Vița de vie - taiatul de primăvară

 Chiar nu era asta în planul meu și o și plănuisem că nu o fac decât dacă e soțul acasă să mă ajute, ceea ce însemna peste vreo saptămână și ceva. Dar din ce în ce mai des simt că viața vrea să râdă de planurile pe care mi le fac. 

Ieri aveam în plan să mai plantez niște flori, narcise și ghiocei galbeni pe care i-am scos de pe terenul de la casa veche să-i salvez de viitorul șantier și care mă așteaptă cuminți într-o găleată cu apă. Numai că revenind dimineață de la scoală, când am intrat în curte, mi-a sărit în ochi vița de vie care a început să înmugurească. Și are via asta niște muguri așa delicați că doar dacă îi mângâi, deja cad. Așa că trebuie s-o tai înainte de a începe să se dezvolte mugurii.

Și cum deja anul acesta am rămas restantă la tăiat pomii, au înflorit deja și nu mai pot intra în ei, nu mai puteam amâna și via. Prin urmare, schimbare de plan. Am luat copilul din dotare, cel rămas acasă în concediu medical și l-am scos afară la aer. Își ia cărțile/caietele din care să învețe sau o carte de citit, un scaun de picnic gen fotoliu și stă cu mine în grădină, unde am treabă. Îmi mai dă și mie câte un pahar de apă sau mai face câte o poză, dar în general pur și simplu, faptul că e acolo și îmi ține companie, mă ajută să lucrez mai cu spor. Chiar nu știu ce voi face când vor pleca amândouă de acasă, mă voi obișnui să lucrez singură?

Pe lângă suportul moral, am luat foarfecele de tăiat, aparatul de legat, scara și am pornit la treabă. Dimineață m-am ocupat de via de la poartă, cea ridicată pe crivital, unul fără zonă de umbrire. Nu sunt eu specialist în tăiatul viei, dar am învățat câte ceva ceva de la bunicul și unchiul meu. Păcat că în copilărie nu am prins și partea asta cu tăiatul pomilor, nu prea se făcea pe atunci. Dar o învăț eu și pe aia.

După-amiază am trecut la vița de vie din grădină. Oarecum mai accesibilă că nu mai am nevoie de scară, dar e pusă așa de aproape de gard că nu poți lucra la ea decât de pe o parte. Așa a fost pusă de vechiul proprietar. La tăiatul din timpul verii e chiar mai dificil, că se întinde pe gard și chiar nu ajung la ea. Trece la vecini. Am o înțelegere cu ei, să taie din ea absolut tot ce depășește gardul și îi deranjează, doar să nu o rupă să o strice de tot.

Și uite așa, ziua de ieri mi-am petrecut-o cu o foarfecă în mână, am terminat cu pe înserat, dar măcar am reușit să o termin toată. Aseară eram ruptă de oboseală, am adormit chiar devreme, iar azi... m-am trezit cu o febră musculara de toată frumusețea. În prima parte a zilei abia abia am reușit să mă deplasez. 

Acum încep să îmi revin de tot, dar nici nu am văzut grădina azi decât la cules de păpădie. Cu ceea ce am cules azi, am strâns destul pentru două porții de miere și cum am funcționat pe modul încet și foarte încet, am început prepararea mierii. O să pun în curând și rețeta cu poze.

La cules

 

O zi întreagă, cu întreruperi pentru mine că trebuiau duși/aduși copii la/de la școală, atât ne-a luat să adunăm o mână de vie câtă avem și noi. Așa că, noaptea mai precis, la lumina lumânării (aka bec) ne chinuiam să tragem mustul sub atenta supraveghere a inspectorului mustăcios:

Jurnal de grădină (5/23)

 🌷Postarea a fost începută  sâmbătă, 15 aprilie, seara târziu, în ajun de Înviere. Din cauza sărbătorilor (pregătiri, musafiri, deplasări) abia azi, miercuri 19 aprilie, reușesc să o termin.

🌷Vremea a fost foarte schimbătoare și în această săptămână. Soare, vânt, nor, ploaie, ba chiar și o scurtă repriză de piatră aseară. Azi a fost soare și frumos, nici nu ai fi zis. Sper să fie și mâine o zi frumoasă.

🌷Stare: de oboseală. A fost Săptămâna Mare, Săptămâna patimilor. Cu toată familia acasă, am profitat să facem prin grădină cât mai multe, cel puțin în prima parte a săptămânii. Și am mai fi făcut, dar de ieri m-am trezit iar cu o răceală destul de urâțică. Am stat mai mult prin casă făcând pregătiri pentru ziua de mâine, dar cu foarte mare încetineală. Multe pauze pentru odihnă/zăcut în pat, iar baza a fost cumva pe ceilalți. Nici nu credeam că mai reușesc să ajung azi în fața laptopului.

Atât am reușit  să scriu atunci. Cumva parcă am avut gura aurită că imediat ce am terminat de scris, au început cererile de diverse de la membrii familiei, așa că am pus pauză cu gândul că revin repede, dar nu a fost să fie. Dar am noroc că aveam pozele editate încă de atunci așă că pot povesti relativ repede ce vroiam să spun atunci.

🌷 Voi începe cu florile, așa cum arătau ele săptămâna trecută, când încă mai aveam zambile frumos înflorite. 

Floricelele acelea mici cu tentă albastră s-au înmulțit de la o zi la alta.  Cine mi le-a dat mi-a spus că pot deveni o poieniță minunată și mă gândesc că ar fi cazul să le mut intr-un loc unde ar putea să se dezvolte în acest fel.

Mixandrele se apropiau de punctul lor de înflorire maximă. De când le am, nu știu cum fac, dar mereu au fost înflorite perfect în Joia mare, de parcă se pregătesc să fie duse la Biserică.

🌷Spre deosebire de alți ani, au început să înflorească lalelele în această perioadă, chiar am cules din ele să ducem unei persoane dragi.

Și înainte să trecem la alt colț de grădină, să mai admirăm anemona, zambilele chinezești  ultimele flori de magnolie stelată, o floare timpurie de căpșună și în casă un crin alb.

🌷 Din colțul împrăștiat de livadă (a se înțelege că de fapt nu am o livadă ci doar pomi prin diverse locuri din grădină),  se anunță și vești bune: înfloresc perii și merii, în timp ce vișinii s-au colorat în alb.

Printre florile de vișin am zărit un vizitator surpriză : o barză. Știam că în sat este un cuib de berze de ani de zile, dar nu au zburat niciodată până acum prin zona mea.

🌷 Și am ajuns în sfârșit la lucrările de grădină. Am profitat de concediul soțului și vacanța fetelor să rezolvăm cât mai multe în grădină, măcar atât timp cât ne-a permis vremea. Prima urgență a fost să semănăm cartofii încolțiți, fasolea și sfeclă roșie. Nu am făcut poze că abia semănate, nu se vede momentan nimic. Dar au început să răsară ceapa și usturoiul puse mai demult.

A urmat apoi tăiatul viei. Cu ajutor chiar am reușit să o termin mult mai repede.

Apoi am profitat că mi-a arat sotul toată grădina de legume și am întins folia agricolă pe rândurile unde vom pune răsadurile de roșii, ardei, vinete. Am cumpărat deja niște crăițe pe care le-a plantat domnișoara cea mare ca protecție pentru roșii.

🌷 Între timp, eu și cea mică ne-am ocupat de solar: am scos ceapa și usturoiul verde pe care le-am folosit la rețetele de sărbători, am săpat și am început să punem răsadurile de castraveți și roșii. Doar jumătate de solar am reușit înainte de Paște. Aș mai fi făcut, dar printre ploi și răceala care a reușit să mă doboare vineri-sâmbătă, nu am mai reușit să ajung prin grădină decât să ud solarul.

🌷 Săptămâna aceasta revenim la programul obișnuit, școală/serviciu, deci mai puțin ajutor prin grădină și chiar și timp mai puțin disponibil. Ca de obicei, sper să reușesc să fac cât mai multe în weekend.

Postare făcută în contul zilei de sămbătă,  cu poza #105 din provocarea 365pozeblog

Ferma de melci

Am la poarta o zona cu vie si capsuni, o zona care din pacate e destul de umeda, mediu propice pentru melci de tot felul.

Pentru ca via trebuie taiata si legata, iar capsunile s-au trecut am cosit totul :

Si cu ocazia asta am adunat toti melcii pe care i-am zarit. O adevarata ferma de melci as zice:

Acum ca au inceput ploile, ghici ce musafiri am eu din nou? Da, bine-neteles melci iar de toate culorile si marimile. N-am mai avut aparatul la mine, dar deja am adunat iar vreo 10 bucati ce mergeu vitejeste catre via mea.