doar cu coperți modificate și eventual câteva exerciții în plus sau în minus. Mai mult, locul unde fotografiez eu felicitările are și un geam fumuriu ce oferă reflexii frumoase dacă nu-l acopăr cu nimic. Ar fi fost perfect să împușc mai mulți iepuri dintr-o lovitură. 

Numai că surpriza a venit din partea laptopului, care s-a încăpățânat să nu mai meargă în seara de joi și telefonul i-a ținut isonul. Laptopul nu se mai deschidea deloc. Telefonul nu mergea pe bloguri. Nu pe blogul mei, pe niciun blog. Probabil nici pe alte pagini dar nu am avut răbdarea de a verifica. M-am mulțumit că funcționa ca telefon și atât. Bănuiesc că au fost ceva probleme și cu netul prin zona mea, că nici a doua zi nu am avut succes.

Dar să revin la felicitare. Mi-am tăiat niște pagini din culegere și mi-am tipărit litera „pi” să o decupez s-o lipesc peste. Am încercat și varianta cu tipăritul literei pe pagina din culegere, dar nu se acoperă foarte bine scrisul și nu mi-a plăcut. 

Și nu mi-a plăcut nici litera tipărită pe foaia albă, părea mai deschisă/spălăcită decât cartonul negru desemnat ca bază pentru felicitare. În final am decupat din carton negru pe care l-am lipit cu bandă dublu adezivă cu burete să fie în relief.

Și pentru că nici ieri n-am reușit să scriu pe blog, dar aveam cumva materialele la îndemână, jucându-mă cu alte idei de felicitări, am mai făcut două dedicate zilei matematicii, folosind și partea decupată a literei cât și cartonul din care am decupat, dar de data aceasta am încercat să dau o tentă de învechire paginilor din carte. Nu știu cu ce se face acest lucru în mod normal, ce fel de pulbere se folosește, dar eu m-am jucat cu fardurile.

Pozele sunt din arhiva personală
Pentru rubrica Reflexii în oglindă, inițiată de SorinN și redeschisa de Carmen
Recomandare
„Dacă dorești să participi, publică într-un articol pe blogul tău, 
o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai văzut în „oglindă”(poate fi și cea retrovizoare) 
și înscrie articolul în tabel”

Încă două gata...

... și de-acum deja ajunse la destinatare. Sticlele le-am lucrat ieri, mai precis aseară, dar n-am avut timp să să le fotografiez până dimineață când am nimerit telefonul fetei, nu pe al meu. Zilele acestea am tot foste ocupate cu pregătirea pentru simularea bacalaureatului care se ține în prezent. Mai e doar o probă, mâine cea la alegere, ieri a fost Limba română și azi matematica.  Ieri numai matematică am văzut și eu și ea.

Cum ea a fost azi la examen, cu una din sticle în ghiozdan, pregătită pentru doamna profesoară de chimie la care urma să meargă după simulare, poza a ajuns la mine foarte târziu. Undeva pe la mijlocul zilei când sincer mi-era mintea mai mult la subiectele de la simulare decât la altceva.

Nu am prea multe de zis în plus față de data trecută, sunt făcute aproximativ la fel. O diferență notabilă e șunurul pe care l-am tăiat prea scurt și nu am mai putut să-l leg cu fundă. 

Mai urmează să fac două sticle pentru mâine, ne întâlnim cu medicul de familie și asistatenta doamnei doctor pentru control și vaccin și apoi cam gata cu aceste sticle că rămân fără materie primă, adică sticle mici de bere și flori din fetru de această culoare.

Articol scris in contul zilei de luni, 4 martie.

Sifonierul păpușilor - PV24(02-3)

 Ultima tema a Provocărilor verzi din februarie este un miniorganizator pentru mesagerul nostru. Am ales să îi fac un mic șifonier în care sa își tina acele câteva hăinuțe pe care le are, cu speranța că se vor mai înmulți în acest an. Sper ca acest șifonier să se încadreze la categoria miniorganizator. Dacă nu, asta e, am ratat această subtemă.

La ședința foto cu produsul finit au venit atât Monica, cât și noua sa prietenă, păpușa de la Mihaela, care în așteptarea unui outfit propriu, a împrumutat ținuta de mărțișor de anul trecut a Monicăi. În șifonier au pus pe umeraș prima ținută a Monicăi, iar pe rafturi momentan niște materiale din care să le fac eu alte rochițe.

Și acum câteva detalii despre realizarea șifonierului: pentru corpul principal am folosit o lădiță de carton rechiziționată de prin Lidl. Obișnuiesc să iau câte o cutie de carton din coșul lor de reciclare și să-mi strâng în ea cumpărăturile mici. Așa, nici nu mai le pierd prin coșul de cumpărături și le și duc mai repede la mașină. De obicei aceste lădițe le folosesc vara la uscarea plantelor, iar când devin inutilizabile fie le pun în tomberonul de reciclare, fie în compost (depinde de cât de mult sunt vopsite). Rafturile din interior, tot din cutii sunt făcute. Cel pentru umerașe dintr-o cutie de la mâncarea de pisici, iar celelalte dintr-o cutie de napolitane și un carton. Ușile sunt tăiate dintr-o cutie de la ... un organizator rotativ primit de Crăciun.

Toate piesele sunt îmbrăcate în folie autocolantă care imită mobila. Piesele de interioe au fost mai îbtări îmbrăcate in folie (doar părțile vizibile) și apoi lipite cu bandă dubluadezivă în interiorul șifonierului. Tișa pentru umerașe e realizată din bete de frigărui, lipite între ele cu scotch de hârtie. Pentru uși mi-am dorit să fac niște balamale, dar nu știam cum să le prind fără să stric autocolantul Într-un final am făcut o improvizatie de balamale, din fâșii de autocolant puse și la exterior și la interior. Sper să țină.

Mânere sunt lipite cu silicon și sunt formate din niște mărgele în formă de trandafiri. Am folosit un bețișor de coktail trecut prin ele pentru a le ține închise, asta pănă voi găsi o altă idee mai frumoasă, că mai practică decât asta nu văd să fie vreuna.

Picioarele sunt formate din felii dintr-un dop de vin.

 

Coșuleț pentru croșetat - PV (02-1și2) și TC24 (02-04)

 În luna februarie Mesagerii de la Provocări Verzi continuă aventura cu o temă interesantă: Organizatoare. Cele trei subteme ale acestei luni sunt :

• adunarea și pregătirea materialelor și crearea corpului principal al organizatorului
• personalizarea organizatorului
• un miniorganizator pentru mesager

Încă din start mi-a pus probleme diviziunea subtemelor în crearea unui organizator și personalizarea lui. Oricât am încercat să găsesc o idee de a le separa, nu am reușit, mai ales că știam că voi face ceva ce va implica și material textil, tema din această lună de la Transformări Creative. 

După o ședință cu fetele, să vedem ce fel de organizator să fac, vroiam să fie ceva ce ne va fi util, am ales să îmi fac mie un coșuleț organizat pentru croșetat, pornind de la cutia pe care o foloseam pentru a ține mărțișoarele croșetate.

Ca materie primă am folosit o față de masă decolorată și un rest de la o față de pernă modificată. Din fată de masă am tăiat o fțșie lungă cu care să îmbrac lateralele cutiei. Dar mai întăi, din restul de fată de pernă am făcut niște buzunare pe care le-am cusut pe fâșia de material pentru laterale. Pentru a lipi de cutie am folosit banda dublu adezivă. Apoi am indoit marginile la interior și le-am fixat cu ajutorul pistolului cu silicon.

Tot cu pistolul cu silicon, am îmbrăcat și pereții interiori ai cutiei, folosind același material de la fata de pernă. APoi, am reciclat doă cartoane, unul mai gros pentru exterior și unul mai subțire pentru interior, le-am îmbrăcat tot cu material de la fața de masă și le-am lipit de fundul cutiei.

Pentru a acoreri îmbinarea dintre cutie și cartonul îmbrăcat în material, tot cu silicon al lipit câteva rănduri de sfoară mai groasă.

La realizarea organizatorului, Monica a zis pas, a stat de vorbă cu prietena ei sosită de la Mihaela, pe teme de fashion. Fiecare așteaptă acum un outfit nou și s-au cam supărat că le-am tot amânat. Dar a lăsat supăararea la o parte pentru ședinșa foto. Pănă la urmă a zis că-i place foarte mult organizatorul meu și că o să mă ajute să facem unul și pentru ea.

Jurnal de bord - Coperți - Provocări verzi (01-2) și TC24(01-03)

 Dacă am făcut corpul jurnalului și am început și să-l completăm, era cazul să facem și coperți pentru acesta, fix următoarea subtemă de la Provocări verzi și una din temele obligatorii de la Transformări creative.

Ca să putem îmbina ambele provocări, am folosit pentru crearea coperților materiale reciclabile: carton în care au fost ambalate niște cărți și punga de cadou pe care a folosit-o Monica și la minijurnalul ei. Avem acum junale asortate. Și încă mai avem rămase bucăți din punga de cadou. Să vedem, poate le folosim la semnnul de carte, ultima subtemă de la PV din această lună.

Punga de cadou părea destul de încărcată ea cu desenul trandafirilor și nu am mai luat în calcul alt decor pentru copertă. Acum, uitându-mă la poza cu el, aș zice că parcă ar merge o etichetă în colțul din dreapta sus, una pe care să scriu eventual anul.

Pagina completată, cea pentru ianuarie, conține brăduțul la indigo de la TC24 pe partea dreaptă. Pe pagina din stânga am pus numele lunii și am schițat doar în creion un om de zăpadă - ceva ce încă reprezintă pentru mine iarna. Ca o paranteză, am cunoscut în decembrie o fetiță de vreo 5 anișori, foarte dezinvoltă și vorbăreață. Am întrebat-o atunci la ce se gândește ea cand vorbim de iarnă, în afară de Moș Crăciun și cadouri. nu mai știu excat care au fost primele răspunsuri, dar abia la al patrulea a zis zăpadă. Și atunci am realizat că pentru generațiile astea tinere e greu să asocieze iarna cu zăpadă, oameni de zăpadă, săniuș etc... pentru că pur și simplu ei nu experimentează așa ceva. Acei câțiva fulgi de nea căzuți săptămâna trecută abia dacă au acoperit pământul.

Restul paginii rîmâne momentan necompletat, să vedem până la finalul lunii ce voi considera că a marcat mai mult această lună.

Pentru coperți am procedat așa cum știam eu să fac coperțile. Am tăiat din carton două dreptunghiuri puțin mai  mari decât pagina jurnalului și un dreptunghi mai îngust pentru cotor. Special l-am făcut puțin mai lat decât grosimea jurnaluui ca să pot eventual și lipi câte ceva pe paginile acestuia și să poată sta închis și cu acele materiale lipite în interior. 

Le-am așezat pe toate în ordine pe punga de cadou, am decupat din ea lăsand o margine de circa 5 cm pentru a putea îndoi în interior. Ca să arăte frumos la colțuri nu am tăiau hărtia, doar am lipit mai întâi colțurile, apoi am îndoit și pe laterale.

La final am adăugat și corpul jurnalului lipind foile exterioare de coperți. Sunt singurle foi din jural care nu pot fi înlocuite.

Și acum a apărut și o problemă: nu se putea deschide jurnalul. Stilul acela de prindere a paginilor este destul de strâns și nu permite o deschidere atât de mare cât am făcut eu cotorul jurnalului. Pe alocuri hârtia de împachetat de la bază s-a rupt puțin. Fiind deja totul lipit, eu am rezolvat problema rotunjind cotorul (am introdus un pix rotund între cotor și jurnal și am modelat cartonul după acest pix. Acum pot să îl deschid fără să se mai rupă la bază. Scriind articolul pentru corpul jurnalului, în tutorialul pentru Origami Blizzard Book am descoperit că secretul era să NU fac și cotor pentru acest tip de carte. Greșeala mea că nu am urmărit cu atenție tutorialul și pentru această etapă.

AEC Ziua 6 - Inele de hârtie

A șasea zi din calendar e o zi specială, e ziua de Sf. Nicolae. Monica speră că Moșul va fi darnic cu voi. La momentul în care scriem nu mai e mult și va sosi. Poate o să poposească și la noi dacă ne ducem mai repede la culcare.

În plicul cu numărul 6, Monica a găsit inele din tuburi de hârtie. A vrut să facă din ele un glob, să fie în ton cu tema de la Adventul fotografic. Și pentru că nu era sigură cum să le prindă să stea bine, mai întâi s-a documentat. A găsit un site cu muuuuulte idei minunate de ornamente de Crăciun realizate din inele de tuburi de hârtie. Cel puțin așa a crezut ea când a văzut în poză globul pe care îl dorea. Apoi a descoperit că sunt făcute din benzi de hârtie, dar cine spune că nu se pot face și din inelele de tub din plic? Sau cu orice alte inele de hârtie?

Și totuși, în final a făcut un îngeraș după un model de pe alt site, dar l-a stilizat cum i-a plăcut ei. L-a vopsit cu alb acrilic în mai multe straturi și a făcut fustița îngerașului după modelul de îngeraș de pe felicitarea quilling din provocare din noiembrie. La final s-a pozat și cu globulețul pe care l-a pregătit pentru AFII, ziua 6 și cu care participă și la Transformările creative ale luni decembrie.

Acum e rândul vostru să folosiți inelel de hârtie în creațiile voastre.

Înscriere lucrări

Sunt pe drum....

 ... e o melodie pe care mi-o cântă fetele ori de câte ori se rostest aceste cuvinte. Dar, chiar sunt pe drum. Cine? Coletele cu calendarele de activități de care vă spuneam zilele trecute, la provocarea creativă de advent.

În principiu pare simplu, ce poate fi greu la asamblarea unor tuburi de hârtie, respectiv cutii în care să pui ceva materie primă de advent. Mai ales că știam exact ce vreau să fac si ce să pun. Ei bine, a fost chiar un tur de forță, un adevărat maraton să le pot termina aseară, ca în dimineața aceasta să ajung cu ele la curier.

După cum spuneam, greu nu a fost, doar consumătoare de timp. Construcția brăduților din tuburi de hârtie a fost destul de simplă.  Odată aranjate tuburile, capsatorul și-a făcut datoria să le țină unite. Le fel am procedat și în cazul cutiilor. Apoi am trasat conturul brazilor pe carton, ppe care l-am decupat și lipit de tuburile de hârtie. A urmat etapa de îmbrăcare a acestora în hârtie. Am folosit hârtie reciclată de la cadourile de anul trecut. O tot țineam că fac ceva cu ea și acum am găsit ocazia. Aveam cândva ceva poze, dar nu le găsesc acum și sunt pe fugă iar, că am rămas în urmă cu treburile casei.

Partea de umplere nu am pozat-o, aș fi stricat surpriza, dar a fost... oarecum muncă de chinez. Am vrut să fie toate fix la fel, așa că aveam nevoie de câte 7 seturi fix la fel pentru fiecare zi. Bine-nțeles că mi-am făcut și mie, doar că ale mele sunt momentan într-o cutie, în plicuri, urmează să-mi pună fetele numerele pe plicuri ca să uit ordinea în care sunt stabilite. Și pentru că a venit vorba de numere, decuparea lor a durat pe ceas o oră întreagă. E clar, la anul va trebui să mă organizez mai bine, din timp (Cri a zis să încep din mai) și să-mi iau perforatoare sau ştampile cu numere.

Capacul este pus doar din hârtie de cadou, nu am avut timp să o perforez să se rupă ușor,prin urmare vă sfătuiesc să băgați foarfeca în hârtie, nu prea aveți ce strica cu ea. Mi-a plăcut să lipesc apoi lateralele, partea de hârtie verde, chiar și la brăduți - am avut un spray cu adeziv care este pur si simplu superb. Miroase a prenandez, cred că e ceva din gama asta după cum s-a comportat cel ce mi-a ajuns pe mâini, dar salvează mult timp și nici nu umezește hârtia cum face aracetul. La cutiuțe a fost mai simplu, având suprafața plană am folosit bandă dubu adezivă.

La final le-am decorat pe toate cu panglică roșie și funde de cadou. Ambalarea lor în cutii... spre norocul meu am găsit la Lidl acum două seri multe rafturi fără produse, dar cu cutiile în care fuseseră acestea. S-au dovedit a fi perfecte pentru ce-mi trebuia mie, chiar dacă a trebuit să contruiesc pereți din alte cartoane. Cum am promis, în fiecare colet este și o mică surpriză din partea mea, ceva pentru ziua 25 si ceva pentru când vreți voi să folosiți. Sper să vă placă.

Sper să ajungă la voi cât mai întregi, să nu se spargă nimic, să vă placă și să vă jucați cu materialele din calendare. Va urma și o postare cu regulile provăcarii și tabelele aferente, dar mai aproape de 1 decembrie. Vă doresc mult spor și inspirație.

PS: Scuze că nu am scris pe felicitări, eram foarte obosită aseară când am terminat de ambalat și sincer mi-a fost teamă că voi greși textul (chiar mi s-a întâmplat și m-am bucurat că am putut să înlocuiesc hârtia)