Legume la cuptor

În general noi suntem mari amatori de legume la cuptor, dar principala legumă folosită era cartoful. Cel mai adesea însoțit de morcov și dovlecel pe timpul verii. Dar cum acu eu am interdicție la primele două, am încercat o variantă fără ele.

Ingrediente: 

1 dovlecel

2 cepe

2-3 ardei gras sau capia

1 vânătă

4-5 roșii

sare, ulei

Mode de preparare:

Dovlecelul curățat de coajă și semințe, l-am dat pe răzătoarea mare și l-am pus într-o tavă ceramică unsă cu ulei. Peste el am pus ceapa tăiată solzișori, ardeiul tăiat julienne, vânăta tăiată felii și roșiile cubulețe sau felii. Am presărat sare pe deasupra și am băgat la cuptor la 180 grade pentru aproape o oră.

Am servit cu mujdei de usturoi făcut cu iaurt cremos în loc de ulei.

Jeleu de coacăze roșii- Reflexii în oglindă (18)

 Coacăzele roșii nu intră prea sus în lista noastră de fructe preferate, dar sub formă de gem/dulceață este o altă poveste. Fiind vorba de boabe cu coaja ceva mai tare, știu că nu prea se zdobesc singure ca să devină gem și ar rămâne mai degrabă un soi de dulceață. E motivul pentru care nu sunt fan dulceață de vișine. Prin urmare am căutat o variantă să-mi fie mai convenabilă, mai pe gustul meu. Am găsit pe Savori urbane o rețetă perfectă pentru ceea ce doream, deși nu am respectat-o întocmai, nu am folosit și zmeură în compoziție.

Întâmplarea face că am folosit un castron de inox la pregătirea fructelor, lucru care mi-a creat multe reflexii simpatice. Mi-a plăcut să ma joc cu ele, să încerc mai multe poze.

Ingrediente:

1 kg coacăze roșii

1 kg zahăr

400 ml apă

sucul de la o lămâie

Mod de preparare:

Se curăță fructele de codițe și se spală în apă rece.

 

Se pun într-o cratiță cu sucul de lămâie și apa și se pun la fiert. La 5-10 minute din momentul când încep să fiarbă, se scot și se pasează. Eu le-am trecut prin sorcătorul de care v-am vorbit dimineață, în rețeta de peltea de zmeură.

Sucul obținut se măsoară și se amestecă cu o cantitatea egală de zahăr. Eu am obținut aproximativ un litru de suc, deci am adăugat un kilogram de zahăr. Inițial mi s-a părut prea mult zahăr și am pus doar jumătate, dar la fiert nu se lega deloc, așa ca am adăugat și restul de zahăr. 

 

Am obținut patru borcănele de jeleu frumos colorat și parfumat.

Pozele sunt din arhiva personală

Pentru rubrica Reflexii în oglindă, inițiată de SorinN și redeschisa de Carmen

Recomandare

„Dacă dorești să participi, publică într-un articol pe blogul tău, 

o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai văzut în „oglindă”(poate fi și cea retrovizoare) 

și înscrie articolul în tabel”

Semiluna

 Semiluna este una din prăjiturile relativ rapide pe care le facem atunci când vrem să consumăm mai repede ouăle sau pur și simplu că vrem să  mai schimbăm tarta cu fructe. E o rețetă simplă pe care le-am înmânat-o fetelor, acum ele sunt specialistele casei la acest produs.

Ingrediente:

• 6 ouă
• 1 cană zahăr
• 1 cană ulei
• 1 cană și jumătate făină
• miez de nucă sau nucă de cocos
• unt pentru uns tava

Mod de preparare:

Se bat albușurile bine, se adaugă zahărul puțin câte puțin, gălbenușurile unul câte unul, uleiul, iar la final făina.

Se unge tava cu unt, se presară făină. Este de preferat să alegeți o tavă cu pereți mai înalți.

Se toarnă compoziția și deasupra se presară un strat de miez de nucă dat pe răzătoare. În perioada când stăteam la bloc și bugetul era mai restrâns, nu prea dispuneam de miez de nucă, așa că foloseam des nuca de cocos. De atunci am ajuns să preferăm în general, varianta cu nucă de cocos.

Se bagă tava la cuptor, la foc mediu spre mic și se coace până trece testul scobitorii. Se lasă să se răcească și se taie cu paharul în formă de semilună.

Poftă bună!

Tort de mere cu cremă de zahăr ars

 Tort de mere am tot mâncat de-a lungul timpului făcut de diferite persoane. Mi-aduc aminte că la un revelion prin liceu, chiar am dus eu tort de mere, făcut de mama, nu de mine. Dar nu a fost cam niciodată printre preferatele mele. Crema de zahăr ars...era un chin pentru mine când făcea mama și o vedeam plutind în atât de mult sirop. Noroc că ea nu făcea prea des. Dar ghici cu ce m-a așteptat soacra prima dată când am mers în vizită la prietenul meu (acum soțul): cu cremă de zahăr ars. Bine-nțeles că nu m-am putut atinge de ea, spre fericirea prietenului că are o porție în plus. Am înțeles atunci că e printre preferatele lui și cum aveam să aflu mai târziu, tortul preferat, cel de mere. Dar cel puțin în primi ani de căsnicie eu am rămas fidelă preferatului meu, tortul diplomat. Tortul de mere era specialitatea soacrei.

Până în ziua când am găsit într-o revistă ”Practic în bucătărie”, număr special, rețeta de tort de mere cu cremă de zahăr ars. La acel moment nici nu-mi aminteam că soacra mea îl face fără cremă de zahăr ars. Știu doar că prima dată l-am făcut doar pentru că era ziua soțului și am zis că voi gusta și eu din el. M-a surprins că mi-a plăcut combinația, dar și că a mâncat domnișoara cea mică, cea care nu mănâncă nici ciocolată, nici torturi, nici cine știe ce prăjituri cu cremă (doar plăcinte, cornulețe ori jeleuri). 

Cred că din acel an a devenit tortul nostru tradițional de revelion. Compoziția este aceeași an de an, diferă doar decorul, un decor cu care îmi place să mă joc și pe care îl fac după inspirația de moment. Nu respect indicațiile de decor din revistă, cu nucă și zahăr ars. Am încercat în vreo doi ani, dar tot în stiul meu.  Nu am acum la îndemână pozele din toți anii în care l-am făcut. În pozele următoare ca decor voiam să fac artificii, dar seamănă mai mult a copaci.

 

Și cu nucă:

 

Toată joaca mea cu frișcă și diverse elemente de decor are în ultimul timp un mare defect: cu cât stă mai mult gata decorat, elementele de decor, fie că sunt din napolitane fie din ciocolată sau pastă de zahăr, își disipează culoarea în frișcă. Mai jos, tortul de la acest revelion pozat când l-am terminat de decorat (stânga) și momentul servirii (dreapta). La tortul de Sf Ion am ținut cont și am adăugat elementele de decor doar în momentul servirii. Și cu nuca și zahărul ars pățesc același lucru.

 

Și în sfârșit ajung și la rețetă. O respect pe cea din revistă cu o excepție - numărul de mere, motiv pentru care și arată revista de parcă a trecut prin toate furcile caudine. Dar în dreapta vedeți și sugestia lor de prezentare. 

Ingrediente:

• 8 mere
• 10 ouă
• 50g unt
• 600 ml lapte
• 19 linguri zahăr
• 4 linguri făină
• 1 esență de vanilie

Mod de preparare:

• Curăț merele de coajă, le scot cotorul, le tai pe jumătate și le pun în apă cu zeamă de lămâie sau helas.  Le așez în oala în care fac tortul ca să văd câte am nevoie. Oala aleasă trebuie să fie o oală pe care o puteți băga la cuptor, dar care se poate folosi și pe aragaz. Nu respect numărul de mere din rețetă deoarece pun atâtea mere câte îmi încap tăiate pe jumătate în oală, jumătățile așezate cu scobitura în sus.
• În oala aleasă caramelizez 7 linguri de zahăr și întind caramelul și pe pereții ei. Cât timp întind caramelul pe pereții oalei, țin merele curațate la scurs într-o sită.
• Așez merele în oală, pun unt în scobitura lor și presar totul cu două linguri de zahăr. Bag la cuptor pentru 20 minute, 180 grade. Dacă merele sunt mai verzi puteți lăsa și 25 min. 
• Ître timp pregătesc aluatul pentru crema de zahăr ars din 6 ouă, lapte, 6 liguri de zahăr și esența de vanilie. Eu bat cu mixerul la viteză maximă și face spumă multă. Cu cât mai multă cu atât mai pufoasă va fi crema de zahăr ars.
• Aluatul obținut se toarnă peste mere și se bagă din nou la cuptor pentru 30-40 minute, tot la 180 grade. 
• Cam după 20 de min încep să pregătesc un pandișpan din 4 ouă, 4 linguri de zahăr și 4 linguri de făină. Pentru pandișpan prefer să separ albușurile să le bat spumă tare, adaug zahărul și le bat la fel, ca pentru bezea. Apoi pun gălbenușurile și făina.
• Se toarnă și acest pandișpan peste crema de zahăr ars bine coaptă și punem din nou la cuptor, tot 180 grade, până se coace ( testul cu scobitoarea - la cuptorul meu electric dureaza 10-15 min).
• Este de preferat să fie răsturnat pe platou aproape imediat ce a fost scos din cuptor, siropul pe care îl lasă crema de zahăr ars va ajuge astfel în pandișpan însiropându-l exact cât trebuie. Pentru a scoate tortul din oală eu folosesc o spatulă de clătite să-l desprind de pe pereții oalei (e necesar doar în partea cu pandișpanul). Pun platoul cu fața în jos pe oală, apoi țknându-le lipite, răstorn totul astfel încât am acum oala cu gura în jos pe platou.
• Se lasă la răcit și de decorează după plac.

Poftă bună!

Brioșe aperitiv cu ciuperci

 Căutând prin caietul de rețete să știu exact cantitățile necesare pentru dulceața de pere, am găsit o rețetă de brioșe aperitiv cu ciuperci. Nu-mi amintesc să o mai fi făcut vreodată, dar este notată în caietul cu rețetele alea bune, așa că nu se știe, Mi-am zis s-o încerc acum , mai ales că ar fi fost bune să le iau în vacanță pentru micul dejun. S-au dovedit a fi atât de bune, că aproape nu am mai avut ce să pun la pachet. Noroc cu dublarea porției.

ingrediente:

• făină albă : 200 g
• cașcaval : 50g
• zahăr : 0,5 lingurițe
• praf de copt : 1 linguriță
• sare, piper : 0,5 lingurițe
• lapte : 75 ml
• ciuperci din conservă : 100g
• ulei floarea soarelui : 1 lingură
• ouă : 1 buc

preparare:

• se amestecă toate ingredietele uscate ( făina, zaharul, praful de copt, sarea, piperul, cașcavalul)
• se amestecă laptele, oul, ciupercile taiate mărunt și stoarse
• se adaugă amestecul lichid peste cel uscat și se omogenizează
• se umplu formele de brioșă două treimi
• se bagă la cuptorul preîncălzit timp de 40 min la 180 grade
• 
  

Așa am notată rețeta în caiet, dar pentru că ciupercile în conservă sunt aproximativ 200g, am făcut porție dublă. Cașcavalul se poate pune și deasupra, eu am preferat să-l încorporez în aluat. Am obținut aproximativ 22 de brioșe de diferite dimensiuni ( nu am umplut bine formele, maia les în a doua serie de coacere, când rămăsese mai puțin aluat, preferând brioșe mai mici și mai multe). Păstrate în pungă cu fermoar, au rezistat trei zile fără probleme. Poate ar fi rezistat și mai mult, dar noi le-am terminat.

Activitati culinare

 Am tot citit in ultima perioada pe internet fie pe retele de socializare, fie pe forumuri sau bloguri despre activitatile si indatoririle casnice pe care ar trebui sa le aiba un copil in casa. parerile sunt de obicei impartite intre a-l responsabiliza pe copil cu anumite sarcini pe masura varstei cu scopul de a-i fi mai usor pe viitor si a-l lasa sa-si vada de copilarie. Eu una nu prea am inteles treaba asta cu "a-l lasa sa-si vada de copilarie", poate si pentru ca personal sunt o sustinatoare a primei afirmatii. Nu, nu sunt de acord ca daca ii dau o sarcina de indeplinit unuia din copii mei, inseamna ca ii fur copilaria, ba din contra mi se pare ca i-o imbunatatesc, ca invata poate ceva nou sau isi va forma niste deprinderi ca a-si face patul singur sau a-si strange jucariile/cartile folosite.

Ultimul articol pe aceasta tema pe care l-am citit a fost al Ralucai : Regrete dupa 6 ani de parinteala, care mi-a placut mult si datorita curajului ei de a recunoate deschis greselile pe care ea le-a facut in educatie copilului. Din diverse motive, o parte din ele recunosc si eu ca le-am facut si culmea, nu la primul copil ci la al doilea. Sper sa le corectez in timp. Discutiile generate de acest articol cred ca m-au determinat sa includ pe aces blog si o insemnare depre activitati in bucatarie

Nu-mi place in general sa pun poze cu copii mei pe internet, dar aseara cand gateau fetele le-am pozat ca sa arat ca gatitul poate fi atat educativ cat si distractiv. Nu e pentru prima daca cand fetele fac ceva in bucatarie, m-au mai ajutat sa taie ciperci sau sa curete usturoi, sa spele legume, etc...dar e pentru prima data cand Cris (9 ani) a gatit singura o mancare (spanac cu cubulete de pui) si pentru prima daca cand Didi (5 ani) face o prajitura (tarta cu pere din compot)

Spanac cu cubulete din piept de pui:

Tarta cu pere

Mancarea a fost delicioasa, chiar si mofturicea de Didi a mancat spanacul, iar prajitura ... n-a mai ajuns pe farfurie sa fie pozata.

Ce-au invatat fetele in urma acestei activitati, noutatile de acum:

• cum se toaca prazul, cum se caleste
• cum arata pieptul de pui si cum se transforma in timp ce e gatit
• cum arata zaharul in comparatie cu faina, uleiul fata de otet ( asta pt cea mica era oarecum nou)

Plus, probabil alte multe informatii de care nu-mi dau eu seama, pentru ca intrebari au fost destul de multe.

Mancare de pastai

Mi-aduc aminte ca in vacante la bunici mancam mereu. Nu era mancarea mea preferata pe atunci, dar stiu ca bunicii ii placea cel mai mult, vara, mancarea de pastai. Acum ca am gradina mea si fasolea produce mai mult decat satisfacator, inainte de a trece la congelat si conservat, incercam sa mancam cat se poate "proaspat", adica gatite imediat ce sunt culese.

Mancare de pastai
Ingrediente: pastai de fasole, ceapa, rosii, patrunjel, ulei, sare
Cred ca e prima mancare pe care am facut-o cu absolut toate ingredientele din gradina mea. E adevarat nu am avut rosii proaspete( ar fi iesit si mai gustoase) dar am avut rosii la borcan tot din gradina, de anul trecut.

Mod de preparare:
1. Se toaca ceapa marunt si se celeste in ulei

2. se adauga pastaile de fasole taiate bucati de 2-3 cm ( mie mi l-eau taiat fetele si au nimerit si bucati mai mari - dar e o mancare facuta cu ele) si apa cat sa le acopere

3. Cand s-au fiert pastille se adauga rosiile taiate cubulete mici si sare dupa gust. Pentru cei carora le place aroma, acum se pot adauga si unul doi catei de usturoi taiati marunt.

4. Cand scade sosul de ajuns se adauga patrunjelul si se ia de pe foc.

 

 

Noi am servit mancarea de pastai simpla, dar poate fi o garnitura deosebita pentru o friptura de pui, sau se poate servi cu mujdei de usturoi si mamaliga calda.