La film - SP III 23 și TC24(10-3)

 Pe măsură ce înaintăm în toamnă, lucrurile la Școala din Pădure încep să se așeze pe un făgaș normal. Elevii și profesorii s-au bucurat chiar și de prima vacanță, iar acum au reînceput școala cu forțe noi, deși tuturor le-a cam plăcut în vacanță.

Director Bufniță face tot ce poate pentru școală și aleargă peste tot să caute oportunități și programe care să ajute la dezvoltarea școlii. Și acum e tare bucuros că a găsit un proiect special pentru elevi : o serie de filme/mici scenete cu teme educative realizate și cu actori din comunitatea elevilor. Tocmai a amenajat un astfel de atelier pentru elevii de la clasele mai mari. De un copac desfrunzit a agățat un ecran pe care au apărut, spre încântarea elevilor, fix doi actori super cunoscuți : Chip și Dale. Tema prezentată a fost discriminarea și măsuri antibullying. Elevii au fost încântați de cele prezentate și s-au bucurat să vadă lângă celebrii Chip și Dale și actori din comunitatea lor.

În realitate nu a fost un film ci o presă de teatru, cu actori romi, pe tema discriminării romilor în școlile din tară, un proiect coordonat de actorul și regizorul de etnie romă, Andrei Șerban. De fapt noi am văzut chiar spectacolul regizat de el „Vi me som rom /și eu sunt rom”. Personal mi-a explicat multe, m-a făcut să înțeleg multe despre această comunitate. A fost o lecție educativă și pentru elevi despre care am discutat cu ei la dirigenție.

Tot Andrei Șerban a revenit la noi în școală și cu un atelier fix pe tema bullying-ului, cu filme în care chiar au jucat copii din comunitate, un fel de teatru qvorum, un gen de teatru in care joacă persoane obișnuite și în care improvizația este la ea acasă. Se filmează mai întâi un scenariu și apoi se discută cine e agresorul. cine e victima, cine sunt martorii activi/pasivi și apoi se arată ce ar fi putut fi dacă se ia atitudine împotriva discriminării, dacă martorii pasivi devin activi. În sine, ideea e bună, dar depinde cât de bine e și înțeleasă. Ce m-a deranjat pe mine aici a fost sugestia de profesori martori pasivi. Sau în filmul prezentat doar elevilor, s-a vorbit doar de caz de bullying din partea profesorului față de elevi. M-am bucurat să aud de la elevii mei că, citez ” noi avem profi de treabă doamna, nu există la noi așa ceva”. Și totuși stau și mă întreb, cât de multe au înțeles ei de fapt, tinând cont că domnișoara care spunea că nu avem bullying în clasă e cea care avea probleme mai mari cu unii din colegii de clasă la începutul anului. Devenise chiar destul de agresivă verbal din cauza aceasta. dar mă bucur să constat că după discuțiile pe care le-am avut cu ea și eu și consiliera școlii, comportamentul ei s-a imbunătățit mult. Mai avem de tras puțin și cu „agresorii”.

Suportul de creioane este realizat ca de obicei din cutie de conservă îmbrăcat în material pe interior și din vinilin folosit pe dos la exterior. Pentru decor am folosit niște frunze de palmier că creez iluzia copacului desfrunzit. De el am „agățat” o imagine cu celebrele veverițe luată de pe net, ca să ne putem înscrie la provocarea salvăm păpuși.

Dintr-o floare uscată (margaretă) am improvizat un soare. Iar elevii, aricii și veverițele din fetru, stau pe scăunele din coji de fistic. Având trei elemente, frunze, flori și coji de fistic,  copacul desfrunzit, înscriu lucrarea și la transformările creative, tema cu numărul 3.

Învătăm de zor! - SPIII - 22 și TC24 (10-4)

E prima vacanță din acest an școlar, dar Director Bufniță tot la scoală este. A mai avut de rezolvat acte, de făcut comenzi de manuale, de achiziții de mobilier, etc... Munca directorului nu ia vacanță odată cu elevii. Primul interval școlar ... nu mai aveam acum nici trimestre, nici semestre și nici module, avem intervale! Intervale școlare! Primul tocmai s-a încheiat frumos, cu o activitate extrașcolară de Halloween. Profesorii s-au implicat toți și au pregătit cu elevii lor decoruri specifice. Și vremea a ținut cu ei și au putut face activitatea afară, în curtea școlii. Copii s-au costumat, au adus dovleci sculptați, au dansat și au cântat. La final s-au dat și diplome pentru cel mai înfricoșător costum, cel mai inspirat desen, cel mai frumos machiaj, etc....

Acum e liniște și Bufniță se bucură că poate termina mai repede din acea multitudine de acte ce așteaptă pe birou. Începe să se organizeze pentru luni, să delege sarcini profesorilor din școală. Și-amintește că trebuie să-și facă programul pentru inspecțiile la clasă. Dacă e director! Trebuie să intre la orele profesorilor debutanți, să-i vadă cum predau, cum vorbesc cu elevii, dar mai ales să-i vadă el pe elevii ăia mai neastămpărați de care se vaită mai mulți colegi. Îi știe el de mai demult și le cunoaște și părinții. A fost deja la o oră în inspecție, la biologie, dar din nefericire fix în ziua aceea elevii problemă lipseau. 

Dar i-a plăcut ora, cum preda doamna de biologie, cu exemple și machete pe tablă, cu vocea calmă, liniștită/ Și cei patru elevi prezenți au colaborat, au răspuns, au ieșit la tablă. Dar marea lor problemă e lipsa studiului individual, nu-și fac temele acasă, nici nu au toți caiete! Și se văd clar lipsurile din urmă, din anii anteriori. E trist că vede copii care ajung la gimnaziu fără să știe să citească și să socotească.

Suportul de creioane este realizate pentru tema cu numărul 22 din provocarea Salvăm Păpuși. Titlul spune ”Ora de pictură”, dar din sugestii am înțeles că nu trebuie neapărat și pictat și putem să realizăm și ceva decorativ cu pietricele. M-am gândit imediat la un tablou cu pietricele și am găsit și modele de inspirație dedicate profesorilor. Cum an norocul să stau la curte, nici pietricelele nu au fost departe, am avut pe alese. Monica și Rosie au selectat ce le-a plăcut mai mult și au format o profesoară și niște elevi. Au mai găsit unele potrivite pentru o oră de sport, dar din păcate nu au mai încăput pe suportul de creioane. Se gândesc ele să facă un tablou cu celelalte pietricele.

și pentru că tot erau ele înconjurate de materiale din natură de la ședința foto pentru transformări, s-au gândit să folosească mai multe să se poată încadra și Transformări creative. Ar fi vrut ele la tema trei că au trei elemente din natură, pietricele, crenguțe de tuia și flori uscate-orhidee), dar nu prea seamănă a toamnă, așa că ne încadrăm doar la tema Fii Creativ!

Si pentru că am vorbit de activitatea noastră de la scoală, va las și căteva imagini cu decorațiunile noastre:

Inspector Cerb - SP III - 21

 La Școala din Pădure a sosit un oaspete neașteptat: Inspector Cerb. El a venit să verifice buna funcționare a școlii, dacă toate actele sunt finalizate corect și dacă profesorii își fac datoria la clasă. Director Bufniță și Vulpea Roșcovană l-au întâmpinat timorați. Inevitabil să nu ai ceva emoții, indiferent de cât de bine ești pregătit, inspecția e tot inspecție și oricând cineva poate descoperi vreo greșeală, ceva nefăcut „cum trebuie”. Doamna Omidă a rămas în clasă cu elevii ei. Sunt cuminței ei de fel, dar sunt mici și nu trebuie lăsați nesupravegheați.

După verificat acte, inspecție la clasă, fix la doamna Omidă, Inspector Cerb a ținut ședință cu directorul și Roșcovana, au discutat tot ce era de discutat și s-a declarat mulțumit de tot ce s-a făcut până acum la școală, drept pentru care a și semnat avizul de funcționare. Mai sunt niște lucruri de aranjat, unde nu e vreodată loc de mai bine, dar Cerbul și-a exprimat convingerea că dacă vor continua în același ritm, toate se vor rezolva satisfăcător.

Ba chiar a fost atât de încântat de tot ce a găsit la Școala din pădure, că s-a oferit să preia el clasa ”buturuga și Băncuța” până când vor găsi un profesor potrivit. Adevărul e că nici eu la inspectorat nu mai au cadre didactice pe care să le poată repartiza la Școala din pădure. Un concurs în scoală pentru ocuparea postului este pasul următor de făcut acum.

Postare realizată pentru provocarea Salvăm Păpuși, ediția III. Cerbul este o formă din carton buretat dintr-un set de Crăciun. Nu a necesitat foarte mult de lucru, doar am desenat cu marker ochiul, gura nasul și niște puncte să sugereze blana, dar a fost soluția cea mai simplă să pot înscrie lucrarea la timp în tabelul săptămânal.

Nu știu ce s-a întâmplat, dar de vreo două săptămâni n-am mai putut scrie nicio postare de pe telefon. Nu mă lasă să încarc pozele direct din telefon. îmi scrie ceva că nu sunt permise accesarea pozelor (nu știu de ce că eu n-am schimbat nimic în setări) și cu transferul lor în laptop și scrierea de pe laptop, e deja mai dificil de finalizat o postare. Adunat cu ceva probleme din familie nu prea am mai reușit să fiu pe aici. Pot spune că din fericire acum pare chiar să se fi rezolvat tot ce era de rezolvat și sper să mă pot bucura și eu de săptămâna de vacanță.

Cine apare-n prag de seară? Profesor Vulpe SP III - 19

 Director Bufniță s-a agitat toată ziua, că uite începe școala și el nu are totul pregătit. Nici destule săli de clasă și nici profesori. Plus că că trebuie să organizeze și clasa de seral că are cereri de la mulți adulți de-acum care vor și ei o a doua șansă să își termine studiile. Și uite că a citit el în lege că se poate face ceva și pentru ei, dar trebuie să îndeplinească niște condiții ca să aibă aprobare.

Și cum se agita el prin biroul improvizat, îngrijorat că se lasă seara și n-a rezolvat partea cu lumina, că de-acum ziua e mai mică și se întunecă devreme, numai ce vede pe cărarea spre școală o licărind o luminiță?

Cine să fie oare? Încă vreun adult ieșit de le serviciu care vrea și el la școală?  Nu vrea să-i spună că nu se poate acum, dacă nu mai revine mai târziu să se înscrie că a mai pățit cu el cineva, zilele trecute și are nevoie și de elevi ca să deschidă clasa. Și cum își pregătea el discurs motivațional, numai ce aude un gas mititel și subțirel, ascuns după un mare felinar.

- Buna seara. Aici e Școala din pădure?

-Da, sigur. Sunt Director Bufniță. Cu ce vă pot fi de folos? răspunde el mirat studiind felinarul. Ce i-ar trebui și lui așa ceva pentru clasa asta nouă de seral.

- Oh, ce mă bucur că v-am găsit, a răspuns glasul subțirel ieșind din spatele felinarului și dezvăluind o vulpe elegantă. Sunt Vulpița Roșcovană. Am fost plecată la oraș să studiez, mi-a plăcut mult să învăț și aș vrea să-i învăț la rândul meu și pe alții. Am auzit că se deschide o școală nouă aici în pădure. Se întâmplă cumva să mai aveți vreun  post de profesor?

Director Bufniță aproape că a sorbit fiecare cuvințel din cuvântarea Vulpiței și parcă nu-i venea să creadă ce aude. A răsuflat ușurat și s-a gândit că uite e așa cum zicea în filmul acela indian, ”Om, Shanti, Om” : „Când îți dorești ceva cu adevărat, toate planetele se aliniază să-ți îndeplinească dorința”.

Au discutat amândoi pe îndelete toate detaliile ( a verificat acreditările Vulpiței că nu putea să angajeze el doar așa pe vorbe) și au stabilit să preia ea și să organizeze clasa de seral, că are și mijloacele necesare. 

Profesoara Vulpița Roșcovană se înscrie în categoria suporturilor de creioane realizate pentru provocarea Salvăm Păpuși III, sezonul de toamnă, La bază este tot o cutie de conservă, îmbrăcată în același material de vinilin. Se pare că încă mai am și pentru celelalte suporturi ce ar trebui să apară în această serie. Vulpița este confecționată din fetru lipit pe suport cu silicon. Și de data aceasta m-am folosit de corpul vulpiței ca să ascuns îmbinarea vinilinului pe cutia de conservă.

Felinarul este realizat dintr-un kit cumpărat din Lidl. Toate formele au fost pretăiate, a trebuit doar să le lipim. În kit erau și niște bucăți de carton buretat autoadezivi, dar am uitat de ei și eu și domnișoara mea cea mică care m-a ajutat la acest proiect. Eram încă cu pistolul de silicon în mână, rămas de la suportul de creioane și am lipit totul cu el în ordinea pe care mi-a dat-o domnișoara. Recunosc, de oboseală nici n-am realizat că piesele ce se suprapun trebuie să stea în straturi ca la felicitările 3d-decoupaje, dar felinarul arată bine și fără acele straturi în relief, că piesele au fost lipite oricum așa cum se indica în instrucțiuni.

Fiind de hârtie, nu putem folosi în el decât lumânări electrice. Pentru poze am folosit o lanternă, la vremea când terminam noi proiectul nu aveam și astfel de lumânări. Va trebui să cumpărăm unele, mai avem niște kituri asemănătoare.

Clasa de seral pentru adulți este o realitate pe care am descoperit-o la școala la care lucrez și nu este același lucru cu seralul de la liceu, pentru cei care vor să termine și un liceu după școala profesională. Există un program numit ”A doua Șansă” special conceput pentru cei care nu au toate clasele obligatorii prevăzute în lege (10 clase absolvite). În comunitatea rromă (rromani) unde este școala mea, este o realitate să întâlnești copii de 10-13 ani care nu au fost niciodată la școală. Mai rar în ultimul timp, dar încă se mai întâmplă. Plus copii, dacă mai pot fi numiți copii care la 14 ani se căsătoresc și fetele abandonează școala. Chiar am un caz în clasa a șaptea și am aflat de la ceilalți elevi că o elevă e măritată și va avea în curând copil și nu mai vine la școală. Nu știu exact ce vârstă are , poate avea și mai mult de 14 ani, la clasa a opta am elev de 16-17 ani. Dar am întrebat de ce nu mai vine la școală, chiar și măritată cu copil. Am citit în lege că ar primi și o bursă și ar avea și un regim special să poată termina școala, un program adaptat mamelor minore. Răspunsul a fost că nu o lasă socrii. Da, știu e șocant, dar e o realitate a acestei comunități.

Revenind la programul ” A doua șansă”, există două trepte/clase. Una pentru primar cu învățător, cu orar și programă adaptată pentru clasele I-IV, numită chiar A doua șansă (ADS) șu una pentru gimnaziu, FR (Fără frecvență). La această clasă am eu ore, e un fel de simultan pentru toate nivelurile V-VIII. Vine cine poate, probabil și în funcție de serviciu. Aici am o elevă despre care am auzit că a fost măritată, acum divorțată. E chiar foarte tânără, are un frate în clasa VI normală. Mă gândesc că acum poate să vină că nu o mai împiedică socrii. Majoritatea celor de la FR abia dacă știu să scrie. Pe unii chiar asta îi învățăm, să scrie și să citească. Sau tabla înmulțirii. Săptămâna aceasta de exemplu la matematică am fost la ”cumpărături”. Am avut un buget și a, socotit să vedem dacă ne ajung banii să luam ce ne-am pus pe listă. Am avut doar doamne prezente. Săptămâna trecută, cu domnii am pus parchet și plintă.

Clasa ciupercuțelor magice - SP III 18

 Animăluțele din savană au auzit ele că se deschide o școală nouă în pădure. Așa că s-au adunat și-au făcut cerere la Director Bufniță pentru o clasă pregătitoare pentru cei mici. Cererea a fost aprobată cu bucurie, s-a căutat repede profesor și sală de clasă. La anunț a răspuns Doamna Omidă, o învățătoare cu experiență îndelungată și a fost imediat angajată. Tot ea a găsit repede și locul sălii de clasă, o poiană cu ciupercuțe magice, pe care doar ea știe cum le-a convins să coopereze și să servească de scăunele la clasă. 

Cu răbdare a primit fiecare elev, l-a ascultat și l-a așezat în banca potrivită. Tigrișor cel curios, în prima bancă ascultă cu atenție povestea girafei. Se bucură și el de fericirea ei că deși are gâtul lung nu stă chiar în ultima bancă. A auzit ea că la școală copii obraznici stau în ultima bancă, dar Doamna Omidă i-a spus că nu există copii obraznici. Leuț curajos, bate palma cu prietenul lui Elefănțel și întărește spusele doamnei. 

În ultima bancă e Maimuțica jucăușă. Mici ea nu e obraznică, dar e cea mai mare din clasă și are vederea bună, chiar dacă acum vede ea copaci, dar e nedumerită că nu găsește și banane ca în copacii de acasă.

Director Bufniță, tocmai a fost în vizită. E foarte mulțumit de cum se prezintă clasa pregătitoare. Și Doamna Omidă și elevii îi umplu inima de încântare. Mai are momentan de rezolvat un singur lucru : să găsească un profesor și pentru clasa „Buturuga și băncuța”, apoi poate declara că are are scoală cu mai multe clase.

Suportul de creioane cu ciupercuțe magice a fost creat pentru provocarea Salvăm păpuși, tema cu numărul 18. Am folosit aceeași idee de a transforma o cutie de conservă într-un suport de creioane  decorat în același ton cu celelalte. Conserva folosită azi este de la o cutie de porumb dulce, cu diametru la fel de mare ca cea a Profesorului bufniță, dar nu la fel de înaltă. Am îmbrăcat-o în același tip de materiale și am decorat-o cu forme din carton buretat (foam). Nu am mai documentat și procesul de creație, el fiind același ca la celelalte teme, diferența fiind dată de piesele de decor. Majoritatea pieselor de decor am avut-o de prin diverse kituri cu piese predecupate. Am decupat trunchiul copacului dintr-o foaie A4 de carton buretat, iar coroana am realizat-o din frunze de toamnă dintr-un set. Ciupercuțele roșii sunt și ele decupate din resturi de carton de la kituri pentru copii. Bulinele sunt desenate cu creion corector.

Mesagerele Monica și Rosie, au fost bine-nțeles la datorie, au ajutat cu materia primă și au participat la ședința foto.

Buturuga și băncuța SP III - 17

A trecut deja o lună de școală și nici nu m-am obișnuit bine cu programul, că deja trebuie să mă adaptez la altul. Azi urmează să duc domnișoara la facultate, suntem fericiți că are cazare la cămin. Și-a ocupat camera de ieri și urma să-i ducem bagajele mâine, dar uraganul ăsta care se anunță cu toate codurile posibile pentru mâine ne-a schimbat planurile.  Ziua mea liniștită de azi s-a transformat în .... cred că haos e puțin spus, dar cât aștept să fiarbă mâncarea, profit să vă arăt ultima lucrare făcută aseară împreună cu domnișoara. Nu știu dacă până la vacanța de iarnă ne vom mai potrivi la program, să mai facem ceva împreună. De-a lungul timpului, chiar dacă nu prea s-a implicat ea în proiecte, mi-a fost de ajutor măcar cu fotografiatul sau cu furnizarea materialelor pe care i le ceream.

Buturuga și băncuța, protagonistele temei cu numărul 17 din Salvăm păpuși III, s-au lăsat cam greu conturate în mintea mea. Mult timp am rămas setată pe ideea unei picturi cu lut/papier mache, cum am mai făcut în martie, dar nu mă încânta foarte tare ideea unui tablou pe care să nu știu unde să-l expun. Ceea ce am eu nevoie mai mult acum, sunt suporturile de creioane. Recunosc, conservele sunt deja folosite cu acest scop, dar m-am cam săturat să le văd așa doar conserve dezbrăcate de etichetă. Le vreau decorate.

Și dacă nu era din lut, mintea mea a rămas blocată pe a folosi o coajă de copac lipită pe suportul de creioane pe post de buturugă. Asta era rezolvată, dar ce fac cu băncuța? Cum fac eu băncuță dreaptă pe o suprafață curbă? Din spatule? Sau crenguțe? Cred că noaptea mi-a adus ideea salvatoare? Nu că noaptea e cel mai bun sfetnic, ci că s-a întunecat și nu-mi culesesem coaja de copac și crenguțele necesare. Nici cu lanterna la 11 noaptea n-am vrut să ies afară. Suzana cu bufnițelul ei m-a salvat. Am văzut aseară fugitiv că l-a lucrat din lână împâslită (apropo că nu cred că am comentat încă acolo - absolut superb). E un subiect pe care vreau și eu să-l abordez cândva, am tot ce trebuie, lână, ace, chiar și un curs cumpărat. Timp să particip la curs îmi mai trebuie. Dar am și fetru! De toate culorile. Și mai stătea și degeaba. Când am realizat că pot să termin la timp pentru a posta azi, m-am apucat repede de lucru. Și aici a contat mult ajutorul ambelor fete, că amândouă au sărit să-mi țină pistolul de lipit, să facă poze, să aducă ce mai era nevoie, etc...inclusiv la curățenia de după au ajutat.

Am început, bine-nțeles, îmbrăcând cutia de conservă atât pe interior cât și pe exterior. Pentru interior am folosit un rest de la o pereche de pantaloni ce au fost scurtați pentru piticele de noi ce suntem toate trei. Iar pentru exterior, același material de vinilin folosit la tema trecută, Profesor bufniță. Și pentru că mai am încă material de vinilin, m-am hotărât să încerc să îmbrac în el cât mai multe conserve folosite pe post de suport de creioane și dacă e posibil să le decorez în temele de la Salvăm Păpuși. Cred că ar ieși o serie interesantă. cam în genul celei cu sticlele de vin de acum doi ani.

Odată cutia îmbrăcată, am trecut la pregătirea decorului: un copac pe a cărui coroană am lipit tocătură de fir colorat să sugerez toamna. Copacul l-am folosit să maschez îmbinarea vinilinului pe conservă. Din fetru maro am tăiat o buturugă mai mare și doua mai mici. La cea mare, cu o bucată mică de fetru bej am încercat să sugerez tăietura făcută în buturugă. Iar un maro mai închis tăiat neregulat sugerează o creangă pusă pe cele două buturugi mici pe post de băncuță

 

La sala de clasă în aer liber s-au prezentat Aricel cel curios și Rița-Veverița cea sfătoasă. Pierdut printre tufișuri, Veveriț -Fomiț caută atent, poate găsește ceva de mâncare că a auzit el că la școală poate să și mănânce în pauză.

Mesagerele, Monica și Rosie au făcut poza cu materia primă și apoi au stat deoparte să nu încurce „procesul creativ”. Au revenit la final pentru ședința foto și s-au arătat mulțumite de rezultat.

Profesor Bufniță - SP III - 16 și TC24 (08-4)

Provocările săptămânale ale lui Rux reușesc să mă țină cumva conectată cu partea de craft, în ciuda timpului limitat. Am noroc că temele de toamnă ale ediției III Salvăm păpuși sunt legate de revenirea la școală, și se află cumva în zona mea de interes. 

Săptămâna aceasta intră în scenă Spirit al pădurii - Profesor Bufniță. Pentru mine, acesta s-a materializat într-un suport de creioane decorat corespunzător. Materia primă folosită cuprinde: 

• o cutie de conservă; 
• un fir de mohair multicolor; 
• fetru negru și portocaliu;
• capace de la sticle de apă; 
• două felii ce polistiren de la o coroniță ruptă 
• resturi de material.

Bine-nțeles că ideea nu este originală, m-am inspirat dintr-un tutorial, și ca de obicei nerespectat în totalitate. Conserva mea nu era într-o stare tocmai frumoasă și nu putea fi decorată doar ca în tutorial. 

Am început prin a îmbrăca interiorul cutiei într-un material recuperat de la o pereche de pantaloni, folosind pistolul cu silicon. Pentru exterior (pentru că pur și simplu n-am avut chef să dau eticheta jos) am folosit un material de vinilin uitat într-o cutei de vreo zece ani. L-am găsit întâmplător când reparam Cutia pentru Steaguri. Deși acesta a fost materialul pe care am vrut să-l folosesc pentru capacul cutiei, vinilinul fiind așa de vechi, se crăpa la orice îndoitură. Pentru suportul de creioane l-am folosit pur și simplu pe dos, pânza acestuia având o culoare perfectă pentru profesor bufniță. 

Dintr-un cerc de fetru am confecționat aripile, folosind indicațiile din tutorial. Pe ele am lipit cu silicon,  firul de mohair colorat, încercând să sugerez penele. Nu sunt tocmai fericită de rezultat, dar nici nu aveam lipiciul colorat sugerat în video. Ochii sunt realizați din 2 capace de plastic în care am lipit cele 2 felii de polistiren și 2 cerculețe din același fetru negru. 

A fost atunci momentul în care am realizat că fără să programez, pot recupera și o temă restantă de la Transformări creative, mai precis tema cu numărul 4 din august. lună dedicată transformărilor dopurilor și capacelor. 

Cu bucuria corespunzătoare tăierii unui lucru de pe listă, mă duc să înscriu postarea și în tabelul suplimentar și vă doresc spor în tot ceea ce faceți.

Pregătiri pentru scoala pădurii (SP III - 15) și/sau Impresii din prima zi de diriginte.

 Există un obicei ca profesorii să pregătească o mică atenție pentru elevi în prima zi de școală. De cele mai multe ori un ceva dulce  sau un pix, orarul, structura anului școlar sau diverse mape. Fiecare face după cum dorește și după bugetul pe care îl are, aceste mici atenții sunt suportate din buzunarul cadrului didactic. 

Nu-mi amintesc să fi venit fetele mele cu ceva acasă în prima zi de școală, cu excepția manualelor. Le-am și întrebat, și mi-au spus că maxim o bomboană servită atunci pe loc din cutie, ca la zilele de naștere.

Fiind nouă în școală și știind că nu am manuale (vor primi unele noi dar editurile nu le-au tipărit ca de obicei la timp), mi-a propus să le pregătesc eu ceva elevilor mei. Nu știam numărul lor exact, așa că mi-am pregătit mai multe pachețele să am de unde.    

Mi-am tipărit o etichetă de pe net cu urarea binecunoscută ”Mult succes în noul an școlar!” și structura anului școlar. Din coli A4 am făcut pungulițe    asemănătoare celor de cadou, doar că eu nu le-am pus și toartă. Tutorialul pentru pungile de hârtie poate fi urmărit aici

Am lipit etichetele cu urarea pe fiecare pungă, apoi în interior am pus foaia cu structura anului școlar, un creion, un pix negru și câteva bomboane. Când au auzit Monica și Rosie că e rost de pregătiri de școală s-au prezentat imediat în ajutor, că la Salvăm păpuși avem tema „Pregătiri pentru școala din pădure”. Eu le-am spus că nu prea avem legătură cu pădurea dar ele au insistat și le-am făcut pe plac. Cumva au parcă au avut dreptate, la un moment dat m-am simțit azi în clasă ca în codru.

Cum au primit elevii mei aceste mici atenții ... nici nu știu cum să descriu. Unii nici nu le-au atins, nici când le-am spus câ sunt pentru ei. Îmi ziseseră unii colegi că ei nu mai le iau nimic că pentru ei acel pix nu valorează nimic. Alții au mâncat bomboanele și mi-au scris într-un scris stângaci „mulțumim pentru dulciuri”.

Majoritatea au lăsat creionul și pixul pe bancă, exact cum fusesem avertizată. Un coleg mi-a spus săptămâna trecută că aici e ceva de genul „dacă îmi dați pix, scriu și eu, doamna!” Așa că le-am adunat frumos și mi le-am pus în dulap. Parcă mă văd că la începutul orelor le împart creioane cu care să scrie și le strâng la final. Le-am spus să-și cumpere cretă - nu au bani. Nu sunt tocmai săraci toți, dar sunt destui care trăiesc doar din ajutor social și vin la școală, cât vin, doar pentru asta. Nici vorbă să-și cumpere culegeri.

Le-am dat eu foi să își noteze orarul de pe tablă, abia îl primisem și eu, altfel l-aș fi printat pentru fiecare. A fost mai simplu să-i las să facă poze decât să își scrie fiecare orarul.

Câteva orare care au rămas nescrise pe bănci

Le-am dat numărul meu de telefon - nici nu am terminat bine de scris pe tablă că deja îmi suna telefonul. Șase apeluri de la numere necunoscute aveam la final. Nu vă închipuiți că și știu cine a sunat, dar cred că toatp gașca veselă de băieți vorbăreți. Directoarea le spune „lăutarii”. Am înțeles că știu să cânte frumos.

Și cireașa de pe tort, la final, când le-am drumul să plece acasă, vin trei domnișoare la mine și purtăm următorul dialog:

„Fata nr 1 și fata nr 2 în cor : Doamna, vrem să vă spunem ceva despre asta (arătând către fata nr 3)

Eu : despre domnișoara! Spuneți.

Fata nr 1. Asta nu știe să scrie și să citească

Fata nr 2: eu și cu ea (fata nr 1) suntem în regulă, dar asta nu știe nimic.”

Nici nu-mi amintesc ce am răspuns, ceva de încurajare dar nu știu exact. În cap îmi umblau tot felul de gânduri - eu ce fac mâine? Prima mea oră e cu ei. Nu cred că am șanse de a face matematică, Deși avertizată, contactul cu ei m-a lăsat năucită din multe puncte de vedere.

O să trec postarea în tabelul lui Rux, sperând că se potrivește și pentru școala din pădure și mă întorc la cataloage, planuri de lecție, planificări și adaptări al programei la realitatea de la clasă.

Vaza cu scoici - Amintiri de vacanță. Suvenir - SP III - 14

 Oficial ieri a început toamna, și anul școlar. Deci și eu serviciul. Dar cum 1 septembrie a picat duminica a fost ca încă o zi de vacanță. Am profitat de ea din plin să mai organizez camera mea de lucru și să recuperez din proiectele restante. Mi-am pus pe masa o cutie în care am tot adunat din proiectele începute fie cu ocazia provocărilor, fie cu alte ocazii cu gândul de a le finisa în cel mai scurt timp. 

Și așa se face că am avut practic la îndemână materialele necesare pentru prima temă din ce-a de-a doua parte a provocării Salvăm Păpuși, ediția III. Temele au fost anunțate de luna trecută, acum apar detaliile specifice de la o săptămână la alta. Prima temă - Amintiri de vacanță. Suvenir.

 Proaspăt întoarsă de la mare, cu pungulița de scoici culese, tema mi-a picat mănușă. În cutia de proiecte de terminat, tocmai adunasem un tub de hârtie îmbrăcat în sfoară pregătit în ideea de a fi transformat într-o vază. Practic nu am avut mult de lucru, la acest proiect. I-am făcut bază dintr-o bucată de carton pe care am lipit-o cu silicon și cu ajutorul unei dantele am ascuns lipiturile inestetice. Pentru simetrie am pus aceeași dantelă și în partea de sus. antele este recuperată de la o pălărie de soare pentru copii, e o dantelă mai groasă/rigidă din care a fost făcută pălăria.

Tulpina florii este confecționată din mânerul unei pungi de hârtie. Petalele și frunzele din scoici, iar centrul florii fin stamine pentru flori, toate lipite cu silicon. 

Cred că e primul proiect în care folosesc scoicile în sfârșit, deși nu există an sau vacanță la mare din care să nu mă întorc măcar cu o mică punguliță de scoici.

Pentru ședința foto, Monica și Rosie au venit pregătite cu decor din cochilii de melci, și acestea aduse cu ceva ani în urmă de pe litoralul românesc.

Salvăm cărți! - Final de vacanță. Activități de creație (SC 3/24)

Dacă tot ne-am întors mai devreme din vacanță, mesagerii mei ai provocărilor verzii, Monica și Rosie, m-au tras repede de mânecă insistând că mai e o zi doar și se încheie provocarea și putem să salvăm și noi niște cărți, că doar le-am ales împreună mai demult. Trebuie doar să le reparăm.

La așa insistențe, ce să-i faci? Te conformezi, nu? Am pus rufele la spălat, că le spală mașina, mâncare încă nu trebuie să fac din fericire, deci n-am mai avut motiv de amânare și m-am prezentat la masa de lucru. Fetele mă așteptau cuminți cu manualele și culegerile gata pregăgătite să fie salvate. Cărțile au fost alese încă de la prima misiune, cea din iunie când pentru mine venea firesc să zic „Povestea merge mai departe” și cu examenul care bătea la ușă era ideal să-mi salvezi manualele de pe care să învăț. Atunci am descoperit că manualele erau programate la salvat fix pentru luna august, prin urmare le-am lăsat și noi pentru august.

Doar că acum văd că titlul provocării ar cere altceva, Activități de creație, adică ceva cărți cu activități de creație, ceea ce din păcate nu aveam pregătit pentru azi. Eu am rămas în cap cu una din sugestiile inițiale pentru luna august, aceea de a salva manuale mai vechi.

Ce am salvat noi? O s-o iau în ordinea în care ne-am ocupat de ele.

Numărul 1: Culegrea  „Probleme de matematică pentru clasele 2-4”. A fost editată de Editura didactică și pedagogică în anul 1988 și este culegea mea de probleme din clasele primare. Pe cât de veche este, pe atât de bună mi se pare în continuare și am tot folosit-o în ultimii ani în pregătirile cu elevii, chiar dacă nu se mai potrivesc perfect exercițiile pe clase. Pur si simplu îmi scot eu  exercițiile de care am nevoie pentru consolidarea anumitor lecții. Recondiționarea a fosr relativ simplă, doar lipirea unor pagini desprinse și a cotorului. Faptul ca are copertă de plastic încă clasele mele primare a făcut ca această carte să se păstreze detul de bine.

 

Numărul 2 : tot o culegere, de data aceata de gimnaziu, vestita Gheba, cum i se spunea pe timpuri, „Exerciții și probleme de matematică pentru clasel V-IX”, autori Ghrigore Gheba și Carmina Gheba Cîrnu, de unde și numele. Editura Icar, 1991. Bine-nțeles, tot o culegere după care am învățat eu în gimnaziu. Ruptă a fost fix la paginile de exerciții care mi-au plăcut mult în ciuda faptului că mi-au dat la acea vreme cele mai mari bătăi de cap. Sau poate tocmai pentru că am ajuns să le dovedesc, să le înțeleg, au devenit favoritele mele. Această culegere nu o folosesc azi, mi se pare chiar foarte avansată pentru programa actuală. Cred că s-ar potrivi mai bine pentru liceu acum.

Ca și restaurare a avut nevoie de două lipituri de pagini și de cotor care, spre bucuria mea, a rămas cumva întreg.

Numărul 3 în ordinea în care m-am ocupat de ele este un manual. A fost cel mai deteriorat din cele alese, dovadă că a trebuit să-l pun la presat ca să se lipească. Nu am învățat eu după acest manual în liceu, a apărut când am terminat eu facultatea, ca urmare a diferențierii manualelor de matematică pe profile de liceu și a introducerii calcului vectorial în programa de liceu. Eu îl studiasem până atunci doar în facultate. A fost un efort financiar substanțial la finalul facultății să le achiziționez pe toate, pentru toți cei patru ani de liceu, unul pentru clasa IX (acesta roz) și câte două pentru ceilalți ani de liceu, dar le-am luat datorită autorului, Mircea Ganga, un matematician deosebit, autor de manuale și de culegeri recomandate chiar și azi. Am învățat din manualele lui mai tărziu, când am avut nevoie fie pentru examenele mele fie pentru elevii de la pregătire. În ziua de azi nu recomand fix aceste manuale elevilor, dar sunt bune pentru a studia exerciții rezolvate, metode de lucru pe anumite capitole.

Numărul 4 este tot un manual din seria amintită mai sus, cel de analiză matematică de clasa XI. Realizez acum că starea manualelor din această serie arată ce anume din matematica de liceu a fost necesar să aprofundez mai mult datorită schimbărilor care au avut loc în programa față de ceea ce mi s-a predat mie în liceu.

Chiar dacă nu sunt tocmai cărți cu activități de creație, sunt totuși cărți mai vechi care în opinia mea merită salvate și care pot dezvolta și latura creativă a unui pasionat de matematică, chiar dacă acesta poate fi apreciată doar de cei din domeniu. Sper să se încadreze totuși aceste cărți în jocul lui Rux.

Cufăr pentru amintiri TC24 (04-4)

  Pe la finalul lunii mai, mesagerii Provocărilor verzi se pregăteau de vacanță. Pentru săptămâna respectivă am lucrat într-un final un troler pentru mesagerele mele, că da se pare că acum sunt două. Dar tot atunci începusem redecorarea unei cutii de pantofi cu scopul de a o utiliza pe post de cufăr pentru amintirile de vacanță, ca să mă înscriu în teme cerută. Din necesitatea de a s eusca bine între etapele de lucru, nu l-am putut termina la timp pentru provocare, a fostgata a doua zi, dar n-am mai postat eu atunci. 

Și pentru că nu mă pot concentra pe învățat azi, în timp ce mă uit la meci, iată vin acum să mă laud cu el. Adevărul e că sunt foarte încântată de rezultat.

Tutorialul care m-a inspirat, folosea carton ondulat natur, recuperat de la cutii de ambalat, dar cum eu am rămase de la diverse kit-uri de craft, multe cartoane ondulate colorate pe care care nu le folosesc, am ales să le folosesc pe acestea. Singura problemă că pentru cutia mea nu au fost destule, dar am improvizat. Am folosit două culori, verde pentru capac și galben pentru baza cutiei și chiar și așa nu mi-a ajuns pentru tot.

În primul rând mi-am pregătit pătrățelele din carton ondulat. Cred că sunt de latură 2,5 cm. Știu că am calculat să se încadreze perfect pe cutie. Pentru baza cutiei, am lipit mai întâi carton galben simplu pe fundul cutiei, ridicat puțin și pe lateralele ei. În partea de sus, am lăsat liberă partea acoperită de capac. Nu am pus nimic pe această porțiune ca să mai pot pune la final capcul pe cutie.  Ca să nu greșesc portiunea, am pus capacul și am trasat cu creionul o dungă ghidată de lateralele capacului. Apoi am început să lipesc pătrățălele de carton ondulat, alternând orientarea onduleurilor, unul vertical urmat de unul orizontal. Randul următor, am decalat cu alternarea cu un pătrățel.

Pe baza cutiei nu se vede clar, dar pe capac da, cumva seamănă cu o tablă de șah. Pe marginile capacului am lipit fășii tot din carton ondulat, pentru a ascunde îmbinările dintre pătrățele. Pentru o fixare bună, am acoperit toate pătrățelele de carton ondulat cu aracet, ca un fel de lăcuire.

Pentru că am folosit o cutie de carton, tema transformărilor creative din aprilie, postarea va fi înscrisă și în tabelul suplimentar al transformărilor creative.

Salvăm cărți! - Vacanța. Primul popas de ... Poveste. (SC 1/24)

 Monica, mesagerul nostru plecat în misiune pe Provocări verzi, a trecut odată cu începerea verii la o nouă etapă, cea a sălvării cărților. Prima temă începe cu ... Vacanța. Chiar în vacanță la propriu a stat Monica, alături de prietena ei Rozi, până aproape de finalul lunii când și-au amintit că ar trebui să și lucreze ceva în misiunea asta. Nu știu de ce în cap îmi rămăsese sloganul ”Povestea merge mai departe” și chiar îmi spuneam că voi salva niște manuale de care am nevoie să îmi recapitulez niște noțiuni de matematică pentru un examen ce urmează să-l susțin. Mă gândeam că se potrivește perfect cu sloganul, povestea merge mai departe și în viața mea personală cu un nou capitol ce sper să se încheie cu reîntoarcerea mea la catedră. Dar mai e mult până acolo.

Între timp, Monica care se bucura de relaxare, mi-a atras atenția să mai verific o dată cerințele temei si s-a dovedit a avea dreptate, povestea este despre ... povești. Manualele sunt pentru luna august. Așă ca mi-am lăsat manualele în pace, și am plecat în căutarea unor cărți de povești. Unde? La fete în camere. Și am găsit. Fix patru cărți. Știu că Rux zicea de patru teme luna aceasta și dădea ceva exemple de subteme, dar efectiv altceva în afară de repararea cărților nu am avut timp să fac nicmic. Și nici semne de carte nu le-am făcut, nici măcar unul. Vroiam să pictez ceva în ton cu cartea dar.... din nou invoc lipsa de timp. Așadar las la latitudinea lui Rux dacă consideră ok să fie o temă, în ideea că lipsa semnului de carte să fie compensată de reparea rea altor cărți.

Majoritatea cărților alese erau intr-o stare destul de bună, mai ales cele două copertate, având probleme in special la cotor. Seria aceasta de cprți mi-a fost foarte dragă în copilărie, deși avea doar câteva cărți din ea, dar coperțile acestea mi se păreau foarte frumoase.

„Neamul Șoimăreștilor”, este exact edișia pe care am citit-o când am trecut clasa a cincea, o carte pe care mi-a dat-o tatăl meu s-o citesc.  Am mai citit în vacanța aceea, „Amintiri din copilărie” și „Niculae Moromete”, iat când am început clasa a cincea, la prima ora de română eram foarte mândră pentru că știam că citoisem niște lecturi mai „sofisticate” și abia așteptam să-mi vină rândul sa-i spun profersoarei ce am citit. Mă sințeam foarte importantă comparativ cu majoritatea colegilor care citiseră povești. Tot timpul mi-am repetat in cand ordinea în care să spun cărtile, și anume, AMintiri din copilărie, de Ion creangă,„ Niculae Moromete” de Marin Preda și la final „Neamul Șoimăreștilor” de Mihail Sadoveanul. Știam că ultima era recomandată ca lectură pentru clasa a opta. Știți vorba cea cu planul de acasa, da? Ei bine așa și eu. Cand mi-a veit randul, m-am ridicat în picioare foarte mândră și am spus repede ”Neamul Șoimăreștilor de Sadoveanu”. După o clipă de surpriză, profa m-a intrebat dacă am îneles cartea, și apoi nici nu m-a mai lăsat să-i spun celelalte lecturi. Și asta era pe vremea când nu exista tupeul să-l întrerupi pe profesor odată ce a terminat de vorbit cu tine și a trecut la următorul elev. Mult timp am fost supărată pe mine că nu le-am spus pe celelalte mai întâi.

 Cel mai mult de lucru mi-a dat ”Fram, ursul Polar”. Și această carte evocă amintiri multe din copilăria mea. Ediția pe care am citit-o eu era cartonată și împrumutată de la biblioteca școlii. O împărțeam cu sora mea și citeam pe rând. Cred că multe cărți le-am citit în acest fel când eram în clasele primare. Dar în această cartea am „descoperit” ideea de a recitit o cartea. Pe atunci eram nedumerită. Cum adică să citești repede o cartea să știi ce se întâmplă apoi să o recitești s-o înțelegi.  Între timp mi-am lămurit acest lucru odată cu cărțile pe care mi-a plăcut să le recitesc. Cred că prima la acest capitol a fost seria Cireșarilor care după cât de pare trebuie să ajungă în curând pe la capitolul acesta de salvat cărți. Și acelea sunt într-o stare destul de bună, doar cotorul începe să se desfacă.

Cartea pe care o am acum a fost cumpărată din anticariat, prin studenție, o ediție destul de deteriorată deja din anticariat, dar vroiam cartea. Undeva pe parcur cred că am mai încercat eu sau fetele să o mai reparăm că avea destul de mult scotch lipit. Am încercat să-l scot cu foenul și pe paginile cărții a mers, dar pe copertă...nu. Se lua efectiv cu culoarea. Așa că pe copertă l-am lipit la loc și am ”consevat” toată coperta acoperind-o cimplet cu scoci. Atât prima cât și a doua copertă.

Și pentru că la transformări creative, în martie am avut subtema de reciclat o carte (de reparat sau transformat în altceva), această postarea va merge și în tabelul suplimentar al transformărilor creative. Acest lucru vă îndem să-l faceți și voi cu fiecare carte pe care ați reciclat-o la provocarea Salvăm cărți de la Rux.

Felicitare cu maci SP III (13) și TC24 (05-1) - RiO(60)

 Pentru ultima temă a primei părți din provocarea Salvăm Păpuși III am reușit cumva să fac o felicitare cu maci, după ce am trecut prin ceva aventuri  și rateuri. De la ideea inițială până la rezultatul final...e cale lungă, chiar dacă nu a durat mult ca timp, dar a fost greu să găsesc soluția salvatoare. Lăsând la o parte că m-am apucat abia azi de proiect, m-a găsit inspirația să încerc ceva nou care ...nu a mers.

Dar într-un final am reușit să fac o felicirtare cu maci, da, maci dacă e să-i luăm în calcul pe cei ce nu se văd cu ochiul liber, că altfel nu mă încadrez în tema Maci, eu am doar unul. Dar să vă povestesc cum am ajuns la acest rezultat destul de chinuit.

În drumul meu zilnic trec pe lângă un teren plin cu maci, căruia m-am chinuit să-i fac poze cât aștept la intersecție să ies pe drumul principal în ideea că voi pune poza la MFC. Că nu am mai reușit nici asta, e altă poveste, dar vă las poza acum. Nu se cultivă special maci acolo, acum câțiva ani era rapiță, dar de vreo doi ani nu mai e cultivat si a rămas asa, l-au luat macii în stăpânire. Oricum, pe mine mă încântă să văd acea mare de roșu.

Ziele trecute, domnișoara cea mică a primit temă la biologie să pună la presat flori de măces sau de maci. Măceșii s-au cam scuturat deja la noi, așa că am făcut tot posibilul să opresc undeva de unde să culeagă maci. Și de la ea mi-a venit ideea să folosesc și eu pentru proiectul meu maci adevărați.

Am tot văzut pe net haine/sacoșe pictate cu flori prin zdrobirea acestora cu ciocanul direct pe materialul textil. Bine-nțeles cu o foaie de protecție între floare și ciocan. Și dacă tot am cules maci am mai cules și alte floricele să încerc tehnica, dar pe carton.  Pe cartonul lucios, abia dacă se vedea vreo urmă. Vroiam să dau impresia unui câmp cu flori sălbatice, așa că am pus ceva galben în fundal, apoi verde, apoi florile albastre și la final macii. Asta după ce am schimbat cartonul cu unul mai poros. Dar oricat am incercat cu macii, tot ce au lăsat pe foaie au fost niște urme grena spre mov.

Văzând că nu-mi iese, setată pe felicitarea cu maci am luat sârma din care vroiam să fac un fel de vasă pentru macii zdobiți, și am făcut din ea un mac, doar atât mi-a ajuns, doar pentru petale, nici măcat și pentru tulpină. Și sub presiunea timpului am uitat cu desăvârșire unde am pus rola de sărmă pregătită pentru a face pomisorul de la transformările creative. Nici acum nu știu pe unde e și sper să apară ca prin minune până mâine. Ei și de aici am cam intrat în epoca neagră, de parcă nu am mai putut găndi decat argintiu. Mi se părea că tot ce trebuie să folosesc este argintiu. Aveam și un craton argintiu metalic pe care am incercat să-l folosesc ca bază a felicitării, dar bine că am renunșat la ideeea aia. Am folosit doar două fâșii lipite în x ca cî sugereze un fel de ambalaj pentru siguraticul meu mac, iar tulpina neexistentă este acoperită de o fundă, bine-nțeles argintie. Abia la poze am descoperit că nu se vede mai nimic din tot argintiul acela. Adică în realitate se văd chiar foarte bine, dar în poze, dacă nu mă uitam din diverse unghiuri nici nu vedeam macul din sârmă pe telefon.

Dar, am descopeit jocuri de lumini/reflexii în cartonul argintiu, motiv pentru care o să ne înscriem și la Carmen în tabel la rubrica Reflecții în oglindă

Și după ce am terminat și ședinșa foto așa chinuit că poate poate o să se vadă ceva, am plecat la treburile urgente din grădină. Noroc că s-a terminat și că mi-am relaxat cumvaneuronii, că au reușit să producă o ideea cu care să scot cumva în evidență măcar macul. Am tăiat un cerc din carton roșu, l-am decupat pe margine în forma unor petale de mac și l-am lipit între cartonul decorat cu flori și macul din sârmă. Și apoi din nou la fotograf. 

Nu e cea mai minunată reușită felicitare, se putea mult mai bine, dar îmi asum toata vina de a lăsa totul pe ultima zi.

Pregătiri de vacanță - Troler SP III (12) și TC24 (05-4)

Penultima temă din prima parte a provocării Salvăm Păpuși, ediția a III-a, invită mesagerii să facă pregătiri de vacanță. Aveam mai multe opțiuni pentru aceasta, valiză, troler, cufăr pentru amintiri, panou, etc... 

Prima idee la care ne-am oprit a fost un cufăr organizator, la noi e mare nevoie de organizatoare și avem tot felul de cutii pentru asta, dar nu avem timp să le decorăm să și arate frumos. Era o ocazie bună de a împleti utilul cu plăcutul și de a folosi ceva materiale care stau de foarte mult timp acolo la păstrat.

Și ne-am apucat cu elan de decorat o cutie de pantofi cu carton ondulat, după o tehnică văzută într-un tutorial. Și chiar mergea treaba bine, dar ne-am împotmolit în etapele de uscare. Jumătatea de cutie care era gata uscată au folosit-o Monica și Rosie pe post de mobilă (să se sprijine) în ședința foto. 

Si dacă a văzut Monica că nu ne încadrăm în timp, s-a prezentat cu o cutie de medicamente, niște sârmă și carton să facem un troler. Dar ca de obicei, poze din timpul lucrului nu avem. Plus că am mai adaugat pe parcurs materiale după cum ne-a fost necesar.

Cutia de medicamente am desfăcut-o, am îmbrăcat-o în cartonul albastru și am refăcut-o lăsând capacul liber să poată fi deschis. Din sârmă am făcut un mâner pentru capac și mânerul specific pentru a transporta trolerul. Acesta este ascuns într-un tub de carton îmbrăcat și el în carton albastru și lipit pe spatele cutiei de medicamente. Mânerul este retractabil.

Din două capace de pix am taiat picioarele de sprijin, pe care le-am lipit cu pistolul cu silicon. Roțile sunt realizate din două capace de la cutii de lapte, prinse cu silicon pe o sârmă, pe care am trecut-o printr-un pai de hârtie lipit de troler ca să fie funcționale.

Odată gata, Monica și Rosie s-au prezentat la ședința foto, unde Rosie a studiat în amănunt trolerul pregătit și s-a declarat mulțumită de el. Acum face planuri de vacanță, dar nu s-a hotărât încă unde să meargă - la munte, la mare? 

Între timp, pentru că am folosit sârma/cablu, tema Transformărilor creative de mai, fetele au decis să înscriem postarea si în galeria transformărilor.