Începusem acest articol ieri imediat după prânz, cu gândul la cartea pe care tocmai o citisem, sperând să notez repede primele impresii înainte să „le pierd”, dar am fost întreruptă în timp ce scriam și articolul n-a mai fost gata. A, și în plus ieri nu aveam nici pozele pregătite.
Azi, sunt din nou matinală, dar îmi place liniștea dimineații, cu tot cu blănoșii sforăind la propriu lângă mine. Eram hotărâtă să termin articolul despre carte, dar nu mai putea continua în varianta de ieri așa că l-am secționat și probabil vor deveni vreo trei, dacă reușesc să le termin.
Am ales pentru poza articolului o imagine primită ieri pe whatsapp, ce mi se pare sugestivă pentru ceea ce înseamnă Crăciunul. Cu un singur lucru nu sunt de acord de acolo, și știu că îmi veți da dreptate: nimic nu e gratis. Ca să ajungi să ai parte de toate cele puse în brad, trebuie să muncești pentru asta. Poate nu plătești cu bani pentru pace, bucurie, dragoste sau respect, etc...dar niciuna nu vine doar așa că stai și aștepți să ți le ofere viața. Din punctul meu de vedere, toate se cultivă.
În continuare o să las textul așa cum l-am scris ieri și voi face la final completările pentru restul zilei.
E ziua de Crăciun și n-am mai intrat pe
blog de câteva zile, în mare parte din cauza unei răceli ce m-a trântit
atât de tare la pat că nici nu am crezut că voi mai fi în stare să
pregătesc cele ce-mi propusesem pentru ziua de azi. Dar după o zi de
zăcut la pat, Domnul a ținut cu mine și cu pauze lungi și dese, ieri am
reușit cu ajutorul celor din familie să bifăm tot ce era pe lista
noastră de bucate de preparat.
A fost
un Crăciun simplu și cumva atipic pentru noi, dar am decis de comun
acord să desfacem cadourile în seara de Ajun, că să nu mai așteptăm
dimineața unii după alții, unii dintre noi sunt mai matinali decât alții
și doar după 9-10 putem spune că suntem toți treji în zilele
libere. Dacă e vorba de școală sau serviciu, fiecare e gata la timpul
necesar.
Printre
cadourile nostre s-au aflat și cărți, alese din lista noastră de
dorințe, iar eu m-am ales cu ultima traducere a unei cărți de Colleen
Hoover. Încă pot spune că e autoarea mea preferată pe acest gen de
cărți. Și un puzzle cu o imagine de iarnă.
Ca de obicei sunt prima care
se trezește, ceasul biologic și-a spus cuvântul și eram în picioare mult
înaintea alarmei pe care se pare că n-am oprit-o pe perioada vacanței.
Singura trează, când încă nu se luminase afară am ales să nu-mi petrec
dimineața de Crăciun pe social media (de altfel de câțiva ani mi-am
făcut un scop de a nu intra în astfel de zile pe laptop, mai ales în
prima parte a zile) și am decis să citesc cartea pe care tocmai am
primit-o. Și am citit-o! Pe repede înainte cum fac de de obicei la prima
lecturare a unei cărți care mă captivează astfel încât acum când tocmai
am terinat-o m-am grăbit să scriu despre ea înainte să pierd primele
impresii pe care mi le-a lăsat cartea. A, da, am avut și pauze, când
s-au trezit pe rând ceilalți membrii ai familiei, ne-am relaxat cu
blănoșii nostri dragi, și am luat și masa de Crăciun împreună(caltaboș și sarmale cu mămăligă). Așa că
pot spune că până acum am avut parte de tot ce mi-am dorit de Crăciunul
acesta: liniște, pace, familia toată la masă și relaxare.
Când se revărsă peste tine asemenea drăgălași, cum să mai stai tu la laptop și să nu te amesteci printre ei?
După amiaza mi-am petrecut-o în compania fetelor. Am asamblat un raft de reviste primit de domnișoara cea mică. Cea mare și-l va monta singură la facultate, a fost de fapt dorinta ei pentru un astfel de raft, dar i s-a potrivit și celei mici. Nu am poze cu raftul, adevărul e că nu mi se pare chiar încăpător, coșurile pentru reviste sunt cumva băgate unele în altele și mi se pare că se irosește mult spațiu de depozitare. Mă gândesc să-i aduc o îmbunătățire în viitor.
An de an, domișoara cea mică își dorește de Crăciun să primească ceva de făcut, un kit cu ceva de asamblat, să aibă o activitate în zilele de sărbătoare. Cum e deja o adolescentă, moșul s-a prezentat cu un kit de felicitări cu diamante, am găsit un kit care conține și felicitarea ce am primit-o anul trecut de la Zuzu. Nu știu când și de ce în acest an a încetat să mai scrie ea pe blog, dar descopăr acum cu surprindere că blogul ei nu mai există.
Dia nu s-a ocupat ieri de felicitările primite, a preferat să petrecem timp împreună și am stabilit împreună să construim cartea 3d pe care o primisem anul trecut în dar de la fete. Da, știu a trecut mult timp de atunci, dar știu că nu e un proiect simplu de terminat, așa că fără să fiu sigură că am și timpul necesar de el, nu l-am început. Se pare că nici ieri nu a fost să fie! Undeva pe parcursul anului am reușit să rătăcesc cartea de instrucțiuni, da, e deja carte cu instructiuni nu doar o foaie simplă. Cred că și cărticelele de la seturile lego sunt mai subțiri. Și oricît am căutat-o ieri, n-a vrut să apară. Sigur am pus-o bine!
Prin urmare n-am reorientat către puzzle-ul abia primit, cadou tot de la ele. Am zis măcar pe acesta să îl fac acum când abia mi l-au oferit și să nu-l mai las să adune praful. L-am început cu cea mică, dar ea nu e foarte mare amatoare de puzzle-uri (de asta și dorise să montăm cartea), așa că a renunțat repede. Dar am continuat cu domnișoara cea mare, ea mi-a moștenit pasiunea pentru puzzle, doar că nu are timp și spațiu pentru ele.
Ne-am întrerupt doar pentru cină, wow, a doua masă a zilei la care să stăm toți? Nu a fost cine știe ce, o friptură la cutor cu salată de varză acră și cârnați de casă. Nici măcar o garnitură, dar nici nu ne-a trebuit mai mult. Obiceiul nostru de Crăciun era deschiderea cadorurilor - unii morocănoși că e prea dimineață, alții obosiți de așteptare și nerăbdători să vadă ce au primit, apoi luam repede un mic dejun fiecare cu ce poftea și restul zilei fiecare și-l petrecea fiecare cum dorea, majoritatea încercând să recupereze somnul întrerupt dimineața. Găseam cu greu o oră la care să ne așezăm toți la masă pentru o friptură. Prin urmare ziua de ieri a fost mai mult decât perfectă, iar treaba asta cu deschisul cadourilor în ajun când oricum toți suntem treji, cred că se potrivește mult mai bine familiei mele.
După cină am continuat cu puzzle-ul cu domnișoara cea mare. Cea mică a mai venit din când, până a doborât-o somnul, ea nu e tocmai pasăre de noapte ca sora-sa. Am reușit să-l terminăm undeva pe la 2 noaptea, dar sincer a meritat. Chiar a fost un Crăciun mult peste așteptările mele. Simplu, dar absolut minunat. Mai vreau!
Închei cu un colaj de poze din ajun, adunate noi fetele în jurul bradului, când am desfăcut cadoul pentru pisicuțe, să se bucure de el înainte de să plece afară. Mi-au plăcut mereu momentele astea, cînd fetele stau în jurul bradului, în seara/noaptea de ajun. Nu știu ce gândesc ele când stau acolo și privesc bradul împodobit cu cadourile sub el, dar nu e primul an în care le găsesc așa.
Sper că și voi ați avut parte de Crăciunul pe care vi l-ați dorit
și vă urez ca zilele ce urmează să fie pline de toate lucrurile neprețuite agățate în brăduț
.jpg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
