Crinul roșu - MFC (134)

 

 

 

 

 Pozele sunt din arhiva personală 

Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen.

Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.  

This post is also for Wordless Wednesday

Înapoi la căldurică - MFC (126)

 Pozele sunt din arhiva personală 

Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen.

Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Crin - MFC(118)

 

 Pozele sunt din arhiva personală 

Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen.

Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Pentru încantarea sufletului - MFC (116)

  

 Pozele sunt din arhiva personală 

Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen.

Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Și tot Crini - MFC (115)

 

 Pozele sunt din arhiva personală 

Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen.

Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Crini - MFC(114)

 

 Pozele sunt din arhiva personală 

Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen.

Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Descoperiri de prin curte și grădină

Printre primii arbuști aduși de noi aici înainte de a ne muta efectiv la curte, s-au numărat și câțiva coacăzi negri, luați de la o mătușă. Coacăzele negre sunt printre cele mai bogate alimente în cortizon natural, iar pe vremea respectivă noi tocmai dădusem cum se spune de greu. Domnișoara cea mare era sub tratament cu cortizon, așadar am acordat o deosebită atenție cultivării coacăzului negru. Din cei cinci aduși inițial, doar doi au rămas până anul trecut. Cred că în primul an rezistaseră trei, dar unul s-a uscat repede. Între timp am mai cumpărat din magazine câte un coacăz, majoritatea rezistau un an maxim doi și apoi se uscau. Nu prea am înțeles la început de ce, apoi am bănuit că vinovat este vișinul, efectiv tot ce se află în apropierea lui se uscă după un an, maxim doi. Neștiind de vinovat, am mai pus un vișin între coacăzi, car abia acum a început să își arate forța și din păcate a afectat și doi din cei trei  coacăzi negri pe care îi aveam. 

Ieri mi-am făcut timp să-i scot pe cei doi uscați. Primul a ieșit chiar repede, avea doar doi - trei ani și nu apucase să se dezvolte foarte mult. A ieșit cu tot cu o lalea, pe care din fericire am putut s-o recuperez.

Celălalt coacăz uscat chiar mi-a dat bătăi de cap. Mai întâi a trebuit să mut anemona, mi-era teamă că o voi strivi. Lalele de la rădăcina lui speram să le recuperez ca pe cele de la celălalt coacăz. Din păcate, planul meu nu s-a potrivit cu execuția. Am salvat și ceva din lalele, dar încrengătura de rădăcini de coacăz și vișin, mai mult vișin, a dus la pierderea unora dintre aceste flori minunate. Am salvat și eu bulbii și i-am replantat cu speranța că-și vor reveni anul viitor. M-a surprins însă cât de uscat a fost coacăzul, s-a rupt efectiv cu mâna, chiar și buturuga părea putredă de parcă ar fi fost acolo de ani de zile. Mi-am adus aminte că am o buturugă de soc de vreo 8-9 ani scoasă, am încercat și s-o ardem într-un an și este încă aproape întreagă, nu dă semne de deteriorare. Deja o dădusem deoparte că poate reușesc să fac din ea ceva decor de grădină.

Și dacă tot am reușit să eliberez locul și să las în urmă o groapă mare, am zis că hai să profit și s-o umplu cu flori ce trebuie salvate de la casa veche. Fiind zona umbrită de vișin am ales să pun acolo un soi de crin ce înflorește de Sf Maria, așa i se și spune la noi, un crin care iubește umbra. O să vedem cum se va împăca el cu rădăcinile de suprafață ale vișinului.

Nu am mutat chiar toată tufa de crini, e un crin care se înmulțește repede și am plantat doar o parte. Din fericire, tot ce mi-a rămas neplantat ieri, a fost luat azi de o prietenă căreia îi plac mult acești crini. Să recunoaștem că au niște frunze interesante și formează niște tufe frumoase chiar și neînfloriți.

Cu ocazia mutării crinilor, și nu numai a lor, am mai făcut și alte descoperiri arheologice - o familie de melci ce încă hibernau. Se pare că i-am trezit eu să-i anunț că a venit primăvara/vara. Dimineață nu mai era nicio cochilie de melc pe alee unde le-am lăsat.

Tot pe lângă tufa de crini am mai găsit niște lalele cu bulbi ciudați. Cred că au încercat să se multiplice, dar solul pietros în care erau plantate nu le-a permis menținerea formei bulbilor.

Și o altă dovadă că natura anul acesta este cel puțin ciudată: o tufă de bujor înaltă deja de un metru cu boboci destul de mari să speri la o înflorire în curând, în timp ce la numai maxim doi metri de ea, un alt bujor abia dacă răsărise ( aveam maxim 15 cm). Poate tot solul pietros este vinovat.

Crini de Sfanta Maria și surprize dulci

 Nu le cunosc denuinrea științifică, îl am de la bunica și tot ce știu despre el e că îi place în semiumbră și că înflorește de Sf. Maria. Poza am primit-o de la mama , care e acum la mine acasă să aibă grijă de animăluțele noastre dragi. Uneori e dificil că nu putem să-i luăm cu noi în vacanțe.

Tot de la mama primite, se pare că până la urmă am și ceva căpșuni care rodesc de două ori pe an. Trebuie să am grijă de ele, poate reușesc să le înmulțesc.

Crini (3/2023) - MFC (69)

 

 Pozele sunt din arhiva personală

Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen 

Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Jurnal de grădină (12/23)

 💫 Duminică, 25 iunie

💫 Săptămâna asta am făcut cunoțtință cu primele zile caniculare ale acestui an. Părcă au venit cam brusc, de la 25-26 grade la 34-35. Mă bucur că nu am avut prea multe drumuri de făcut pe așa vreme. Dar bine-nțeles că asta a însemnat mai puțin timp de lucru prin grădină. La ora nouă dimineața deja abia mai stăteam afară chiar dacă eram la umbră.

Weekendul a adul în schimb ploi torențiale, și ieri și azi, deși prima parte a zilei de azi a fost chiar soare puternic. Ploaia mă bucură și pentru că nu mai trebuie să ud eu grădina (doar solarul rîmâne de udat), dar ploaia satură pământul mai bine decât orice udare aș face eu.

💫 Am încercat să fac ieri poze trandafirilor, dar bătea vațtul și nu prea au stat la poză. Ba unii dintre ei s-au îndoit bine în bătaia vântului care a însoțit ploile.

  

Tot la capitolul flori, au mai înflorit doi crini, o singură yucca (nu știu de ce celalate nu au înflorit anul acesta)

  

Și am mai descoperit o floricică ce seamănă cu gura-leului

💫Și dacă tot vorbim de flori, am reușit să scot ghivecile din casă fix înainte de ploaie și le-am așezat la streașină să fie udate bine

💫În grădină nu prea sunt noutăți mari, doar mă bucur că mai reușesc să extermin din buruieni, am reușit să eliberez poteca de lângă roșii, cea de care mă văitam săptămâna trecută

La același capitol, poze înainte și după, deși nu chiar din același unghi, încerc să eliberez de buruieni trandafirii de dulceață și coacăze

 

Încă mai mult de lucru la zona asta, dar intră pe lista de priorități, vor trebui culese coacăzele în curând și nu numai, se pare că au reușit iar să vină invadatorii (omida păroasă) și va trebui să iau măsuri.

💫 Ardeii au început în sfărțit să crească, unul chiar s-a întrecut pe sine și are și un fruct

Cei din solar arată parcă mai bine:

💫Am construit un suport din țevi de PPR pentru castraveții plantași afară. Pentru mine seamănă cu un coviltir, dar domnișoara mea spune că seamănă cu oasele unui pește enorm

💫 Și nu în ultimul rănd, am descoperit totuși câteva caise, așa să ne facem posta de ele

Pe săptămâna viitoare!