Se afișează postările cu eticheta Levănțică. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Levănțică. Afișați toate postările

vineri, 5 aprilie 2024

Hortensii la ghiveci - o soluție de compromis.

Prima dată m-am întâlnit cu hortensiile la o prietenă ce stătea la curte în Brașov. M-au impresionat mult buchetele acelea mari de floricele albastre, că albastră avea ea. Pe atunci locuiam la bloc și era imposibil să țin o hortensie într-un mic apartament. Când m-am mutat la curte, inițial am uitat de hortensii, nu au fost printre prioritățile mele și din cauze financiare, majoritatea florilor au fost aduse de la bunica și mama, apoi luate la schimb de la prieteni și vecini. Tărziu am început să cumpăr flori de curte.

Mi-am amintit de hortensii acum ceva ani când am început să le văd eu prin magazine, uneori la niște prețuri...chiar și azi am văzut într-un hipermarket unele la ghiveci, deja înflorite, dar cu un preț pe măsură. Eu am așa niște praguri de preț la diverse obiecte peste care nu trec. Ei bine, la flori, încă nu am atins acel prag al hortensiilor la ghiveci de azi din magazin. Plus că multe luate așa au ținut la mine doar un an.

Din fericire pentru mine, acum vreo două sau trei săptămâni am găsit întâmplător tot în hipermarket, arbuști la un preț obișnuit 11-12 lei unul. Erau atunci, mur, coacaz nergu, rouși și alb, zmeur, trandafir, trompeta turcului, chiar și magnolii au fost (eu nu le-am vazut, dar lumea căuta magnoliile). Dar eu am găsit hortensii: albă, roșie și mov. Cea albastră nu era. Și le-am luat imediat, împreună cu un zmeur galben cu fructe mari (am verificat eticheta mai întâi),Mâna Maicii Domnului ( o versiune portocalie) și o deuția,un pom cu flori roz.

Ce n-am gândit eu bine când le-am luat a fost unde să le pun. Dacă pentru zmeur era deja loc asigurat, pentru Mâna Maicii Domnului am găsit soluție rapid, pentru restul....mai le trebuie și soare. Am loc cu soare, lăngă gard, lăngă gazon. Acolo mă și gândisem în magazin, dar problema e că nu e amenajat. Știu exact ce vreau să fac, dar trebuie să delimitez rondul de flori de gazon să putem tunde gazonul ușor nu ca acum când ne chinuim pe lângă trandafiri și magnolii. Și deși știu clar ce trebuie făcut, ei bine încp nu a intrat în planul urgent de lucru.

Numai că hortensiile mele nu mai puteau să aștepte pănă demarez eu acel șantier. Nu mai spun de terminat. Și am apelat la o soluție de compromis : ghivece, unele mari care să le susțină până anul viitor când cel mai probabil o să ajung eu să amenajez zona de lângă gazon.Mi-am cumpărat ghivece, pământ de flori și am trecut la treabă: Am adus o roabă plină cu cregi tocate, ghivece cu pământ în care s-au uscat florile o găleată cu nișip, ustensilele necesare, ba chiar și patrupedul înoțitor. Nu se poate să faci ceva fără să te asiste. Fotograful a venit mai târziu.

 În primul rând am găurit ghivecele ca să elimine surplusul de apă. Apoi le-am aliniat în locul unde vreau să le țin momentan și am început să le umplu. Am amestecat pământul din ghivecele orfane de flori cu nisip, pentru afânare si am așezat un strat mic  pe fundul ghivecelor. Apoi am așezat în ele câte o tăviță de plastic recuperată de la carne, umplută tot cu acest amestec de pământ și nisip, cu scopul de a asigura umiditate mai multă în ghivece ținând cont că vor sta în soare peste vară.

A urmat apoi umplerea ghivecelor cu tocătura de grengi. Am învățat acest truc de a folosi crengi pentru umplerea spațiilor containerelor mari de la cei care cultivă în straturi înălțate. Pe lăngă faptul că economisești pământ fertil, crengile sunt cel mai bun material de compost, deci în final tot pământ fertil. La mine a mai avut avantajul de a nu îngreuna excesiv ghiveciul cu pământ. Peste crengi am mai pus un strat de frunze semiuscate și niște șervețele folosite în casă car ar fi luat oricum direcția compostului.


Am avut grijă să las liber în fiecare giveci destul spațiu în care să se dezvolte rădăcinile plantelor, iar pe mijloc am făcut un fel de adâncitură chiar și în stratul de frunze. Fotograful de serviciu a râs că fac cuiburi.

A urmat apoi  umplerea cu pământ fertil. Nu mai știu cine m-a învățat asta, dar știu că nu e bine să folosești doar pământ de florarie, pe atunci mi s-a spus că e prea acid pentru flori doar acest pământ și că trebuie combinat cu alt tip de pământ. De aceea și refolossesc pământul din ghivece, chiar și atunci când mut florile dintr-un ghiveci în altul sau când le schimb pământul. Și acum am procedat la fel, am folosit pământul de la ghivecele cu plante anuale.

Pentru plantarea am folosit al truc învășat de pe internet. Hortensiile mele au venit cu ghivecele mici așa că am putut să incerc metoda. Am pus mai întăi planta cu tot cu ghiveciul de florărie în cel mare și am asezat bine pământul în jurul ei. Apoi am scos-o cu ghijă, am îndepărtat ghiveciul mic și am pus-o în spațiul format. S-a potrivit perfect și nici nu i-am deranjat rădăcinile.


Și pentru că nu toate erau hortensii, iar rămurelele din dotare momentan seamănă între ele, le-am făcut eticete dintr-o caserolă de plastic pe care am scris cu marker permanent.


Și cum eu aveam patru plante, dar cinci ghivece, în ultimul m-am gândit să răsădesc levănțica pe care o am de vrep 5-6 ani în alt ghiveci mare, dar care ajunsese acum mai mult furnizor de păpădie decât de levănțică. Cumva la timp m-am hotărât să o salvez că de fapt asta a și fost, o salvare. Năpădită de păpădii și alte buruieni, începuse să se usuce. Plus că pământul se întărise atât de mult că stătea singur în forma de gjiveci. În colajul de mai jos se vede și că nu i-a fost necesar tot pământul din ghiveci pentru dezvoltarea rădăcinilor.


Și cu tot ce s-a uscat din levănțică, am avut destul de multă să pun chiar înghesuit și ghiveciul cel nou, dar și pe cel care-i fusese casă până acum. Va trebui să țin cont ca în doi trei ani să o mut iar. Preferabil direct în grădină.


duminică, 18 iunie 2023

Jurnal de grădină (11/23)

 🍓Duminică, 18 iunie, seara târziu 

 🍓Vremea a ținut cu noi săptămâna aceasta, chiar dacă ne-am făcut treburile în funcție de ea. Dacă a fost prea cald, pur și simplu ne-am mutat cu treaba la umbră. A fost nor când am avut nevoie să facem diverse treburi urgete în grădină, a plouat când ar fi trebuit să udăm, de parcă cel de Sus a vrut să ne dea timp să rezolvăm alte probleme mai urgente.

 🍓 A fost mama la mine și specialitatea ei în materie de grădină este să se ocupe de buruieni. De altfel, a și venit cu două scopuri bine stabilite de la început: dulceața de nuci verzi și buruienile din zmeură. Dimineața și seara ea s-a ocupat de buruieni pe unde a putut, oricum când se face cald, ea nu mai poate sta în soare așa că își caută de lucru la umbră. A fost și ultima săptămână de școală, eu încă eram ocupată cu feletele și cu școala lor. Dar joi a fost premierea și apoi am intrat în vacanță. Apropo, sunt mândră de fetele mele, au luat premiul I și II.

🍓 De dulceața de nuci verzi am început să ne ocupăm încă de miercuri, printre „picături”. Am început cu tăiatul crengilor incomode din nuc. În fiecare an cresc multe ramuri noi, iar cele de jos ajung să obtureze mult vizibilitatea de la casă către poartă. Le las să crească până se formează nucile și sunt bune pentru dulceață, de abea atunci le tai. De asemenea, tot acum tai și crengile care pot incomoda cablurile de curent și internet. Pe acestea le mai eliberăm și în altă perioadă a anului dacă este nevoie. La noi sunt vânturi puternice și ramurile nucului le pot agăța și rupe. În total, anul acesta am strâns nuci pentru 5 porții care i-au luat mamei aproape două zile să le curețe. Le-am împărțit în două și ne-am ocupat de ele pe măsură ce le termina, dar abia sâmbătă am terminat cu toată dulceața de nuci. Asta și pentru că atunci când ne permitea timpul profitam amândouă să mai curățăm terenul acolo unde erau prea multe buriuieni.

 🍓 Nu prea sunt eu pe fază cu pozele înainte și/sau după, uit fie să fac poza înainte, fie după. La rondul de flori unde am pus în primăvară un suport etajat pentru ghivece, crescuseră mulți pui de vișin care reușiseră să acopere florile cu totul. A fost primul colț de grădină pe care l-am „atacat” cu mama. E o mică-mare diferență, nu?

  

 

🍓 Lupta cu buruienile s-a mutat apoi în sectorul dovleceilor. Nu am poză „before” de aici. Am scos și cartofii care răsăriseră printre ei, anul trecut aici am avut cartofi si se pare că nu scosesem chiar tot. I-am făcut la cuptor întregi pe cei care stat pe grătarul de la acesta, iar pe cei mai mici, bine spălați și prăjiți în untură. Delicioși!



🍓 Apoi am vrut să trecem la adunat merișoarele de miere (pomii de stafide). Având stratul de ceapă lângă și pentru că nu mă pot urca pe scară, am zis să curăț acest strat de buruieni. Bine-anțeles sub atenta supravehere a blănoșilor negri. Și motanii au trecut în control pe acolo, dar n-au stat la poze. 


Spre surpriza mea nu mai găseam ceapa, sau dacă găseam ceva, rămâneam în mână doar cu frunzele, în pământ rămânea eventual un bulb moale, necomestibil. Știam că prea multă apă poate duce la așa ceva în ceea ce privește ceapa, dar eu nu știu să fi fost cazul aici. Oricum, am scos toată ceapa, am „recuperat” doar o găleată de ceapă relativ verde, dar e mai bine așa decât nimic. Am găsit și ceapă mâncată de ceva, deci bănuiesc că avem un dăunător pe acolo.



Usturoiul în schimb arată bine și nu pare afectat.



🍓 Lupta asta cu buruienile pare fără sfârșit. Reușesc să eliberez un sector, de data asta între zmeură și roșii, că pe cealaltă parte de roșiilor, unde era curat cu ceva timp în urmă, deja nu se mai văd roșiile de buruieni:




🍓 Vă aduceți aminte de răsadurile de roșii obținute din lăstarii de la copilire? Au ajuns acum în grădină și sperăm să se mențină bine. Duminică dimineața arătau frumos:

 

  

Cu ocazia aceasta, am descoperit o roșioară ce pare a se pârgui:


🍓În solar însă, chiar avem prima roșie coaptă:


🍓 Pentru că e sezon de fructe, vișinul chiar nu are destule pentru a face ceva din ele ( în poza mărită se vede și ceva roșu pe acolo). În schimb, după toate probabilitățile se pare că se coc merele dulci, au început să cadă pe jos, deci e timpul să mă pregătesc de o porție de decoct. Și o surpriză - un fruct în gutuiul japonez. Trebuie să mă documentez, e cumva comestibilă?


  

🍓Surprize și la capitolul Flori. Iasomia a mai găsit câțiva boboci cu care să se laude:

 

Încep să înflorească crinii imperiali, doar o poză aici, retul îi lăsăm pentru MFC:


Cactusul șerpișor face flori în continuare:

 

Și pentru că nu aveam destul de lucru, mi-am mai cumpărat flori, un amestec de flor de ghiveci și de grădină cu care vreau să fac un aranjament de ghivece:


Ultima, dar nu cea din urmă, levănțica înflorită. Necesită schimbat ghiveciul că nu mai reușesc s-o curăț de buruieni:

 

🍓 Am descoperit pe unde își fac veacul motanii mei și unde și-au făcut ring de lupte:


 

🍓 Și să încheiem blănoși „la indigo”:

 



 


Publicat marți, că acum am reuțit să-l termin, cu data de duminică, când a fost început.