Pregătind bucate tradiționale

 În fiecare an pregătim bucate tradiționale românești pentru masa de Crăciun, dar de obicei cumpărăm toate cele necesare de la pisță și/sau supermarket. Anul acesta însă s-a ivit ocazia să putem cumpăra un porc de la o cunoștință, porc crescut în gospodăria sa proprie.

Deși l-am tăiat târziu, abia azi,  că așa au putut băieții să-și ia liber de la serviciu și asta împlică mult mai mult de lucru în timp scurt, m-am bucurat să pot participa din nou la toate aspectele necesare (aproape toate) pregătirii acestor bucate. 

Pănă acum am reușit să pregătim slănina și carnea de pus la fum, toba și lebărul sunt pe foc la fiert și urmează să tocăm carnea pentru cârnați și sarmale.

Rămâne pentru mâine terminîm sarmalele, să afumăm cârnații și să mai facem ciorba de os și masa de Crăciun va fi chiar îndestulată. Dacă timpul ne va perminte, aș dori să topesc și slănina și să pun câteva borcănele de carne la garniță.

Știu că nu citesc ele aici, dar le mulțumesc mult atât mamei cât și soacrei pentru ajutorul acordat în pregătirea acestor preparate.

Grâușorul nostru

 Anul acesta am acordat o atenție deosebită tradiției de a pune grâu de Sf. Andrei. La începutul acestui an, prima poza din provocarea 365 poze blog, este chiar cu grâul nostru de anul trecut. Poza de atunci e făcută în preajma revelionului sau chiar după, nu mai țin minte exact. Dar să revin la povestea de anul acesta.

În primul rând le-am cumpărat fetelor două figurine cu grâu, mai aveam unele mai vechi de vreo câțiva ani, pe care nu le pusesem la încolțit, dar mi-era teamă că nu va încolți grâul din ele. Și am cumpărat și pentru noi grâu proaspăt. La final de noiembrie, la noi în piață apar și pungulițe cu grâu special pentru această tradiție. În plus, ne-a adus și mama grâu de la țară, ea fiind în vizită la noi atunci, pentru majorat.

Bine-nțeles am intrat iarăși în polemică cu ea: Când se pune grâul de Sf. Andrei? Ea că pe 29, eu că pe 30, că de ce îi mai zice că e de Sf. Andrei? Ea că în seara de Sf. Andrei, dar tot pe 29 zicea, eu că nu, nu aia e seara de Sf. Andrei, aia e ajunul. Am căutat pe net și am găsit că de fapt se pune în ziua de Sf Andrei la primele ore ale dimineații, fiind practic primul lucru pe care să-l faci în ziua respectivă. De asta a apărut probabil și obiceiul de a se pune cu o seară înainte, dar târziu în noapte. Și deși pe mine mă prinde des miezul nopții trează, am zis că nu e cazul și că o voi face dimineață. Și mama a făcut până la urmă ca noi, deși îi spusesem că poate proceda cum își dorește.

Dimineață am pregătit câte un ghivecel pentru fiecare, ghivecele rămase de la florile cumpărate primăvara pe care le răsădesc în grădină. Pe fundul acestora am pus dischete demachiante să țină și umiditate, dar nici să nu curgă grâul prin găurile ghiveciului. Pentru fete am pregătir un bol mare cu apă să-și pună figurinele în el, să se îmbibe bine cu apă rumegușul din ele. Și mi-a venit ideea să mai punem o tăviță cu grâu pentru toată familia, a pus fiecare măcar câte o mână de grâu în ea. Aceasta nu e găurită și pe fundul ei am pus doar un șervețel, tot cu ideea ca să păstreze umiditatea. După ce au fost toate puse cu grâu de la fiecare membru al familiei, le-am așezat la loc de cinste pe blatul din bucătărie. Mă cunosc și știu că în altă parte aș fi uitat de el și nu le-aș fi udat la timp.

Surpriza a fost că a început să încolțească în doar câteva zile. Pe 4 decembrie deja fiecare recipient avea cel puțin un fir de grâu încolțit.

  

Figurinele fetelor au întâmpinat ceva probleme: grâul încolțea, creștea, dar nu reușea să trecă prin ciorapul din care erau făcute, în special cel din stânga în poze. M-am enervat și am tăiat ciorapul într-o dimineață. Până seara, grâul deja se îndreptase și a doua zi am tăiat ciorapul și la cealaltă figurină. Sincer, arată mai bine acum și nici nu se destramă figurina cum credeam la început că va face. În urma unei vizite și a mirării unei cunoștințe care s-a mirat mult de grâul nostru, l-am decorat repede cu fundițe roșii să fie ferit de deochi.

 

Și apoi a crescut și a tot crescut în voie. Cred că deja l-a întrecut pe cel de anul trecut. Nu știu care e treaba, că a fost grâul proaspăt, că l-am pus dimineața, imediat ce ne-am trezit, cert e că e mai bogat ca niciodată și arată tare bine. 

 

Și cum vreau să-l țin până la Revelion și începuse să se îngălbenească la vârfuri, azi l-am tuns și cosmetizat. Postarea e scrisă joi noaptea, și azi am tuns grâul, dar e pentru ziua de marți când făcusem ultimele poze și va apărea cu data de marți.

Nu-i așa că arată mult mai bine, acum că l-am tuns?

365 poze blog

Pe bloguri a apărut o nouă provocare, aceea de a posta zilnic ceva timp de un an întreg. M-am gîndit mult dacă să mă alătur și eu acestui trend sau nu. Mă cunosc, vor fi zile în care nici nu voi avea timp să deschid laptopul, dar totuși curiozitatea a învins, hai să văd cât timp pot face asta. Un alt lucru pe care îl știu despre mine e că atunci când accept o provocare mă dau peste cap să o și duc la capăt. Astfel, ca să pot reuși și să nu-mi pun singură bețe în roate, am simplificat provocarea la a pune o poză zilnic. În ideea că poate voi reuși măcar să aleg o poză făcută de mine și să o postez măcar așa singură, fără text. Urați-mi succes!

Deși ieri am scris ceva pe blog, poza nu e făcută de mine, așa că pun azi o poză și pentru ieri, Grâușorul nostru pus de Sf. Andrei de care am uitat pe verandă, dar care se pare că a crescut mai viguros și mai verde afară la răcoare față de alți ani când îl țineam în casă. Cu excepția unui ghivecel care s-a răsturnat cumva atins din greșeală cu vreun sac de mâncare pentru animale. De altfel din cauza grâului vărsat pe sub raft am descoperit ghivecelele încolțite.

Sunt ghivecele mici, dar nu au pământ în ele, la bază am pus niște dischete demachiante, ca să nu pierdem boabele de grâu prin orificiile ghivecelor și toate sunt puse într-o tăviță pentru apă. Impropriu să spun ”cu apă” ținând cont că le-am udat doar în ziua în care le-am pus.

Mi se pare și o imagine potrivită pentru ziua de ieri, știu că există zone din țara noastră unde se merge la colindat cu grâușorul. N-am văzut însă niciodată și nici nu știu că se colindă cu această ocazie. Am căutat ceva în fugă acum despre acest obicei, dar nu m-am lămurit exact. Am găsit un articol despre datini la români în luna decembrie și nu numai, cu semnificații. Pare bine documentat, destul de lung și m-am pierdut pe-acolo printre rânduri. Vi-l las și vouă și mă duc să mai citesc, poate găsesc și despre grâușor.

https://azm.gov.ro/datini-traditii-si-obiceiuri-populare-romanesti-in-luna-decembrie/