Pentru cei fierți am cumpărat o pungă de mucenici numai buni de pus la fiert. Știam că nu o să am timp să îi frământ eu și mai ales să stau să fac micile opturi. Am mai cumpărat și în alti ani, dar nu am ajuns să-i și fac, ori nu mai făceam deloc, ori făceam totul eu (sau mama).
Din cei moldovenești nu am făcut niciodată, am mai mâncat, dar cumpărați. O prietenă mi-a spus că-i face din aluat de cozonac, și cum cozonacul îmi iese de obicei, am frământat un aluat de cozonac din care am format opturi împletite, le-am copt, le-am uns cu miere de păpădie și le-am presărat cu nucă. Am tot auzit de insiropat, și-mi amintesc că am mâncat într-un an unii insiropați. Nu am încercat, nu știu cum s-ar comporta „cozonacul” la insiropat. Nici nu am căutat informații în acest sens, dar va trebui să mă documentez pentru anul viitor. Mi-amintesc cât de mult îmi plac covigii polonezi bine insiropați. Cam așa era și gustul mucenicilor moldovenești însiropați.
Deși am pus pozele invers, primi făcuți au fost cei fierți, pe care i-am savurat în timp ce ingredientele pentru aluat se aclimatizau să pot frământa.
Delicioși au fost și unii și alții, s-au terminat chiar rapid. Parcă am fi vrut să mai fie.
Și tocmai am descoperit că eu nu am pe blog rețeta mea de cozonac și nici pe cea de miere de păpădie. Va trebui să remediez problema, să țin minte să fac poze data viitoare când le voi face.
