Din mediul de Revelion - MFC(130)

 

 

 Pozele sunt din arhiva personală 

Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen.

Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.  

This post is also for Wordless Wednesday

Experimentând cu vopsea de ouă

Ouăle de Paști noi le-am vopsit mereu sâmbăta. Nu știu de bunica exact când le vopsea, deși mi-amintesc momente cand pregătea vopseaua pentru ouă, dar nu asociez în mintea mea și cu ziua respectivă. Mama însă le făcea sâmbăta și acum le face la fel. Deci pot spune că de la ea am preluat acest obicei. O ajutam să le vopsească, mai ales dacă le făcea în ciorap cu frunze sau încondeiate și astfel s-a întipărit mai bine în memorie si ziua în care le pregătea.

Mi-ar plăcea să mai fac ouă încondeiate, dar tehnica e oarecum diferită acum fată de atunci. Știu că se folosea vopsea pentru lână Galus, și că ouăle se fierbeau în vopsea. De când m-am măritat și am pregătit eu ouă de Paști, am folosit mereu instrucșiunile de pe plic, și acum ouăle nu se mai fierb în aceste vopseluri, deci nu știu cum aș mai putea proceda cu ouăle încondeiate.

Dar să revin la ce vroiam să spun, mai precis ce am experimentat anul acesta. Pentru mine ouăle ce simbolizează Paștile sunt ouăle roșii. De aceea nici nu reușesc să înțeleg obiceiul de a se vopsi ouăle în Joia mare, ținând cont că oul roșu simbolizează săngele lui Iisus în timp ce era răstignit. După logica mea, ar trebui vopsite Vinerea, înainte de Prohod, dar...lumea spune că nu se vopsesc vinerea. Iar am divagat. Domnișoara cea mică și-a dorit ouă colorate și galbene și albarstre, etc... așa că m-am conformat. Doar că și eu am vurt ouă cu model, și s-au conformat fetele să-mi adne frunzușițe și să mă ajute să le pregătesc. 

După ce le-am spălat cu apă și oțet să le degresez bine, le-am legat în ciorapi, le-am fiert timp de 8-10 min. Între timp am pregătit vopseaua conform instrucțiunilor de pe plicuri. O parte din ouă le-am pus încă fierbinți în vopsea roșie și câte unul în paharele cu celelalte culori. Iar pentru restul am încrcat o tehnică de a fi vopsite în servețel, ceva ce se pare că a fost la modă anul acesta.

În principiu, ouăle reci în tutorialele văzute (ale noastre erau calde), se înfășoară în servețele de bucătărie, cât de strâns posibil și se picură pe ele vopsea caldă în modelul dorit. Aici, nu știu, pentru preparerea vopselei se folosește apa fierbinte, dar pănă ajungi să faci ultimele ouă nu mai e fierbinte. Nu-mi dau seama dacă aici a fost sau nu problema în cazul nostru. Ouăle se lasă în șervețelul colorat timp de 20 de minute, aoi se scot și ar trebui să fie colorate. După cum se vede mai sus, noi nu am obținut ouă colorate, chiar dacă servețelul era superb colorat. Posibil ca oul în ciorap să fie o apta problemă.

Ca să reparam, unele le-am băcat cu totul în paharele cu vopsea, iar pe altele am pus noi direct pe ou vopsea. Oricum a ieșit un adevărat .... masacru de vopseluri pe masă.

Și am mai descoperit ceva cu aceasta ocazie. Oricat de frumoase si simpatice ar fi, unele frunze nu se pretează la vopsirea ouălelor. Pur și simpluacestea nu se mai dezlipesc de ou. Pe unele le-am râcăit la propriu cu foarfeca de pe ouă, dar două le-am laăsat așa cu funze cu tot pe masă. Mai repede se lua vopseaua de pe ele decat frunza. Printre frunzele problemă am recunoscut trifoiul, malba, menta.

La final, ca să ne satisfacem nevoia de joacă, am vopsit și un tricou. Tot după tutoriale de pe net, dar pe care le-am văzut cu atat de mult timp în urmă că nu mai stiu exact ce trebuia făcut. L-am răsucit cumva ca pe o plăcintă și am pus culori pe el. Atunci pe loc araăta superb. l-am pus la uscat pe sârmă afară și culorile au început să se amestece între ele (pur si simplu portiunile rămase alve se coloraseră indefinit). L-am luat să-l spăl să îl pot stroarce si apoi altă surpriză ... s-au dus culorile din ele aproape de tot.După uscare a rămas doar ceva urmă de roz, pe alorui o dungă galben-verde si cam atât. 

Mai aveam vopsea rămasă și ne-am propus să mai încercăm pe un alt tricou. În ceea ce privește ouăle...cred că voi căuta un așt tip de vopsea. Anul acesta am văzut că a apărut în magazine vopsea Galus special pentru ouă. Cred că o voi testa și pe aceea.

Gem de capsuni

Ce poți face când te grăbești și iei prea multe căpșuni că sunt ieftine, mari și frumoase? Crezi tu că se vor mânca repede, fiind primele din acest sezon, dar surpriză...nu sunt prea gustoase. Și în plus, după nici o zi dau semne de "oboseală "? 

Le salvezi! Cum? Pui repede de un mic gem de căpșuni.  Asta am făcut azi total neplanificat, din 11,6 kg căpșuni câte rămăseseră din cele 2 kg luate ieri. A ieșit cam zemos, că am lăsat fructele întregi. Aveam opțiunea de a băga blenderul în ele, dar deja își schimbase culoarea, testul picăturii ținea. Am preferat sa-l pun direct la borcan.

Am obținut fix 2 borcane, unul mai mic dibunul mai mare. Plus ceva sirop pentru un pahar de suc/limonadă. 

Tot miere de păpădie

 Rețeta am explicat-o ieri, când vă spuneam că am început o nouă serie de miere de păpădie. Azi ținut cine trebuie cu mine s-o și termin, și bine-nțeles, cât timp a fiert la foc mic pe aragaz, în casă a plutit un miros îmbietor de miere. Culoarea și textura de data aceasta sunt exact cele care trebuie. Nu am poze artistice, dar vroiam să vă arat cum ar trebuie să arata ca să fie ceea ce numesc eu perfectă:

Mierea de păpădie - RiO(58)

 Când spui „miere de tei” sau „miere de rapiță”, „salcâm” sau altceva, știi că este vorba de mierea produsă de albine ce au colectat polen de la florile de tei, rapiță, salcâm, etc... Cu siguranță se mai strecoară flori și de la alte flori pe acolo, dar proporția de acel ceva este foarte mare.

Cu mierea de păpădie nu e chiar așa, deși îmi pot imagina că există miere de păpădie prădusă de albine, dar nu știu cum ar putea asigura u apicultor acel procent necesar pentru a o declara miere de păpădie. Dar există mierea de păpădie sintetică, făcută în casă, o alternativă la mierea naturală ce poate fi folosită și de persoanele alergice la produsele apicole. Cum am în familie pe cineva în această situație, mierea de păpădie este nelipsită din cămara noastră.

Mierea de păpădie este foarte asemănătoare cu siropul de păpădie, ca ingediente si etape de lucru, dar diferă mult prin canitatea ingredientelor folosite.

Rețeta de bază implică pentru o portie, 400 flori de păpădie, 600-750 ml apă, o lămâie și 1 kg zahăr.

Eu nu reușesc niciodată să adun fix 400 de flori și de cele mai multe ori, fac cantitate triplă, sau undeva între două și trei porții. De data aceasta am avut 900 de flori, plus/minus 10 flori, pe care le-am adunat în zile diferite și le-am ținut în cutii ermetice în frigider. Florile trebuie culese ziua, preferabil pe soare când sunt în perioada lor maximă de înflorire. Dimineața abia se deschid, iar seara deja se închid, sunt trecute. 

Dacă nu puteți să le preparați imediat după ce le-ați cules, trebuie să știți că se vor închide, vor semăna cu florile deja trecute, dar dacă ști că le-ați cules în perioada optimă, atunci le puteți folosi. În primii ani, culegeam păpădia cand mergeam în vizită la bunici, de obicei în perioada Floriilor, și ajungeam acasă abia a doua zi seara. Vă imaginați că toate florile culese erau deja închise. Vedeți în colajul de mai sus și florile mele culese deschise, dar la momentul preparării sunt închise.

Preparearea mierii de păpădie:

Florile culese se spală în apă rece, eventual se lasă să stea în apă câteva ore. Rețeta originală, stipula ținerea lor minim 3-4 ore în apă, apoi scurse și puse la fier împreună cu lămâia tăiată în 600 ml apă, timp de 15 minute. Pentru că nici eu, nici mătușa de la care am învățat rețeta, nu aveam timp să le facem în ziua în care le culegeam, ea a testat mai întâi rețeta fără a mai ține florile în apă și pentru că a funcționat m-a învățat și pe mine la fel. Mai precis, le spălăm în apă rece și le punem la fiert cu lămâia tăiat bucăți și maxim 750 m apă, tot 15 minute de fierbere. Apoi lăsăm compoziția să se răcească, de cele mai multe ori pănă a doua zi, când o strecurăm printr-un tifon. Eu îl pun dublu și stor florile cât de mult pot.

La tura aceasta de preparare a mierii de păpădie, am fost cam împrăștiată și am uitat să pun lămâia la fier. Mi-am dat seama abia cand am stors florile și mi-am zis că nu face nimic, pun doar sucul stors de la lămâie să fiarbă cu compoziția. După cum aveam să descopăr abia azi când am început o aștă porție la care nu am mai uitat de acest aspect, florile fierte cu lămâia deja au mirosul specific mierii produse de albine. La cealalată serie nu am simțit acest miros nici măcar la final, probabil și motivul principal pentru care nu am fost tocmai mulțumită de rezultat.

Așadar, la vremea respectivă am luat trei lămâi mai mici, le-am înțepat și le-am băgat un minut la micounde, un truc învățat de pe net ca să obții mai mult suc.Se vede în colajul de mai jos cât de mult suc am obținut.

Odată cu sucul de lămâie, am adăugat și zahărul și am pus la fiert la foc mic. În mod normal, trebuie fiert până se leagă, compoziția trebuie să aibă culoarea, consistența și mirosul mierii. Trebuie să șineți cont că orice compoziție de dulceață, sirop, gem, cât e caldă este mult mai lichidă decât dacă ar fi rece. |Este motivul pentru care eu nu termin în aceeași zi aceste gemuri/dulcețuri. Le tin pe focmic pănă ating temperatura de 105 grade și le las în oală până a doua zi. Dacă au consistența dorită, le mai încâlzesc cât să le pot pune calde la borcane. Altfel le mai fierb cât este necesar pentru aai elimina din apă.

La fel am procedat și cu acestă serie de miere, doar că a doua zi a trebuit s-o mai fierb, ceva mai mult ceea ce a dus la o culoare mai închisă și totuși oarecum mai lichidă față de ceea ce mi-aș fi dorit. Mi-a fost teamă s-o mai țin pe fon mai mult, riscam să caramelizez zahărul de la atât de multă fierbere.

 Și pentru că azi am găsit grădina plină de flori de păpădie, iar de serie trecută de miere nu am fost atât de mulțumită, am decis să mai fac o serie. Am adunat azi aproximativ 670 de flori, pe care le-am considerat a fi o porție și jumătate, deorece unele flori erau chiar foarte mici. De data aceasta n-am mai uitat de lămâie și am pus-o la fiert odată cu florile.

Am ajuns azi doar până la etapa de strecurat. Mâine urmează adăugarea zahărului și fierberea compoziției. Cum spuneam mai sus, acum deja miroase a miere.

Pozele sunt din arhiva personală
Pentru rubrica Reflexii în oglindă, inițiată de SorinN și redeschisa de Carmen
Recomandare
„Dacă dorești să participi, publică într-un articol pe blogul tău, 
o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai văzut în „oglindă”(poate fi și cea retrovizoare) 
și înscrie articolul în tabel”

Ciuperci umplute cu carne

 S-au dovedit a fi una din delicatesele acestei saptămâni, bune de consumat atât calde cât și reci:

Ciuperci umplute cu carne

Ingrediente :

•  ciuperci brune, doar pălăriile - 2 kg
• carne tocată - 1kg
• verdeață tocată - 1-2 legături
• 1-2 ouă
• condimente

Mod de preparare

Am spălat ciupercile și le-am curățat de codițede codițe ( le-am folosit la o altă mâncare). Carnea tocată am amestecat-o cu verdeața tocată mărunt ( eu am folosit mărar și usturoi verde),  cu două ouă și condimente după gust : sare, oregano, cimbru, busuioc și piper. Am omogenizat bine și am umplut cu acest amestec ciupercile. Le-am așezat într-o tavă tapetată cu hărtie de copt și le-am pus la cuptorul electric, la 180 grade pentru 30-40 minute.

Mucenici

 Fierți sau moldovenești? De care ați avut? de care preferați? Anul acesta am ales să fac ambele variante, chiar dacă am apelat la variantele scurte. 

Pentru cei fierți am cumpărat o pungă de mucenici numai buni de pus la fiert. Știam că nu o să am timp să îi frământ eu și mai ales să stau să fac micile opturi. Am mai cumpărat și în alti ani, dar nu am ajuns să-i și fac, ori nu mai făceam deloc, ori făceam totul eu (sau mama).

Din cei moldovenești nu am făcut niciodată, am mai mâncat, dar cumpărați. O prietenă mi-a spus că-i face din aluat de cozonac, și cum cozonacul îmi iese de obicei, am frământat un aluat de cozonac din care am format opturi împletite, le-am copt, le-am uns cu miere de păpădie și le-am presărat cu nucă. Am tot auzit de insiropat, și-mi amintesc că am mâncat într-un an unii insiropați. Nu am încercat, nu știu cum s-ar comporta „cozonacul” la insiropat. Nici nu am căutat informații în acest sens, dar va trebui să mă documentez pentru anul viitor. Mi-amintesc cât de mult îmi plac covigii polonezi bine insiropați. Cam așa era și gustul mucenicilor moldovenești însiropați.

Deși am pus pozele invers, primi făcuți au fost cei fierți, pe care i-am savurat în timp ce ingredientele pentru aluat se aclimatizau să pot frământa. 

Delicioși au fost și unii și alții, s-au terminat chiar rapid. Parcă am fi vrut să mai fie.

Și tocmai am descoperit că eu nu am pe blog rețeta mea de cozonac și nici pe cea de miere de păpădie. Va trebui să remediez problema, să țin minte să fac poze data viitoare când le voi face.

Marmelada de pere fără zahăr

 Această marmeladă are la bază rețeta de marmeladă de pere de pe Savori urbane, dar cu ceva modificări. În primul rând nu folosesc acele arome indicate acolo. Am un păr timpuriu, fructele se coc încă din luna august și sunt foarte aromate. Nu știu ce soi de păr este, l-am „moștenit” de la fostul proprietar când am cumpărat terenul. În plus am înlocuit zahărul cu fructoză.

Ingrediente:

1,8 kg de pere curățate de părțile vătămate și de cotor (cu coajă)

zeamă de lămaie sau Helas

200g fructoză 

200ml apă

Mod de preparare:

Perele se spălate se curăță de cotor, de eventualele părți vătămate și se taie în bucăți potrivit de mari (sferturi sau chiar mai mici). Pentru că perele oxidează repede in contact cu aerul, perele curățate se țin într-un bol cu apă și zeama de lămâie

Într-o cratiță largă se pun la fiert perele curățate, împreună cu 200 ml apă și 200g fructoză.  Se fierb până se înmoaie coaja, apoi se lasă la răcit puțin, cât să nu afecteze blenderul vertical. Se blendează totul cât de fin doriți. Uneori mie îmi place să simt bucăți de pară în marmeladă. Apoi se pune din nou pe foc până scade aproape toată zeama. Testul pe care îl fac eu e cel cu lingura, care, trecută pe fundul cratiței, desparte marmelada în două, iar aceasta nu se mai unește înapoi.  Se pune marmelada la borcane sterilizate și se lasă la răcit până a doua zi când se depozitează în cămară.

Marmelada de pere fără zahăr este una din preferatele familiei mele. Practic odată desfăcut un borcan, se și termină aproape instant. Dacă nu e cazul la voi, recomandăm păstrarea borcanului început în frigider până la terminarea acestuia.

  

Musaca de post

 Imediat ce am aflat că există musaca de vinete cu carne, mi-am dorit să încerc și eu varianta de a găti acest fel de mâncare. Numai că din cauza dietei mele, nu puteam combina legumele gătite cu carnea, dar cum aveam voie legume gătite, am înlocuit carnea cu ciuperci. Am citit multe rețete pe net fie de musaca de vinete, fie de musaca cu ciuperci. Nu am găsit una care să-mi placă mie prea mult, dar erau diverse etape care rezonau cumva cu mine. Prin urmare, am combinat ce mi-a plăcut și în final am obținut o mâncare chiar delicioasă. 

O singură ... lispă am : o poză cu mâncarea în farfurie. Am gătit această musaca în ziua în care am pierdut-o pe Scai. Tocmai opream cuptorul când i-am descoperit lipsa și cu tot ce a urmat, nici mâncare nu mi-a trebuit mie atunci. Am crezut că am făcut poză a doua zi, dar nu găsesc nimic prin telefon, deci probabil am uitat cu totul.

Îngrediente (nu dau cantități, fiecare poate mai mult sau mai puțin din fiecare ingredient, în funcție de ce are și de ce îi place mai mult):

• vinete
• dovlecei
• ciuperci champignon
• ciuperci pleurotus
• ceapă
• roșii
• condimente
• ulei 

Mod de preparare:

Vinetele și dovleceii se curăță de coajă și se taie felii pe lungime. Vinetele se presară cu sare, se așează în tavă, pe foaie de compt, și se bagă la cuptor 10-15 minute. Între timp, feliile de dovlecel se presară cu sare și se lasă la scurs. Se bagă și ele la cuptor după vinete, tot 10-15 minute.

Ceapa și ciupercile pleurotus se toacă la mașina de tocat și se călesc cu o lingură de ulei. Se adaugă condimentele dorite. Eu am pus ca la carne: oregano, cimbru, busuioc, sare.

Ciupercile champignon se taie felii (am folosit doar 3-4 pălării).

Roșiile se taie cubulețe și se dau într-un clocot sau se pot folosi crude. Se pot înlocui și cu bulion.

Într-un vas termorezistent, uns cu ulei, am pus straturi în modelul următor: vinete, dovlecel, ciuperci champignon, cipercile pleurotus, dovlecel, vinete și desupra roșiile. Se bagă la cuptor aproximativ o oră la foc mic.














Am mai încercat într-o zi ceva asemănător, nu aveam ciuperci atunci, am pus doar un strat de vinete, unul de dovlecei ( preparate ca mai sus) și acoperite cu roșii crude. A fost bun, dar nu la fel de gustos ca musacaua de post.

Musaca de cartofi cu dovlecel și carne

 Musacaua este un aliment prezent în bucătăriile balcanice și orientale. Cuvântul vine din arabă și înseamnă „servit rece”. La noi a ajuns pe filieră grecească, ca de altfel și modul de preparare. 

Musacaua reprezintă un fel de mâncare în straturi format în special din carte tocată alternată cu straturi de legume, la origini vinete. De-a lungul timpului rețeta a suferit diverse modificări, astăzi existând variante cu cartofi, dovlecel, morcov sau variante de post, cu ciuperci în loc de carne.

De la mama mea eu am învățat doar varianta cu cartofi și carne, cartofii fierți și pasați, apropae făcuți piure. În facultate am văzut la o prietenă cu cartofii tăiați felii mari și așezați în straturi cruzi și apoi băgați la cuptor. Gustoasă și așa, dar are totuși mult lichid, prefer varianta cu cartofii pasați.

Anul trecut, având mulți dovlecei, am folosit și dovlecei la prepararea acestui fel de mâncare și surprinzător, cei din familie l-au preferat așa. De atunci l-am gătit mereu și cu dovlecei. M-am hotărât târziu să scriu rețeta pe blog, așa că nu am poze de la început cu ingredientele, ci doar de mai târziu, când deja suferiseră măcar un procedeu de preparare.

Ingredientele nu sunt în cantități fixe, sunt aproximative:

• 1-2 kg cartofi
• 2-4 dovlecei
• 1 kg carne
• o cană bulion
• ulei
• ceapă(opțional)
• condimente (cimbru, busuioc, oregano)
• sare, piper

Mod de preparare:

Cartofii se curăță de coajă și se fierb. De obicei prefer să-i fierb foarte bine, dar de data aceasta am nimerit niște cartofi cu timpi diferiți de fierbere : unii nu erau fierți de ajuns și nu s-au pasat complet. Nu este un impediment, deoarece ei se mai gătesc apoi în cuptor.

Dovleceii se curăță de coajă și de semințe și de dau pe răzătoare. Se călesc într-o cratiță largă ca să elimine cât mai multă apă. Dacă eveți timp, puteți să-i presărați cu sare și să-i lăsați să elimine apa înainte de a-i căli (scurtează timpul de prepare). Puteți încerca și să-i folosiți direct cruzi, dar lasă mult lichid în musaca.

Dacă vreți să folosiți și ceapă, prazul ar fi și mai bun, e mai dulce, aceasta se toacă mărunt și se călește în puțin ulei, se stinge cu jumătate de ceașcă de apă. Pestea ea se adaugă carnea tocată și condimente după gust.

Urmează partea de „asamblare”: jumătate din cantitatea de cartofi o pasez ca pentru piure. Îi așez într-un strat pe fundul unui vas uns cu ulei sau unt. Urmează un strat de dovlecei, apoi carnea tocată și călită. În continuare, mergem în sens invers, un strat de dovlecel și la final un strat de cartofi.

Deasupra, pun o cană de bulion, și una sau duuă căni din apa în care au fiert cartofii. Înțep cu o furculiță astel încât să pătrundă lichid până la primul strat de cartofi și completez după cum este necesar, astfel încât să am lichid deasupra ultimului strat de cartofi. Bag cratița la cuptor, la foc mdeiu spre mic (180grade la cuptorul meu electric) și o las până se elimină apa de deasupra și se formează o crustă de bulion.

Când am terminat musacaua, m-am întrebat pentru prima dată de ce i se spune musaca de cartofi. Până în acel moment nu știusem decât această varianta. Wikipedia m-a informat că la bază erau vinetele, nu cartofii și chiar am încercat și o variantă cu vinete, dar despre aceasta vă povestesc cu altă ocazie.

Gem de smochine

 Mie nu-mi plac smochinele. Nici crude, nici uscate, nici dulceață, sub absolut nicio formă. Dar întîmplarea face că am smochin în curte. Mama e de vină, ea l-a adus că ei îi place. Ei și soțului. Și pentru asta am eu de lucru în fiecare vară să culeg smochinele și să le fac dulceață/gem. Nu mă deranjează să le prepar, dar nu-mi place să le culeg. Frunzele smochinului au niște ace mici care mă irită pe piele și orice sesiune de cules trebuie urmată imediat de un duș zdravăn.

Și ce mă mai deranjează la scmochin, e toamna că trebuie „îmbrăcat”. La început, când era mic, era mai ușor, modescurcam și singură. Dar acum am nevoie de ajutor și ajutorul ală e cam rar pe acasa. Mai mult musafir. Sa-l desfac primăvara e mult mai simplu. Dar una peste alta, dacă ar fi doar după mine, aș renunța cu totul la smochin.

A, și ca să fie tacâmul complet, și gemul de smochine e pretențios. Nu de făcut, am descoperit o rețetă relativ simplă. Dar oadată desfăcut borcanul de gem, trebuie fie să-l termin repede, fie să-l țin în frigider. Cum doar sotul mînâncă dulceață de smochine, închipuiți-vă cât stă un astfel de borcan pe la mine prin frigider pâna se termină. dar să revenim la rețetă.

Gem de smochine:

Ingrediente:

• 2 kg smochine bine coapte
• 1 kg zahăr
• 1 lămâie mică

Mode de preparare:

Se spală smochinele bine și se curăță de codițe. 
Se taie în patru, se acoperă cu zahărul și se țin la rece 3-4 ore sau peste noapte. Pentru că de obicei le culeg seară, eu șe kas peste noapte cu zahărul. 
După ce își lasă sirop, se adaugă lămâia tăiată felii și se pune la fiert la foc mic.

Gemul se fiebe pănă se leagă siropul. Dacă nu vă plac bucățile de smochine, puteți să le mărunțiți în acest moment cu un mixer vertical, api s-l mai fierbeți aproximativ cinci minute. La noi se preferă bucățile în gem.

Când este gata, se pune fierbinte în borcane sterilizate și se pune capacul imediat pentru a se forma vidul. Se lasă la răcit în păruti dacă doriți (eu le las doar pe blatul de bucătorie) și se depozitează în cămară.

Legume la cuptor

În general noi suntem mari amatori de legume la cuptor, dar principala legumă folosită era cartoful. Cel mai adesea însoțit de morcov și dovlecel pe timpul verii. Dar cum acu eu am interdicție la primele două, am încercat o variantă fără ele.

Ingrediente: 

1 dovlecel

2 cepe

2-3 ardei gras sau capia

1 vânătă

4-5 roșii

sare, ulei

Mode de preparare:

Dovlecelul curățat de coajă și semințe, l-am dat pe răzătoarea mare și l-am pus într-o tavă ceramică unsă cu ulei. Peste el am pus ceapa tăiată solzișori, ardeiul tăiat julienne, vânăta tăiată felii și roșiile cubulețe sau felii. Am presărat sare pe deasupra și am băgat la cuptor la 180 grade pentru aproape o oră.

Am servit cu mujdei de usturoi făcut cu iaurt cremos în loc de ulei.

Maioneză fără ulei

 Dieta mea, pe care am început-o acum mai bine de o lună, se pare că merge destul de bine în continuare. Am avut un moment de stagnare, dar am înțeles că este o etapă obișnuită în procesul de topire a kilogramelor nedorite. Mă bucur că am depășit momentul și acum acul cântarului reîncepe să se miște în direcția dorită. Ce-mi place cel mai mult la această dietă e că pentru prima dată de când consult doctori pe această temă, chiar este personalizată după specificul fiecărei persoane și săptămânal se schimbă lista alimentelor permise în funcție de progresul fiecărei persoane, dar mai ales în funcție de preferințele ei. Prima întrebare pe care mi-o pune doamna doctor când urmează să-mi stabilească meniul pe săptămâna ce urmează este ”Ce ai dori să mânânci?”. Bine, un răspuns în limite rezonabile, că presupun că dacă aș spune de exemplu ”shaorma” nu s-ar aproba deloc.

Întâlnirea săptămânală  cu ea, faptul că lista de alimente permise se modifică la fiecare întâlnire face foarte bine psihicului care se luptă cu restricțiile impuse de dietă. Am mai fost la diverși medici nutriționiști de la care am primit o listă de alimente chipurile „personificată” și la controlul lunar nu se modifica nimic, lista rămânea aceeași, indiferent dacă puteai sau nu mânca ce ți se indica. Cumva trebuia să respecți lista aia toată viața. Aici e altfel. Dieta va dura până ajung la un număr de kilograme la care eu mă simt bine (nu există așa numita greutate ideală), doar că e necesară și o perioadă de menținere în care sunt reintroduse progresiv alimentele care au fost interzise.

În plus, primesc și idei de rețete, de combinații de alimente și moduri în care le pot găti/prepara. Așa am aflat de oul ochi fără ulei, doar cu apă în tigaie cu capac (a nu se confunda cu oul poșat).  Iar săptămâna aceasta că am în meniu legume gătite, mi s-a sugerat salata de vinete cu maioneză, dar o maioneză dietetică, fără ulei. Am încercat-o zilele trecute și pot spune că e perfectă ca înlocuitor al maionezei clasice în perioadele de regim. Am uitat să fac poze cu salata de vinete, dar a fost absolut minunată.

Maioneză fără ulei

Ingrediente: 

• un ou fiert 
• 2 linguri iaurt cremos ( sub 7% grăsime)
• mixer vertical
• sare
• 2 linguri brânză cremoasă (opțional)- sub 7% grăsime
  

Mod de preparare: 

Oul fiert se pune împreună cu iartul și sarea într-un bol și se pasează bine cu un mixer vertical. Aceasta a fost indicația doamnei doctor, dar pentru că iaurtul meu 3,5% grăsimi nu era prea cremos, amestecul a ieșit destul de lichid. Din acest motiv, am adăugat și două linguri de brânzică de vaci ce mi s-a părut mai cremoasă. Rezultatul avea aspectul și consistența unei maioneze și gust destul de asemănător. Cum am spus, cu vinete coapte la grătar a fost perfect.

Caserola cu dovlecei

 Am descoperit uitate prin congelator două pungi de dovlecei rași, puși în ideea să-i fac chifteluțe. Cum nu știu exact rețeta, că mama e cea care le face, și nici nu prea mai vroiam prăjeală, am zis să încerc o altă rețetă. Am descoperit-o săptămânile trecute navigând pe net. Am încercat să respect oarecum rețeta dar s-a dovedit că am folosit-o doar ca ghid, am improvizat destul de mult. Dar rezultatul a fost bun și bine apreciat.

Ingredientele (toate ce au fost folosite în final)

• 5-6 dovlecei
• 400 g brânză sărată (se poate și mai multă)
• usturoi (eu am folosit granulat)
• verdeață (mărar în cazul meu)
• condimente (oregano și cimbru)

Mod de preparare

La început am încercat să respect rețeta. Am apreciat că dovleceii congelați reprezintă cei 4-5 dovlecei din rețetă. I-am pus la dezghețat, apoi la scurs și i-am stors cât am putut de bine. Doar că mi s-a părut că au rămas atât de puțini încât am mai curățat și ras încă doi dovlecei proaspeți. Și pe aceștia i-am lăsat la scurs cu sare cât timp am pregătit brânza. În final, i-am stors bine și pe ei.

Am adunat cam toate resturile de brânză rămase prin frigider (cașcaval, mozzarela, telemea, etc..). Am obținut cam 400 g de brânză rasă. Am separat trei ouă și cu ajutorul mixerului am bătut albușurile spumă tare, am adăugat gălbenușurile, apoi am scos paletele mixerului din compoziție. Am apus usturoiul, mărarul și condimentele și am amestecat cu o spatulă. Am pus în compoziție cam 300 g de brânză, restul le-am păstrat să presar pe deasupra. Apoi am început să adaug dovleceii. 

După ce am pus cam jumătate din cantitatea de dovlecei, compoziția mea nu mai era deloc lichidă, deci nu mai puteam să încorporez toată cantitatea de dovlecel. 

Am luat alt vas, am mai separat 4 ouă, am bătut spumă albușurile și am adăugat gălbenușurile. De data aceasta mi-am adus aminte să fac poze.  Am pus această compoziție peste prima și am adăugat  restul de dovlecei.

Am uns o tavă termorezistentă cu unt, am pus compoziția în tavă și am presărat restul de brânză rasă și am băgat-o la cuptor la 180 grade timp de 30 minute.

Poate fi mâncată și simplă, dar merge și garnitură la o friptură.

Plăcintă de dovleac

 Când am făcut ciorba de dovleac cu lapte am avut un dovleac de plăcintă foarte mare și știam că este mult prea mult pentru oala mea de ciorbă, așa că am folosit doar jumătate din el la ciorbă, restul l-am păstrat pentru plăcintă. De obicei fac un fel de ruladă cu aluat făcut de mine pe care o pot umple cu dovleac, mere sau brânză, dar de data aceasta am ales să folosesc foile de plăcintă din comerț, mai ales că aveam unele în comgelator cam de multișor. În plus, am vrut să văd dacă pot să mă apropii de plăcintele acelea melc care se găsesc gata pregătite, congelate, pe care le bagi direct în cuptor. 

Ingrediente:

• Dovleac de plăcintă
• zahăr după gust
• un pachet foi de plăcintă
• esențe/arome (opțional)
• ulei

Mod de preparare:

Dovleacul spălat se curăță de coajă și de semințe, se dă pe răzătoarea mare și se călește într-o cratiță cât mai largă, împreună cu zahărul. Se gustă din când în când să se potrivească de gust. Se ține pe foc până se înmoaie dovleacul bine și nu mai are lichid. Se lasă să se răcească și se adaugă esențele/aromele dorite.

Se iau câte două foi de plăcintă, se ung cu ulei ( nu foarte mult), se pune o felie de dovleac călit și se rulează. Rulourile astfel obținute se așează după preferințe în tavă. Puteți folosi orice fel de tavă, cu hârtie de copt sau unsă cu ulei. Eu am avut o tavă de silicon ce nu necesită ungere. 

La final se ung toate rulourile cu ulei sau cu un amestec de ou bătut cu zahăr, și se bagă la cuptor, la foc mediu (180 grade) timp de 30 minute sau până devin rulourile puțin maronii (nu le lăsați să se usuce prea tare!)