Mici atentii

 

De la prietene dragi. Mulțumesc mult Suzana și Dănuța!

O surpriză minunată cu parfum de nostalgie

 A sosit zilele trecute adusă de curier de departe, tocmai de la Mihaela (Blogul Dănuței). Nu mă așteptam deloc la așa ceva, nici la cadou și nici la ce am găsit în cadou, mai ales că eu era cea care ar fi trebuit să îi trimit un colet, premiul de la clubul de Puzzle. Am întârziat puțin cu el că vroiam să adaug în colet ceva făcut de mine. Sper ca săptămâna viitoare să ajung cu el la curier.

Cu puțin timp în urmă m-am înscris pe blogul ei la o provocare numită Magia cărții călătoare. Ideea mi-a plăcut mult, o carte care să colinde pe la cei înscriși în provocare pe care să o citim fiecare când o primim si s-o trimitem mai departe la următorul din listă. Câteva cuvinte despre carte cred că se subînțelegea că erau așteptate. Din motive stiute mai bine de ea, a schimbat formatul provocării și, deși așteptam cu emoție începerea ei și să văd la cine va ajunge prima dată cartea aleasă, odată cu acest colet am descoperit că provocarea a fost cumva începută. Mă gândesc acum, dacă nu aș fi fost prima în lanț, oare m-ar fi influențat părerile celorlalți despre carte? Mi s-ar fi părut mai incitantă sau din contră? De regulă nu citesc recenzii amănunțite despre cărtile pe care le aleg. O făceam odată demult când urmăream un blog literar, dar dacă ajungeam să îmi comand o carte din cauza unei astfel de recenzii, reușeam cumva să uit detaliile până începeam să citesc cartea.  Și când le cumpăr, citesc de pe librăriile online doar descrierea de pe coperta cărții, la fel cum aș face si dacă aș fi într-un magazin fizic. Și pe aceasta o uit de obicei până citesc cartea și chiar și când am cartea fizic în mână, nu îi citesc coperta decât la sfărșit. Chiar nu-mi place să știu prea multe despre o carte înainte s-o citesc. Cumva foarte ciudat ținând cont de cealaltă mare plăcere a mea de a reciti cărțile care îmi plac.

Am primit o altă carte, nu din cele propuse la lansarea provocării. O carte pe care am văzut că a primit-o și Suzana, și am înțeles din scrisoarea Mihaelei că va mai ajunge și prin altă parte. Cumva a făcut ea ce a făcut și vom citit toate aceeași carte, dar nu mai suntem condiționate de timp și de trimitera mai departe a coletului. Eu am început deja cartea, am ajuns pe la jumătate și sper s-o termin în acest week-end. Rămâne acum întrebarea: oare dacă eu scriu despre carte, celelalte fete vor fi sau nu influențate de părerea mea despre ea? Le va ajuta sau nu opinia mea? De scris voi scrie imediat ce o termin, nu vreau să-mi pierd primele impresiii despre ea. Nu am uitat ce am pățit anul trecut cu ”Lucruri peste care nu putem trece” și „Never Never”, când nu am scris imediat despre ele. Dar nu știu dacă să public acum articolul despre carte sau să aștept să fie citită și de ceilalți participanți la provocare? Oare ar fi mai interesant să stabilim o dată la care să publicăm toate recenzia despre carte? Nu m-ar deranja să aștept până atunci.

Dar coletul nu a conținut doar cartea. Cartea a venit însoțită și de alte lucruri: o frunză de stejar și o cochilie de melc culese de Mihaela. Simt ca și cum mi-a trimis cu ele o bucățică din sufletul ei. Am mai găsit o păpușică să-i fie prietenă Monicăi. ce a adus și o temă pentru Monica, să-i facă ceva de îmbrăcat. Se portivește numai bine cu tema lunii februarie de la Transformări Creative, plus că și Monica cere un outfit nou.

Dar piesa de rezistență a coletului a fost cana personalizată cu pozele bunicilor mei. Când am descoperit-o .... parcă timpul a stat în loc și inima a uitat să mai bată. Cred că cinci minute am stat cu cana în brațe de parcă mi-aș îmbrățișat chiar bunicii în acel moment. Acei doi bunici la care mi-am petrecut aproape toate vacanțele, de la care am învățat atât de multe, iar acum, când i-am văzut pe cană, m-au copleșit din nou emoțiile și dorul de ei. N-am reușit să fac atunci niște poze frumoase, sunt pline de umbre de la soarele ce intra pe fereastră (nu mi-a trecut prin cap atunci să trag draperia), dar nici nu am vrut să fac altele mai târziu, acestea parcă arată exact cât de mult m-a emoționat cadoul primit.

Mulțumesc mult Mihaela pentru acest cadou deosebit.

Încă mai vine Moș Crăciun

... cu surprize. Chiar o supriză, că nu știam de ce mă cheamă poștașul la poartă.

De data asta Zuzu (De zi cu zi) mi-a făcut o surpriză frumoasă și mi-a trimis una din felicitările cu diamante pe care le-am apreciat mult la ea pe blog, alături de o carte interesantă și un semn de carte pictat superb. Parcă mi-a și milă să- folosesc ca atare, mai degrabă l-aș înrăma la cât de frumos este.

Mulțumesc mult că te-ai gândit la mine.

 

A început să vină Moș Crăciun

 Săptămâna asta am avut parte de o nouă surpriză, bine, mai multe dar doar una legată de blogosferă. După coletul de la Rux, miercuri am mai primit unul, de data aceasta de la Mihaela. Fetelor, sincer m-am simțit ca în copilărie când venea Moș Crăciun, cu așa emoții am desfăcut și acest colet.

Am găsit frumos împachetate o carte despre care am înțeles că e de dragoste, nu tocmai biografică așa cum m crezut inițial. Subiectul pare interesant și cred că o s-o încerc cu prima ocazie. 

Alături de carte am descoperit un spărgător de nuci absolut încantător. Inițial nici nu am remarcat că e lumânare, așa captivată am fost de model, de culori de detaliile de execuție. Nici nu părea a fi lumânare. Și-a găsit locul perfect pe macheta șemineu de parcă a fost făcută special pentru el. 

Fluturașul croșetat cu fir sclipicios ornează și el un aranjament de masă așezat fix în fața șemineului.

Mihaela, îți mulțumesc mult pentru darurile primite. Mi-au mers la inimă.

Surprize plăcute

Așteptam să mai vină un colet cu o comandă online ce o făcusem pentru sacul moșului, așa că atunci când a sunat curierul credeam că mi-a venit comanda. Dar surpriză! Am primit un colet de la Rux. Foarte nerăbdătoare să văd ce am primit, nici poze nu am mai făcut. Am găsit în pachet frumos ambalate în pliculețele ei superbe, o prăjiturică croșetată, un moș dulce ce ascundea ceva dulce, câteva din formele de brioșe cu care a făcut ea felicitările, precum și una din felicitările respective însoțită de o scrisorică mică.

Prăjiturica a mers direct în brad, alături de alte două decorațiuni croșetate tot de Rux pe care le-am primit ca premiu anul trecut.

Moșul merge pe balustradă, alături de ceilalți moși asemănători făcuți de fetele mele, iar una din formele de brioșe deja a fost utilizată de Monica la tema cu numărul 20 din Adeventul Exploratoruui Creativ, ce o să apară la miezul nopții.

Îți mulțumesc Rux pentru frumoasa surpriză!

O frumoasă surpriză

 A a fost o zi...supra aglomerată, așa cum e mereu prima zi după concediu. Treburile care stăteau în așteptare de o săptămână parcă au dat năvală peste mine. Dar am avut ajutoare multe și am reușit chiar să bifăm destul de multe pe lista aia. Încă mai sunt restanțe dar le vom lămuri noi încet încet.

Printre toate activitățile de azi am avut parte și de o surpriză, un telefon de la factorul poștal. Chiar eram nedumerită că fix ieri mă sunase să-mi înmâneze o scrisoare de la ANAF. Mă speriase scrisoare aia, dar a fost doar o informare că s-a inregistrat formularul 230 depus online și că se vor redirecționa banii din impozit spre asociaciția dorită de noi, Aripi spre Viață, asociație care ajută copii cu boli grave. Dacă nu ați făcut-o, vă rog depuneți și voi formularele 230, dacă nu spre această asociație, spre orice alta care vă e aproape de suflet, dar depuneți formularele respective.

Dar să revin. Telefonul de astăzi aducea înștiințarea că am primit un colet. M-a sunat să mă informeze ca să nu mai pună înștiințarea în cutia poștală. Uneori e foarte avantajos să locuiești la sat că se rezolvă astfel de lucruri mult mai ușor. Știam că urma să primesc ceva, dar nu mă așteptam să ajungă așa repede. Suzana chiar mă anunțase că urmează să-mi trimită o cremă ce sperăm și eu și ea să mă ajute cu problema genunchiului meu. Mi-a trimis nu una, ci trei. Am încercat-o azi pe cea de mentă, îmi place mirosul ei. Chiar a calmat durerea resimțită atunci.

M-a surprins cutia. E ca un plic cu loc special pentru destinatar și pentru expeditor. Se găsesc acum la postă astfel de cutii? Super.

Dar bine-nțeles, Suzana e o drăguță, nu s-a mulțumit doar cu cremele, ci m-a copleșit cu daruri deosebite. Cartea mi se pare foarte potrivită, abia aștept să citesc ceva de acest gen. ”Cum să-ți recuperezi starea de bine” e parcă exact ceea ce am de făcut acum.

Bomboanele au fost primele desfăcute. Superbă cutia și cred că și ciocolata dacă și dom'șorica mea cea mică a mâncat, știindu-se că ea nu mănâncă ciocolată. Eu nu am încercat, încă sunt fidelă dietei mele și nu vreau să fac abateri multe (am făcut deja vreo 3-4 în concediu).

Puzzle-ul e ceva ce nu văzusem. E un blanc pe care îl pot colora/decora cum cred eu. Mă gândesc la tehnica servețelului pe el. Și poate îl decorăm cu ceva pietricele tot de la ea. Trebuie să caut un șervețel deosebit care să se potrivească.

Din toată inima, mulțumesc, Suzana, pentru tot! 

Daruri

 Azi am avut plăcuta surpriză sa descopăr cutia poștală plină și din fericire nu cu facturi ci cu două plicuri de la prietene virtuale: Suzana (Floare de colț 2) și Corina (Prima zi).

Prima dată am deschis plicul cu felicitarea. Absolut superbă. 

Nu-mi amintesc dacă am văzut-o sau nu pe blogul Suzanei, dar am stat și am studiat-o pe îndelete, fiecare detaliu, cât de frumos este realizată și câte tehnici de lucru a combinat.

Aceeași grijă de lucru și la fel de frumos decorată este și pe spate, dar fiind cu mesaj personal nu am făcut poză.

A urmat apoi plicul de la Corina cu o carte pentru care o felicit din inimă pentru reușita publicării.

 Cartea conține crâmpee de blog, de jurnal, gândurile ei din preajma sărbătorilor de iarnă. 

Nu am terminat-o încă, am citit cât de mult am putut până mi-am adus aminte să las cartea din mână că aveam treburi de rezolvat.

Îmi place mult fontul ales, pare un scris de mână de parcă ai citi direct dintr-un jurnal.