Cine apare-n prag de seară? Profesor Vulpe SP III - 19

 Director Bufniță s-a agitat toată ziua, că uite începe școala și el nu are totul pregătit. Nici destule săli de clasă și nici profesori. Plus că că trebuie să organizeze și clasa de seral că are cereri de la mulți adulți de-acum care vor și ei o a doua șansă să își termine studiile. Și uite că a citit el în lege că se poate face ceva și pentru ei, dar trebuie să îndeplinească niște condiții ca să aibă aprobare.

Și cum se agita el prin biroul improvizat, îngrijorat că se lasă seara și n-a rezolvat partea cu lumina, că de-acum ziua e mai mică și se întunecă devreme, numai ce vede pe cărarea spre școală o licărind o luminiță?

Cine să fie oare? Încă vreun adult ieșit de le serviciu care vrea și el la școală?  Nu vrea să-i spună că nu se poate acum, dacă nu mai revine mai târziu să se înscrie că a mai pățit cu el cineva, zilele trecute și are nevoie și de elevi ca să deschidă clasa. Și cum își pregătea el discurs motivațional, numai ce aude un gas mititel și subțirel, ascuns după un mare felinar.

- Buna seara. Aici e Școala din pădure?

-Da, sigur. Sunt Director Bufniță. Cu ce vă pot fi de folos? răspunde el mirat studiind felinarul. Ce i-ar trebui și lui așa ceva pentru clasa asta nouă de seral.

- Oh, ce mă bucur că v-am găsit, a răspuns glasul subțirel ieșind din spatele felinarului și dezvăluind o vulpe elegantă. Sunt Vulpița Roșcovană. Am fost plecată la oraș să studiez, mi-a plăcut mult să învăț și aș vrea să-i învăț la rândul meu și pe alții. Am auzit că se deschide o școală nouă aici în pădure. Se întâmplă cumva să mai aveți vreun  post de profesor?

Director Bufniță aproape că a sorbit fiecare cuvințel din cuvântarea Vulpiței și parcă nu-i venea să creadă ce aude. A răsuflat ușurat și s-a gândit că uite e așa cum zicea în filmul acela indian, ”Om, Shanti, Om” : „Când îți dorești ceva cu adevărat, toate planetele se aliniază să-ți îndeplinească dorința”.

Au discutat amândoi pe îndelete toate detaliile ( a verificat acreditările Vulpiței că nu putea să angajeze el doar așa pe vorbe) și au stabilit să preia ea și să organizeze clasa de seral, că are și mijloacele necesare. 

Profesoara Vulpița Roșcovană se înscrie în categoria suporturilor de creioane realizate pentru provocarea Salvăm Păpuși III, sezonul de toamnă, La bază este tot o cutie de conservă, îmbrăcată în același material de vinilin. Se pare că încă mai am și pentru celelalte suporturi ce ar trebui să apară în această serie. Vulpița este confecționată din fetru lipit pe suport cu silicon. Și de data aceasta m-am folosit de corpul vulpiței ca să ascuns îmbinarea vinilinului pe cutia de conservă.

Felinarul este realizat dintr-un kit cumpărat din Lidl. Toate formele au fost pretăiate, a trebuit doar să le lipim. În kit erau și niște bucăți de carton buretat autoadezivi, dar am uitat de ei și eu și domnișoara mea cea mică care m-a ajutat la acest proiect. Eram încă cu pistolul de silicon în mână, rămas de la suportul de creioane și am lipit totul cu el în ordinea pe care mi-a dat-o domnișoara. Recunosc, de oboseală nici n-am realizat că piesele ce se suprapun trebuie să stea în straturi ca la felicitările 3d-decoupaje, dar felinarul arată bine și fără acele straturi în relief, că piesele au fost lipite oricum așa cum se indica în instrucțiuni.

Fiind de hârtie, nu putem folosi în el decât lumânări electrice. Pentru poze am folosit o lanternă, la vremea când terminam noi proiectul nu aveam și astfel de lumânări. Va trebui să cumpărăm unele, mai avem niște kituri asemănătoare.

Clasa de seral pentru adulți este o realitate pe care am descoperit-o la școala la care lucrez și nu este același lucru cu seralul de la liceu, pentru cei care vor să termine și un liceu după școala profesională. Există un program numit ”A doua Șansă” special conceput pentru cei care nu au toate clasele obligatorii prevăzute în lege (10 clase absolvite). În comunitatea rromă (rromani) unde este școala mea, este o realitate să întâlnești copii de 10-13 ani care nu au fost niciodată la școală. Mai rar în ultimul timp, dar încă se mai întâmplă. Plus copii, dacă mai pot fi numiți copii care la 14 ani se căsătoresc și fetele abandonează școala. Chiar am un caz în clasa a șaptea și am aflat de la ceilalți elevi că o elevă e măritată și va avea în curând copil și nu mai vine la școală. Nu știu exact ce vârstă are , poate avea și mai mult de 14 ani, la clasa a opta am elev de 16-17 ani. Dar am întrebat de ce nu mai vine la școală, chiar și măritată cu copil. Am citit în lege că ar primi și o bursă și ar avea și un regim special să poată termina școala, un program adaptat mamelor minore. Răspunsul a fost că nu o lasă socrii. Da, știu e șocant, dar e o realitate a acestei comunități.

Revenind la programul ” A doua șansă”, există două trepte/clase. Una pentru primar cu învățător, cu orar și programă adaptată pentru clasele I-IV, numită chiar A doua șansă (ADS) șu una pentru gimnaziu, FR (Fără frecvență). La această clasă am eu ore, e un fel de simultan pentru toate nivelurile V-VIII. Vine cine poate, probabil și în funcție de serviciu. Aici am o elevă despre care am auzit că a fost măritată, acum divorțată. E chiar foarte tânără, are un frate în clasa VI normală. Mă gândesc că acum poate să vină că nu o mai împiedică socrii. Majoritatea celor de la FR abia dacă știu să scrie. Pe unii chiar asta îi învățăm, să scrie și să citească. Sau tabla înmulțirii. Săptămâna aceasta de exemplu la matematică am fost la ”cumpărături”. Am avut un buget și a, socotit să vedem dacă ne ajung banii să luam ce ne-am pus pe listă. Am avut doar doamne prezente. Săptămâna trecută, cu domnii am pus parchet și plintă.

Jurnal de bord - Coperți - Provocări verzi (01-2) și TC24(01-03)

 Dacă am făcut corpul jurnalului și am început și să-l completăm, era cazul să facem și coperți pentru acesta, fix următoarea subtemă de la Provocări verzi și una din temele obligatorii de la Transformări creative.

Ca să putem îmbina ambele provocări, am folosit pentru crearea coperților materiale reciclabile: carton în care au fost ambalate niște cărți și punga de cadou pe care a folosit-o Monica și la minijurnalul ei. Avem acum junale asortate. Și încă mai avem rămase bucăți din punga de cadou. Să vedem, poate le folosim la semnnul de carte, ultima subtemă de la PV din această lună.

Punga de cadou părea destul de încărcată ea cu desenul trandafirilor și nu am mai luat în calcul alt decor pentru copertă. Acum, uitându-mă la poza cu el, aș zice că parcă ar merge o etichetă în colțul din dreapta sus, una pe care să scriu eventual anul.

Pagina completată, cea pentru ianuarie, conține brăduțul la indigo de la TC24 pe partea dreaptă. Pe pagina din stânga am pus numele lunii și am schițat doar în creion un om de zăpadă - ceva ce încă reprezintă pentru mine iarna. Ca o paranteză, am cunoscut în decembrie o fetiță de vreo 5 anișori, foarte dezinvoltă și vorbăreață. Am întrebat-o atunci la ce se gândește ea cand vorbim de iarnă, în afară de Moș Crăciun și cadouri. nu mai știu excat care au fost primele răspunsuri, dar abia la al patrulea a zis zăpadă. Și atunci am realizat că pentru generațiile astea tinere e greu să asocieze iarna cu zăpadă, oameni de zăpadă, săniuș etc... pentru că pur și simplu ei nu experimentează așa ceva. Acei câțiva fulgi de nea căzuți săptămâna trecută abia dacă au acoperit pământul.

Restul paginii rîmâne momentan necompletat, să vedem până la finalul lunii ce voi considera că a marcat mai mult această lună.

Pentru coperți am procedat așa cum știam eu să fac coperțile. Am tăiat din carton două dreptunghiuri puțin mai  mari decât pagina jurnalului și un dreptunghi mai îngust pentru cotor. Special l-am făcut puțin mai lat decât grosimea jurnaluui ca să pot eventual și lipi câte ceva pe paginile acestuia și să poată sta închis și cu acele materiale lipite în interior. 

Le-am așezat pe toate în ordine pe punga de cadou, am decupat din ea lăsand o margine de circa 5 cm pentru a putea îndoi în interior. Ca să arăte frumos la colțuri nu am tăiau hărtia, doar am lipit mai întâi colțurile, apoi am îndoit și pe laterale.

La final am adăugat și corpul jurnalului lipind foile exterioare de coperți. Sunt singurle foi din jural care nu pot fi înlocuite.

Și acum a apărut și o problemă: nu se putea deschide jurnalul. Stilul acela de prindere a paginilor este destul de strâns și nu permite o deschidere atât de mare cât am făcut eu cotorul jurnalului. Pe alocuri hârtia de împachetat de la bază s-a rupt puțin. Fiind deja totul lipit, eu am rezolvat problema rotunjind cotorul (am introdus un pix rotund între cotor și jurnal și am modelat cartonul după acest pix. Acum pot să îl deschid fără să se mai rupă la bază. Scriind articolul pentru corpul jurnalului, în tutorialul pentru Origami Blizzard Book am descoperit că secretul era să NU fac și cotor pentru acest tip de carte. Greșeala mea că nu am urmărit cu atenție tutorialul și pentru această etapă.

Jurnal de bord - corpul - Provocări verzi (01-1)

 Monica continuă pregătirile pentru misiunea de pe Provocări Verzi cu organizarea unui Jurnal de bord. A început cu planificarea acestuia, nu e obligatoriu să-l costruim de la zero, dar noi am ales această variantă ca să se potrivească cu planurile noastre de a nota lunar ceva în jurnal. 

Dacă tot a făcut origami pentru minijurnalul ei, Monica a zis să rămânem pe aceeași tehnică și acest jurnal pe care trebuie să-l pregătim în această lună, mai ales că am descoperit o tehnică de realizare a unei cărți origami mai mare, numită Origami Blizzard Book.

 M-am întrebat ce are de-a face viscolul (=blizzard) cu origami și cu cartea că nu înțelegeam de ce se numește așa. Și pentru că cine caută găsește, am aflat dintr-un articol că inventatoarea acestuit tip de carte origami se numește Heidi Kyle din Philadelphia. În timpul unei furtuni de zăpadă din 1996, Heidi Kyle lucra în studiolul ei în timp ce afară se așterneau straturi mari de zăpadă. După ore întregi de lucru, a descoperit un anumit mod de împăturire a hârtiei care a dus la crearea acestei cărți origami. Câteva luni mai târziu a început să audă lumea vorbind de „Blizzard babies”, copii concepuți în timpul acelei furtuni, motiv pentru care și-a denumit creația „Blizzard book”.

Între timp au apărut pe net multe tutoriale care explică pașii de realizare ai acestei cărți. Mie mi-a plăcut că am putut s-o adaptez la ceea ce-mi doream, 12 pagini duble deschise pentru cele 12 luni ale anului, plus cele două pentru coperți. Pentru realizarea suportului care să țină o astfel de pagină dublă am avut nevoie de o  bucată de hârtie înaltă de 21 cm și lată de 7 cm.  Cu aceste dimensiuni ar fi trebuit să obțin o carte înaltă de 14 cm. Pentru toate cele 14 pagini duble am tăiat din hârtie de împachetat o fâșie de 98 cm și înaltă de 21 cm, pe care am liniat-o la fiecare cei 7 cm. Apoi, am îndoit pe fiecare linie plus fiecare la jumătate astfel încât să obțin un evantai.

Hârtia mea de împachetat a fost ceva cam subțirică și cred că acesta este motiul pentru care nu s-au aliniat perfect cutele evantaiului. Pentru etapa următoare era necesară o aliniere perfectă la capete, așa că am tăiat capetele să le îndrept, lucru care a dus la micșorarea în înâlțime a cărții. La fiecare cută am îndoit apoi colțurile pentru a forma un fel de coif, atât în partea de sus cât și în cea de jos.

Pasul următor presupunea desfacerea tuturor îndoiturilor făcute și împăturirea hârtiei din nou sub formă de evantai, dar cu colțurile îndoite pe spate ca în colajul de mai jos (primele 3 poze). Fiecare colț obținut acum se împăturește apoi în față, el va fi cel care va ține paginile cărții.

Ultima etapă a fost pregătirea paginilor. Am folosit pentru acestea coli albe de scris. Mai întâi am măsurat înățimea bazei obținute (13 cm). Am tăiat din coala de scris foi de 13 cm păstrând lățimea colii de scris (21 cm). Le-am îndoit pe jumătate și le-am prins în pliurile din baza cărții.

Am obținut astfel o carte înaltă de 13 cm și lată de 11,5 cm. Mi-a plăcut acest tip de carte/caiet că nu folosește lipici, poți face paginile cât de late vrei indiferent de cât e baza de înaltă, iar foile se pot înlocui ușor oricând e nevoie.

Mini jurnal - Provocări verzi (01-4)

 Și în acest an, Rux sună adunarea mesagerilor pe Provocări Verzi și îi trimite într-o nouă misiune care să răspândească crezul celor 3 R: reciclăm, reducem, refolosim.  Pentru că anul trecut nu a fost foarte activă în misiunea ei și s-a pierdut undeva pe drum, mesagera mea din acest an va fi tot Monica care pornește acum cu avânt în speranța că acum va ajunge până la capătul călătoriei.

Pentru început, conform planului, Monica face pregătiri și bagaje. A început cu ceva mic, pe măsura ei, un minijurnal, subtema patru a primului capitol din acest an.  

După o documentare temeinică, a ales varianta unui mic jurnal de tip origami inspirată din acest tutorial, adaptat la specificațiile ei. Și-a dorit un jurnal pe anotimpuri, cu câte o pagină pentru fiecare lună în care să-și noteze ceva semnificativ din luna respectivă. 

Pentru crearea paginilor a folosit hârtie colorată de tip post-it : albastru pentru iarnă, roz pentru primăvară, verde pentru vară și galben pentru toamnă.

După crearea paginilor a cănfecționat coperțile dintr-o pungă de cadou ce nu mai putea fi utilizată, numai bine ca să respecte si principiul celor 3R și 1O. Pentru jurnalul ei a folosit o bucată foarte mică din punga de cadou în care ea ar încăpea cîn întregime cu încă vreo 10 surori, dar plănuiește să  folosească restul pungii și la celelalte subteme ale lunii.

La final s-a trezit o problemă de proiectare, a făcut paginile pe anotimpuri, dar anul începe în mijlocul iernii. Nu ar fi logic să completeze la început de jurnal cu ultima lună a acestui an, asa că a dedicat prima pagina a jurnalului, lunii decembrie din 2023, când ea a participat cu bucurie la Adventul Exploratorului Creativ. De aceea a și completat deja pagina cu câteva simboluri cu care s-a întâlnit în acea aventură.

Premiu Salvăm păpuși

 Domnul random a fost foarte prietenos anul acesta și m-a ales câștigătoare pentru participarea mea la una din seriile de patru teme din ediția a doua a prococării  Salvăm păpuși, mai precis, a doua serie, temele 5-8.  Nu știu exact care din cele 4 lucrări ale mele au ieșit câștigătoare, dar trebuie să recunosc că au fost unele dintre cele mai plăcute teme pe care le-am primit.

Lucrările cu care am participat la această serie le puteți vedea în pozele de mai jos, iar detalii despre realizarea lor veți afla accesând linkurile de mai jos:

Tablou cu trandafiri - Salvăm Păpuși (05)

Buchet de trandafiri - Salvăm păpuși (06) - Citate favorite (17)

Coș/cuib Pascal - Salvăm păpuși (7)

Lumânări cu trandafiri - Salvăm păpuși (08)

   

Pachetul cu premiul a ajuns de ceva timp, dar nu am apucat să postez până azi. Îmi propusesem inițial să fac mai multe poze și din cartea primită pe care am răsfoit-o cu lăcomie atunci, dar din care nu am apucat să lucrez încă nimic. Mașina de cusut nu îmi mai e așa bună prietenă cum credeam eu.

Pozele sunt din ziua primirii coletului. Am fost din nou impresionată de delicatețea cu care împachetează fiecare obiect și dragostea cu care pregătește totul, dar și de iepurașul croșetat de ea.

Mulțumesc mult, Rux pentru tot.

Tablou cu trandafiri - Salvăm Păpuși (05)

 

Era prima temă a provocării Salvăm Păpuși organizată pe blogul Provocări verzi, „Să o cunoaștem pe Lidie!”, dar eu am reușit s-o rezolv ultima și pe ultima sută de metri, mai precis pe ultima oră. Sper să ajung la timp cu înscrierea link-ului. 

Această temă a fost rezolvată însă în două etape. Prima a fost realizarea outfitului Monicăi, pe care l-ați putut vedea cu ocazia celorlate teme ale provăcării din aprilie.

A doua etapă s-a realizat azi cu ceva emoții că din nou am reușit să-mi rătăcesc materialele necesare, mai precis petalele de trandafir presate. Într-un final am găsit unele foarte vechi (nu cele la care mă gandeam), sunt foarte fine și se rup foarte ușor.

Inițial mă gândisem să combin această postare cu una de la Transformări creative, florile din cofraj de ouă, dar a încolțit o idee în timp ce pozam pe care sper s-o pun în practică mâine.

La capitolul poze stau prost cu etapele de lucru (uit să le fac) și cât pe ce să uit și de pozele cu materia primă. La rochița Monicăi mi-am amintit doar în momentul în care am așezat materialul în mașina de cusut.

Monica e foarte încântată de noua rochiță și deși se poate purta fie cu, fie fără curea, acum nu mei vrea să renunțe la curea.

Pe Lidie, eu o cunosc din copilărie, de când urmăream serialul cu sufletul la gură, seară de seară. Monica a cunoscut-o acum, a privit câteva episoade, a studiat poze, a zis că nu poate face ceva asemănător ei, dar vrea să arate că o cunoaște și i-a creat un tablou. Mai întâi am tipărit o poză culeasă de pe net și am decupat după contur, doar partea de sus a corpului, partea pe care nu ne pricepem s-o desenăm. Apoi am adunat restul materiale : un carton, petale presate de trandafir, bețe din hârtie de la pungile de cadou.

Am lipit mai întâi corpun Lidei pe carton, am desenat ușor cu creionul fusta, și am decorast-o cu petalele de trandafir ( le-am lipit cu adeziv special pentru craft). 

Și aici s-a terminat cu pozele din etapele de lucru, eram prea absorbită de lucru. Bețele de hârtie le-am lipit cu aracet câte trei, apoi cu pistolul de silicon pe cartonul tabloului. În cele patru colțuri am lipit trandafiri realizați din cofraj de ouă.

 

Cu această postare închei seria de teme din aprilie a Provocărilor verzi. Aștept cu nerăbdare temele următoare, pe care sper să le fac mai din timp.

Lumânări cu trandafiri - Salvăm păpuși (08)

 Ultima temă a lunii aprilie din provocarea Salvăm Păpuși organizată pe blogul Provocări verzi, ne îndeamnă să Colectionăm Lumini/sclipiri. 

Împreună cu Monica am decis să decorăm niște lumânări folosind servețele cu trandafiri, pentru a păstra legătura cu celelalte teme din aprilie.

Materiale necesare:

- lumânări simple ( am folosit la acest proiect un set de lumănări de advent luat din Lidl în decembrie)

- servețele în trei straturi

- hârtie de copt

- feon

- o mănușă de bucătărie pentru protecție

Mod de lucru:

În primul rând se decupează din servețel partea ce se dorește a fi lipită pe lumânare. Se pot decupa doar forme, sau să se înfășuare în șervețel toată lumânarea. de această dată am ales să fac a doua variantă, dar în poze mai jos o să vedeți și variante cu figuri decupate.

Din șervețel se pastrează doar un singur strat, cel cu iaaginea printată.

Se așează servețelul pe lumânare în locul dorit, se acoperă cu hărtia de copt și se ține cât de strâns posibil. Aici e partea în care e recomandată folosirea mânuşii de protecție, deoarece trebuie să încălziți cu feonul până se topește un strat superficial din lumânare, dar suficient să „înghită” șervețelul. 

De obicei se vede prin hârtia de copt porțiunea unde s-a topit luânarea. Nu trebuie insistat prea mult că există risc de deformare a lumânării.

Nu am avut ajutor azi la această etapă și nu am făcut poze. Plus că aceste lumânări s-au dovedit a fi ... rezistente că a trebuit să folosesc un feon industrial, cel de păr nu făcea față.

După terminarea lumânărilor, Monica s-a prezentat la ședința foto, aducând tot felul de decorațiuni care să fie în ton cu Sărbătoarea Pascală.

 

Și poza pentru provocarea Salvăm Păpuși:

Buchet de trandafiri - Salvăm păpuși (06) - Citate favorite (17)

 Provocarea Salvăm Păpuși organizată pe blogul Provocări verzi, la tema numărul șase, Flori pentru Florii cere realizarea unui proiect cu flori.

Pentru această temă am ales împreună cu mesagera Monica să facem trandafiri din panglică. Au fost mai multe motive pentru care am ales trandafirul. 

În primul rând este floarea mea preferată, indiferent de culoare. Și întâmplător azi am aflat că potrivit unui articol de aici, trandafirul este floarea asociată zodiei mele.

Apoi, trandafiri știm să facem, din panglică, hârtie/carton, etc...

Un alt motiv foarte important în ceea ce privește materialele necesare pentru realizarea proiectelor acestei luni, aveam un material cu trandafiri potrivit pentru completarea garderobei mesagerei. 

Când a văzut materialul, Monica a solicitat o rochiță lejeră de vară pe care s-o poarte și la plajă șine-am apucat de lucru. Rochița este pe elastic și se poate purta în două moduri: cu sau fără curea (cureaua este realizată dintr-un elastic de birou). Și pentru că nu-i mai place părul desfăcut, Monica și-a făcut și o cordeliță de păr din același material cu rochița.

 

Am mai făcut trandafiri din panglică și cu altă ocazie, dar pentru azi am ales un model nou, după  tutorialul de aici. Nu au ieșit tăți foarte bine a trebuit să adaptăm la materialee noastre, nu aveam panghlică așa lată ca în filmuleț, dar până la urmă am găsit metoda potrivită .Codițele sunt lipite cu pistolul cu silicon și sunt formate din sârmă plușată.

Apoi am trecut la o mică ședință foto 

 

Și la căutarea unui citat protrivit pentru ziua de azi. Am găsit o poezie frumoasă, autorul Mihai Leonte (sursa)

Firul de trandafir

Cu gingaşe petale

Roşii la culoare

M-ai dus în delir

Iubit trandafir.

Cu grijă am cules

Şi-n taină am ales,

Din al florilor şir

Firul de trandafir.

M-am bucurat nespus

Fără gând ascuns

Nu voiam să conspir

Sub un trandafir.

Fiindcă nu te ştiam

În slăvi te ridicam,

Inimitabil trandafir

În culoare de porfir.

Dar tu te-ai ofilit

Şi n-am îndrăznit,

Nici să mai respir

Parfum de trandafir.

Te păstrez intact

Căci am făcut un pact,

Mereu să mă inspir

Privind la trandafir.

Postarea participă la ”Jocul de luni” 

ce constă în redarea unor Citate favorite, 

joc găzduit acum de Suzana.

Coș/cuib Pascal - Salvăm păpuși (7)

Provocarea Salvăm Păpuși organizată pe blogul Provocări verzi, continuă și în luna aprilie cu teme minunate:

Tema nr 5: Să o cunoaștem pe Lidie!

Tema nr 6: Flori pentru Florii!

Tema nr 7: Coș/cuib Pascal!

Tema nr 8: Colecționând Lumini/Sclipiri.

Această lună aprilie, pentru mine a fost foarte atipică, nu mi-am permis să mă ocup de provocări săptămânal așa cum îmi propusesem. Am lucrat câte ceva oarecum haotic, când de la o temă când de la alta, sau când pentru o provocare când pentru alta, așa cum mi-a fost mie confortabil să lucrez. Prin urmare, mă prezint acum mai întâi cu a treia temă a lunii, un coșuleț de cu ouă. Cel puțin asta reținusem eu că trebuie să facem pentru Provocări verzi și asta pregătisem să postez marți, coșulețul meu decorativ realizat dintr-un pahar de carton și umplut cu ouă. Dar bine că nu am postat înainte de a reciti tema, că nu știu dacă s-ar fi încadrat.

Modul de realizare al coșulețului e simplu: am tăiat paharul în benzi de 1-1,5 cm, în număr impar, și cu un fir roșu am împletit în jurul acestor benzi. Capetele benzilor de hârtie le-am rulat înspre exterior si le-am lipit cu silicon pentru fixarea împletiturii. Toarta este realizată din sârmă înfășurată în același fir folosit la împletirea coșului.

Pentru că mi s-a părut că nu se încadrează tocmai în temă, am realizat cu el un aranjament pascal. L-am așezat pe o tavă neagră împreună cu un alt coșuleț de lemn recuperat de la un set de pictură, în care am pus „iarbă” pentru ouă de polistiren și ciocolată, lângă care am adăugat figurine din lemn și din ciocolată:

O scenă de poveste - Salvăm păpuși (04) - Citate favorite (13)

După ce s-a ocupat ieri de recuzită, azi, Monica s-a ocupat de montarea unei scene de poveste, a patra temă a lunii martie din provocarea Salvăm Păpuși organizată pe blogul Provocări verzi. Scena aleasă din romanul „La Medeleni” de Ionel Teodoreanu, (carte prezentată odată cu Monica cea mică) este o scenă chiar din primele pagini ale romanului, când facem cunoștință cu personajele, în special cei trei copii: Dănuț, Olguța și Monica. După ce renunță la întrecerea cu Dănuț ce se afla în bihuncă cu Domnul Deleanul, Olguța oprește trăsura să se odihnească caii. De popas profită și Doamna Deleanu și împreună cu fetele culeg sulfină să o pună la uscat.

Este scena care pe mine m-a impresionat foarte multe, când am citit prima dată cartea, și care mereu atinge o coardă sensibilă ori de câte ori o recitesc.

„ Caii opriți gîfîiau din greu ; suflările lor alergau încă, zbuciumîndu-i pe loc.
Cei din trăsură se ridicaseră in picioare, urmărind fumul bihuncei pe șosea. Olguța răsucea biciul, îngîndurată... Ielele străvezii ale arșiței umpleau zările de jocuri fără trupuri. Și deodată, ca o melancolie de fîn cosit în  toamna soarelui de sus, de îngeri triști și blînzi, mireasma sulfinei îi învălui.
 -Nu mai pot! Mor de sete! răsulfă Olguța răasturnînd în trăsură brațul de sulfină smulsă voinicește.
 -Lasă că pornim îndată, o potoli doamna Deleanu, ștergîndu-i cu batista focul obrajilor nădușiți.
 -Uite, tante Alice! răsări și Monica, aducînd în brațe mănunchiul verde plin de galbene scîntei, și pe obraji culori de cîmpie, culese o dată cu sulfina și cu albăstrele din păr.
Ocolind trăsura pe dindărăt, să se urce în stînga, Monica se opri deodată, ca întîmpinată de un gînd rău... Hăinuța neagră, trăsura oprită! În mintea ei de copil necăjit, toate trăsurile mergeau spre cimitir; toate trăsurile oprite așteptau pornirea convoiului...
 -Tante Alice! Trăsura n-are număr!
 -Sigur că  n-are! Trăsurile de casă  n-au număr. 
 -N-ai număr! șopti Monica trăsurii și-o bătu cu mînuța, bucuros.
Ajutorată de Monica, doamna Deleanu orîndui în poclit mănunchiurile de sulfină, răsfirînd șuvițele... Caii porniră... Multă vreme, albine credincioase urmăriră colibioara de sulfină ... în soare, sclipeau steluțe aromate, fulguid ușor pe capetele din trăsură. 

.......................
-Moș Gheorghe, ce s-aude?întrebă Olguța, cercetând cerul, cu mîna adusă deasupra ochilor.
-Bat cînii!
-Ei! Cînii! Sus, moș Gheorghe!
-Bată-l să-l bată! Zmăul lui conașul Dănuț.
-Aha! mormăi Olguța.
-Lasă, că-ți face moșu unu mai frumos!
-Nu-mi trebuie!”

Monica, mesagerul provocărilor verzi se baza pe un calendar cu peisaje pentru a face decorul scenei de poveste. Dar ce faci când nu mai găsești pe unde ai pus bine lucrurile? Împrovizezi. Așa că în grabă mare să termine la timp, a pictat repede un câmp de sulfină. 

Pictura a folosit-o pentru a decora o cutie de la biscuiți-fursecuri, perfectă pentru a aranja o scenă de teatru în ea (era pe lista mea de făcut ). Inițial a vrut să facă și personajele Olguța și doamna Deleanu, dar cum nu prea ne pricem bine la cusut, a cochetat cu ideea de a le picta sub forma unor umbre pe fundal. Dar nu se usca pictura și de teama de a strica tot, le-a desenat pe carton și le-a decupat pe contur pentru a le lipi cu bandă dublu adezivă.

La fel a procedat și cu zmeul lui Dănuț:

pe care l-a legat de copacul din recuzită.

Caii trăsurii sunt două animăluțe de jucărie, recuperate din ferma fetelor.

Ce nu a luat bine în calcul Monica este dimensiunea personajului ales (Mini-Monica) și restul recuzitei. Monica cea mică ar fi trebuit să fie mică, mică, nu să depășească trăsura. 

Un alt lucru uitat este .... Moș Gheorghe. Dar să știți că e și el pe undeva pe acolo, are grijă de cai și nu se vede din cauza trăsurii. 

 

Postarea participă și la ”Jocul de luni” 

ce constă în redarea unor Citate favorite, 

joc găzduit acum de Suzana.