În aceeași atmosfera din prima zi de Crăciun, s-au derulat și următoarele zile, spre încântarea mea. Și în a doua zi, timpul petrecut împreună cu cei dragi a fost prioritar. În afara meselor luate împreună, am căutat să facem și diverse activități.
În a doua zi de Crăciun, domnișoara cea mică și-a deschis setul de felicitări cu diamante și ca să aibă spor, mi-am scos și eu tabloul cu pisicuță început mai demult.
N-am lucrat niciuna foarte mult atunci, eu având și alt program stabilit. Moșul a adus niște bilete la film și am profitat de ieșirea în oraș să trecem și pe la niște prieteni buni.
La cinema am vizionat un film românesc: Transilvanian Ninja, un film cu o distribuție impresionantă. Eu nu apreciez de obicei acest gen de film, parodia. Cîn am fost la Team Building, recunosc că l-am văzut până la final doar pentru că eram în sala de cinema. Dacă aș fi fost acasă, l-aș fi abandonat rapid. Prin urmare nu am avut prea multe așteptări de la acest film, dar nu pentru mine am luat biletele. Începutul a fost greoi, parcă prea lung, prea mult până la începerea acțiunii. Vorba soțului, se puteau face și la început niște glume/poate care să te țină interesat de film. De data asta cred că amândoi am fi renunțat să ne mai uităm. Dar odată ce a început acțiunea, glumele a fost ok. Chiar am râs eu mai mult decât soțul. Concluzia lui : „a fost un film mai mult pentru tine decât pentru mine”
Ce nu mi-a plăcut la această experiență nu a ținut de film, ci de public. Special am luat biletele la ultima difizare a zilei ca să nu mai fie aglomerat în mall, mai ales la plecare. Și totuși m-am trezit la film cu un grup de 7-8 copii, în jurul a 12-14 ani, care s-au mai nimerit și să stea pe rîndurile din fața mea. I-a băgat în salî o mămică care a plecat imediat ce i-a așezat pe locurile lor cu sucurile/popcornul și nachos-urile pe cele și le-au cumpărat. Nu judec pe nimeni ce consideră potrivit sau nu pentru a fi vizionat de copii, dar ... Grupul s-a plictisit repede de film, și-au scos telefoanele, își trimiteau mesaje, s-au ridicat, s-au plimbat, au ieșit din sală și s-au întors... Cireașa de pe tort a fost parfumul, unul enorm de puternic pe care cred că și-l luase vreo fată și-și mai dădeau din când ân cînd cu el că altfel nu-mi explic valurile de parfum care vedeau ocazional dinspre ei. Și cum eu nu mai suport parfumurile puternice, jumătate dinn timp am petrecut-o cu fularul la gură. Nu mai spun ce au lăsat în urma lor la plecare. sau poate au strâns înainte să iasă din sală, deși mă îndoiesc că la toată lipsa de maniere de care au dat dovadă, la final s-au aplecat ei să adune nachos-urile căzute cu totul pe jos. Deranjată de acel parfum, cred că am ieșit prima din sala de cinema.
Lăsând la o parte experiența cu publicul neadecvat acestui film, nu aș putea spune că filmul să fie interzis minorilor, dar nici nu văd să aducă vreun plus educației lor, e un film bunicel, dar merită văzut din confortul casei, nu la cinema (părere personală)
Dar ne-a plăcut distribuția filmului și căutând a doua zi să cunoaștem actorii și în ce alte filme au jucat, am descoperit alt film românesc, din 2021 : Zăpadă, ceai și dragoste. Cred că l-am descoperit datorită actriței Paula Chirilă, ce a jucat rolul Ramonei în celălat film. Dar ne-a plăcut mai mult decât Transilvanian ninja, mai multe glume bune (deși prin comentarii pe cinemagia am văut că nu a fost tocmai apreciat), astfel încît ne-am uitat și la continuare aproape imediat: Zăpadă, Ceai și Dragoste cu puțin Noroc. A fost mai mult ”Noroc” decât „Zăpadă”, dar, ca în marea majoritate a cazurilor, continuarea lasă de dorit. Poate și pentru faptul că se termină ân mijlocul acțiunii pentru că urmează și partea a treia ce va avea premiera anul viitor. Nu știu dacă o să-l mai vizionez și pe acesta, dacă era deja lansat, ne-am fi uitat acum să vedem finalul acțiunii, dar al doilea film nu m-a atras atât de mult că să=l mai reiau vreodată să pot înțelege o continuare.
Cât timp au rulat filmele, eu m-am ocupat de goblenul cu diamante. De cele mai multe ori, când mă uit acasă la un film, mai fac și ceva craft ân timpul filmului. Ân funcție de film, fie renunț la craft că e prea faină acțiunea filmului, fie mă concentrez pe ceea ce lucrez. Acum, fiind și filme românești a fost ușor să termin goblenul cu pisicuța. Și domnișoara și-a terminat felicitările.
Presimt că ân anul ce va urma mă voi concentra pe a termina cât mai multe din goblenele acestea și poate ajung și să le înrăme. Sunt câteva pe care vreau să le expun, dar și unele pe care vreau să le fac cadou gata înrămate.
.jpeg)
