Buturuga și băncuța SP III - 17

A trecut deja o lună de școală și nici nu m-am obișnuit bine cu programul, că deja trebuie să mă adaptez la altul. Azi urmează să duc domnișoara la facultate, suntem fericiți că are cazare la cămin. Și-a ocupat camera de ieri și urma să-i ducem bagajele mâine, dar uraganul ăsta care se anunță cu toate codurile posibile pentru mâine ne-a schimbat planurile.  Ziua mea liniștită de azi s-a transformat în .... cred că haos e puțin spus, dar cât aștept să fiarbă mâncarea, profit să vă arăt ultima lucrare făcută aseară împreună cu domnișoara. Nu știu dacă până la vacanța de iarnă ne vom mai potrivi la program, să mai facem ceva împreună. De-a lungul timpului, chiar dacă nu prea s-a implicat ea în proiecte, mi-a fost de ajutor măcar cu fotografiatul sau cu furnizarea materialelor pe care i le ceream.

Buturuga și băncuța, protagonistele temei cu numărul 17 din Salvăm păpuși III, s-au lăsat cam greu conturate în mintea mea. Mult timp am rămas setată pe ideea unei picturi cu lut/papier mache, cum am mai făcut în martie, dar nu mă încânta foarte tare ideea unui tablou pe care să nu știu unde să-l expun. Ceea ce am eu nevoie mai mult acum, sunt suporturile de creioane. Recunosc, conservele sunt deja folosite cu acest scop, dar m-am cam săturat să le văd așa doar conserve dezbrăcate de etichetă. Le vreau decorate.

Și dacă nu era din lut, mintea mea a rămas blocată pe a folosi o coajă de copac lipită pe suportul de creioane pe post de buturugă. Asta era rezolvată, dar ce fac cu băncuța? Cum fac eu băncuță dreaptă pe o suprafață curbă? Din spatule? Sau crenguțe? Cred că noaptea mi-a adus ideea salvatoare? Nu că noaptea e cel mai bun sfetnic, ci că s-a întunecat și nu-mi culesesem coaja de copac și crenguțele necesare. Nici cu lanterna la 11 noaptea n-am vrut să ies afară. Suzana cu bufnițelul ei m-a salvat. Am văzut aseară fugitiv că l-a lucrat din lână împâslită (apropo că nu cred că am comentat încă acolo - absolut superb). E un subiect pe care vreau și eu să-l abordez cândva, am tot ce trebuie, lână, ace, chiar și un curs cumpărat. Timp să particip la curs îmi mai trebuie. Dar am și fetru! De toate culorile. Și mai stătea și degeaba. Când am realizat că pot să termin la timp pentru a posta azi, m-am apucat repede de lucru. Și aici a contat mult ajutorul ambelor fete, că amândouă au sărit să-mi țină pistolul de lipit, să facă poze, să aducă ce mai era nevoie, etc...inclusiv la curățenia de după au ajutat.

Am început, bine-nțeles, îmbrăcând cutia de conservă atât pe interior cât și pe exterior. Pentru interior am folosit un rest de la o pereche de pantaloni ce au fost scurtați pentru piticele de noi ce suntem toate trei. Iar pentru exterior, același material de vinilin folosit la tema trecută, Profesor bufniță. Și pentru că mai am încă material de vinilin, m-am hotărât să încerc să îmbrac în el cât mai multe conserve folosite pe post de suport de creioane și dacă e posibil să le decorez în temele de la Salvăm Păpuși. Cred că ar ieși o serie interesantă. cam în genul celei cu sticlele de vin de acum doi ani.

Odată cutia îmbrăcată, am trecut la pregătirea decorului: un copac pe a cărui coroană am lipit tocătură de fir colorat să sugerez toamna. Copacul l-am folosit să maschez îmbinarea vinilinului pe conservă. Din fetru maro am tăiat o buturugă mai mare și doua mai mici. La cea mare, cu o bucată mică de fetru bej am încercat să sugerez tăietura făcută în buturugă. Iar un maro mai închis tăiat neregulat sugerează o creangă pusă pe cele două buturugi mici pe post de băncuță

 

La sala de clasă în aer liber s-au prezentat Aricel cel curios și Rița-Veverița cea sfătoasă. Pierdut printre tufișuri, Veveriț -Fomiț caută atent, poate găsește ceva de mâncare că a auzit el că la școală poate să și mănânce în pauză.

Mesagerele, Monica și Rosie au făcut poza cu materia primă și apoi au stat deoparte să nu încurce „procesul creativ”. Au revenit la final pentru ședința foto și s-au arătat mulțumite de rezultat.

Profesor Bufniță - SP III - 16 și TC24 (08-4)

Provocările săptămânale ale lui Rux reușesc să mă țină cumva conectată cu partea de craft, în ciuda timpului limitat. Am noroc că temele de toamnă ale ediției III Salvăm păpuși sunt legate de revenirea la școală, și se află cumva în zona mea de interes. 

Săptămâna aceasta intră în scenă Spirit al pădurii - Profesor Bufniță. Pentru mine, acesta s-a materializat într-un suport de creioane decorat corespunzător. Materia primă folosită cuprinde: 

• o cutie de conservă; 
• un fir de mohair multicolor; 
• fetru negru și portocaliu;
• capace de la sticle de apă; 
• două felii ce polistiren de la o coroniță ruptă 
• resturi de material.

Bine-nțeles că ideea nu este originală, m-am inspirat dintr-un tutorial, și ca de obicei nerespectat în totalitate. Conserva mea nu era într-o stare tocmai frumoasă și nu putea fi decorată doar ca în tutorial. 

Am început prin a îmbrăca interiorul cutiei într-un material recuperat de la o pereche de pantaloni, folosind pistolul cu silicon. Pentru exterior (pentru că pur și simplu n-am avut chef să dau eticheta jos) am folosit un material de vinilin uitat într-o cutei de vreo zece ani. L-am găsit întâmplător când reparam Cutia pentru Steaguri. Deși acesta a fost materialul pe care am vrut să-l folosesc pentru capacul cutiei, vinilinul fiind așa de vechi, se crăpa la orice îndoitură. Pentru suportul de creioane l-am folosit pur și simplu pe dos, pânza acestuia având o culoare perfectă pentru profesor bufniță. 

Dintr-un cerc de fetru am confecționat aripile, folosind indicațiile din tutorial. Pe ele am lipit cu silicon,  firul de mohair colorat, încercând să sugerez penele. Nu sunt tocmai fericită de rezultat, dar nici nu aveam lipiciul colorat sugerat în video. Ochii sunt realizați din 2 capace de plastic în care am lipit cele 2 felii de polistiren și 2 cerculețe din același fetru negru. 

A fost atunci momentul în care am realizat că fără să programez, pot recupera și o temă restantă de la Transformări creative, mai precis tema cu numărul 4 din august. lună dedicată transformărilor dopurilor și capacelor. 

Cu bucuria corespunzătoare tăierii unui lucru de pe listă, mă duc să înscriu postarea și în tabelul suplimentar și vă doresc spor în tot ceea ce faceți.

Vaza cu scoici - Amintiri de vacanță. Suvenir - SP III - 14

 Oficial ieri a început toamna, și anul școlar. Deci și eu serviciul. Dar cum 1 septembrie a picat duminica a fost ca încă o zi de vacanță. Am profitat de ea din plin să mai organizez camera mea de lucru și să recuperez din proiectele restante. Mi-am pus pe masa o cutie în care am tot adunat din proiectele începute fie cu ocazia provocărilor, fie cu alte ocazii cu gândul de a le finisa în cel mai scurt timp. 

Și așa se face că am avut practic la îndemână materialele necesare pentru prima temă din ce-a de-a doua parte a provocării Salvăm Păpuși, ediția III. Temele au fost anunțate de luna trecută, acum apar detaliile specifice de la o săptămână la alta. Prima temă - Amintiri de vacanță. Suvenir.

 Proaspăt întoarsă de la mare, cu pungulița de scoici culese, tema mi-a picat mănușă. În cutia de proiecte de terminat, tocmai adunasem un tub de hârtie îmbrăcat în sfoară pregătit în ideea de a fi transformat într-o vază. Practic nu am avut mult de lucru, la acest proiect. I-am făcut bază dintr-o bucată de carton pe care am lipit-o cu silicon și cu ajutorul unei dantele am ascuns lipiturile inestetice. Pentru simetrie am pus aceeași dantelă și în partea de sus. antele este recuperată de la o pălărie de soare pentru copii, e o dantelă mai groasă/rigidă din care a fost făcută pălăria.

Tulpina florii este confecționată din mânerul unei pungi de hârtie. Petalele și frunzele din scoici, iar centrul florii fin stamine pentru flori, toate lipite cu silicon. 

Cred că e primul proiect în care folosesc scoicile în sfârșit, deși nu există an sau vacanță la mare din care să nu mă întorc măcar cu o mică punguliță de scoici.

Pentru ședința foto, Monica și Rosie au venit pregătite cu decor din cochilii de melci, și acestea aduse cu ceva ani în urmă de pe litoralul românesc.

Salvăm cărți! - Final de vacanță. Activități de creație (SC 3/24)

Dacă tot ne-am întors mai devreme din vacanță, mesagerii mei ai provocărilor verzii, Monica și Rosie, m-au tras repede de mânecă insistând că mai e o zi doar și se încheie provocarea și putem să salvăm și noi niște cărți, că doar le-am ales împreună mai demult. Trebuie doar să le reparăm.

La așa insistențe, ce să-i faci? Te conformezi, nu? Am pus rufele la spălat, că le spală mașina, mâncare încă nu trebuie să fac din fericire, deci n-am mai avut motiv de amânare și m-am prezentat la masa de lucru. Fetele mă așteptau cuminți cu manualele și culegerile gata pregăgătite să fie salvate. Cărțile au fost alese încă de la prima misiune, cea din iunie când pentru mine venea firesc să zic „Povestea merge mai departe” și cu examenul care bătea la ușă era ideal să-mi salvezi manualele de pe care să învăț. Atunci am descoperit că manualele erau programate la salvat fix pentru luna august, prin urmare le-am lăsat și noi pentru august.

Doar că acum văd că titlul provocării ar cere altceva, Activități de creație, adică ceva cărți cu activități de creație, ceea ce din păcate nu aveam pregătit pentru azi. Eu am rămas în cap cu una din sugestiile inițiale pentru luna august, aceea de a salva manuale mai vechi.

Ce am salvat noi? O s-o iau în ordinea în care ne-am ocupat de ele.

Numărul 1: Culegrea  „Probleme de matematică pentru clasele 2-4”. A fost editată de Editura didactică și pedagogică în anul 1988 și este culegea mea de probleme din clasele primare. Pe cât de veche este, pe atât de bună mi se pare în continuare și am tot folosit-o în ultimii ani în pregătirile cu elevii, chiar dacă nu se mai potrivesc perfect exercițiile pe clase. Pur si simplu îmi scot eu  exercițiile de care am nevoie pentru consolidarea anumitor lecții. Recondiționarea a fosr relativ simplă, doar lipirea unor pagini desprinse și a cotorului. Faptul ca are copertă de plastic încă clasele mele primare a făcut ca această carte să se păstreze detul de bine.

 

Numărul 2 : tot o culegere, de data aceata de gimnaziu, vestita Gheba, cum i se spunea pe timpuri, „Exerciții și probleme de matematică pentru clasel V-IX”, autori Ghrigore Gheba și Carmina Gheba Cîrnu, de unde și numele. Editura Icar, 1991. Bine-nțeles, tot o culegere după care am învățat eu în gimnaziu. Ruptă a fost fix la paginile de exerciții care mi-au plăcut mult în ciuda faptului că mi-au dat la acea vreme cele mai mari bătăi de cap. Sau poate tocmai pentru că am ajuns să le dovedesc, să le înțeleg, au devenit favoritele mele. Această culegere nu o folosesc azi, mi se pare chiar foarte avansată pentru programa actuală. Cred că s-ar potrivi mai bine pentru liceu acum.

Ca și restaurare a avut nevoie de două lipituri de pagini și de cotor care, spre bucuria mea, a rămas cumva întreg.

Numărul 3 în ordinea în care m-am ocupat de ele este un manual. A fost cel mai deteriorat din cele alese, dovadă că a trebuit să-l pun la presat ca să se lipească. Nu am învățat eu după acest manual în liceu, a apărut când am terminat eu facultatea, ca urmare a diferențierii manualelor de matematică pe profile de liceu și a introducerii calcului vectorial în programa de liceu. Eu îl studiasem până atunci doar în facultate. A fost un efort financiar substanțial la finalul facultății să le achiziționez pe toate, pentru toți cei patru ani de liceu, unul pentru clasa IX (acesta roz) și câte două pentru ceilalți ani de liceu, dar le-am luat datorită autorului, Mircea Ganga, un matematician deosebit, autor de manuale și de culegeri recomandate chiar și azi. Am învățat din manualele lui mai tărziu, când am avut nevoie fie pentru examenele mele fie pentru elevii de la pregătire. În ziua de azi nu recomand fix aceste manuale elevilor, dar sunt bune pentru a studia exerciții rezolvate, metode de lucru pe anumite capitole.

Numărul 4 este tot un manual din seria amintită mai sus, cel de analiză matematică de clasa XI. Realizez acum că starea manualelor din această serie arată ce anume din matematica de liceu a fost necesar să aprofundez mai mult datorită schimbărilor care au avut loc în programa față de ceea ce mi s-a predat mie în liceu.

Chiar dacă nu sunt tocmai cărți cu activități de creație, sunt totuși cărți mai vechi care în opinia mea merită salvate și care pot dezvolta și latura creativă a unui pasionat de matematică, chiar dacă acesta poate fi apreciată doar de cei din domeniu. Sper să se încadreze totuși aceste cărți în jocul lui Rux.

Salvăm cărți! - Vacanța. Primul popas de ... Poveste. (SC 1/24)

 Monica, mesagerul nostru plecat în misiune pe Provocări verzi, a trecut odată cu începerea verii la o nouă etapă, cea a sălvării cărților. Prima temă începe cu ... Vacanța. Chiar în vacanță la propriu a stat Monica, alături de prietena ei Rozi, până aproape de finalul lunii când și-au amintit că ar trebui să și lucreze ceva în misiunea asta. Nu știu de ce în cap îmi rămăsese sloganul ”Povestea merge mai departe” și chiar îmi spuneam că voi salva niște manuale de care am nevoie să îmi recapitulez niște noțiuni de matematică pentru un examen ce urmează să-l susțin. Mă gândeam că se potrivește perfect cu sloganul, povestea merge mai departe și în viața mea personală cu un nou capitol ce sper să se încheie cu reîntoarcerea mea la catedră. Dar mai e mult până acolo.

Între timp, Monica care se bucura de relaxare, mi-a atras atenția să mai verific o dată cerințele temei si s-a dovedit a avea dreptate, povestea este despre ... povești. Manualele sunt pentru luna august. Așă ca mi-am lăsat manualele în pace, și am plecat în căutarea unor cărți de povești. Unde? La fete în camere. Și am găsit. Fix patru cărți. Știu că Rux zicea de patru teme luna aceasta și dădea ceva exemple de subteme, dar efectiv altceva în afară de repararea cărților nu am avut timp să fac nicmic. Și nici semne de carte nu le-am făcut, nici măcar unul. Vroiam să pictez ceva în ton cu cartea dar.... din nou invoc lipsa de timp. Așadar las la latitudinea lui Rux dacă consideră ok să fie o temă, în ideea că lipsa semnului de carte să fie compensată de reparea rea altor cărți.

Majoritatea cărților alese erau intr-o stare destul de bună, mai ales cele două copertate, având probleme in special la cotor. Seria aceasta de cprți mi-a fost foarte dragă în copilărie, deși avea doar câteva cărți din ea, dar coperțile acestea mi se păreau foarte frumoase.

„Neamul Șoimăreștilor”, este exact edișia pe care am citit-o când am trecut clasa a cincea, o carte pe care mi-a dat-o tatăl meu s-o citesc.  Am mai citit în vacanța aceea, „Amintiri din copilărie” și „Niculae Moromete”, iat când am început clasa a cincea, la prima ora de română eram foarte mândră pentru că știam că citoisem niște lecturi mai „sofisticate” și abia așteptam să-mi vină rândul sa-i spun profersoarei ce am citit. Mă sințeam foarte importantă comparativ cu majoritatea colegilor care citiseră povești. Tot timpul mi-am repetat in cand ordinea în care să spun cărtile, și anume, AMintiri din copilărie, de Ion creangă,„ Niculae Moromete” de Marin Preda și la final „Neamul Șoimăreștilor” de Mihail Sadoveanul. Știam că ultima era recomandată ca lectură pentru clasa a opta. Știți vorba cea cu planul de acasa, da? Ei bine așa și eu. Cand mi-a veit randul, m-am ridicat în picioare foarte mândră și am spus repede ”Neamul Șoimăreștilor de Sadoveanu”. După o clipă de surpriză, profa m-a intrebat dacă am îneles cartea, și apoi nici nu m-a mai lăsat să-i spun celelalte lecturi. Și asta era pe vremea când nu exista tupeul să-l întrerupi pe profesor odată ce a terminat de vorbit cu tine și a trecut la următorul elev. Mult timp am fost supărată pe mine că nu le-am spus pe celelalte mai întâi.

 Cel mai mult de lucru mi-a dat ”Fram, ursul Polar”. Și această carte evocă amintiri multe din copilăria mea. Ediția pe care am citit-o eu era cartonată și împrumutată de la biblioteca școlii. O împărțeam cu sora mea și citeam pe rând. Cred că multe cărți le-am citit în acest fel când eram în clasele primare. Dar în această cartea am „descoperit” ideea de a recitit o cartea. Pe atunci eram nedumerită. Cum adică să citești repede o cartea să știi ce se întâmplă apoi să o recitești s-o înțelegi.  Între timp mi-am lămurit acest lucru odată cu cărțile pe care mi-a plăcut să le recitesc. Cred că prima la acest capitol a fost seria Cireșarilor care după cât de pare trebuie să ajungă în curând pe la capitolul acesta de salvat cărți. Și acelea sunt într-o stare destul de bună, doar cotorul începe să se desfacă.

Cartea pe care o am acum a fost cumpărată din anticariat, prin studenție, o ediție destul de deteriorată deja din anticariat, dar vroiam cartea. Undeva pe parcur cred că am mai încercat eu sau fetele să o mai reparăm că avea destul de mult scotch lipit. Am încercat să-l scot cu foenul și pe paginile cărții a mers, dar pe copertă...nu. Se lua efectiv cu culoarea. Așa că pe copertă l-am lipit la loc și am ”consevat” toată coperta acoperind-o cimplet cu scoci. Atât prima cât și a doua copertă.

Și pentru că la transformări creative, în martie am avut subtema de reciclat o carte (de reparat sau transformat în altceva), această postarea va merge și în tabelul suplimentar al transformărilor creative. Acest lucru vă îndem să-l faceți și voi cu fiecare carte pe care ați reciclat-o la provocarea Salvăm cărți de la Rux.