O zi atipică - jurnal (2)

 Zice bine Corina că rezolvi mai multe în zilele în care lași să vină totul de la sine, decât în zilele în care îți propui să faci multe, dovadă că ieri când nu mă așteptam am rezolvat chiar multe puncte de pe lista de treburi, în schimb azi, zi de weekend mult așteptată, zi programată în general pentru curățenie ...

Totul a început de noaptea trecută când la 2.30 mi-a pierit somnul, după numai 3 ore de somn. Măcar de m-aș fi culcat aseară mai devreme, aș fi înteles de ce, dar nu. Eu a trebuit să fac ochi în toiul nopții și să mă comport de parcă aș fi consumat câteva cafele. După ce m-am lămurit că nu mai e chip să adorm, m-am apucat de cusut niște pijamale, de răspuns la mailuri și de citit. Cartea aia recomandată de domnișoara mea, ”Fahrenheit 451” deși are scris mare, nu merge așa repede cum mă așteptam. Cred că e prima dată după zeci de ani în care trebuie să recitesc paragrafe dintr-un astfel de roman, ca să înteleg despre ce vorbește. Mult, mult prea ciutat, pentru un viitor relativ apropiat. De parca dintr-o dată evoluam tehnologic enorm de mult.

Cumva a trecut noaptea, că să mă apuce somnul fix înainte de ora la care trebuia să mă scol. Dacă n-aș fi avut niște întâlniri programate nici nu m-aș fi sinchisit, dar ... Dimineața a fost ok, am fost la o prietenă la un pahar de vorba, dar persoana care trebuia să vină la mine ... n-a mai dat niciun semn de viață. Si uite cum mi s-a stricat programul și probabil din cauza lipsei de somn, efectiv n-am reușit să schimb macazul și aproapte toată ziua m-am simțit cumva pierdută în spațiu.

Mi-am văzut și de treburile urgente, de făcut mâncare, spălat rufe, dar cam atât. Am încercat să mă odihnesc după amiază, chiar să dorm, dar pe măsură ce acumulam oboseală, cu atât mai greu îmi era să adorm. Am renunțat la orice încercare de a face pe gospodina responsabilă, mi-am amintit că am un goblen cu diamante început și m-am instalat confortabil la masă să lipesc pietricele

Între timp am organizat și ziua/seara de film cu fetele. Ne-am uitat la ”Big hero 6”. Facem ce facem și tot alegem desene animate, dar să recunoaștem unele sunt chiar superbe și fără să ai copii ți-e drag să le vezi. Apoi, un film italian, din categoria comedie, dar nu mi s-a părut ca ar fi, ”Jumping from higth places”, tratează cazul unei fete ce suferă de anxietate și încercările de a ieși din zona de confort. Nu tocmai spectaculos, dar educativ până la un punct.

Cât li se pregătește masa, pisicile mele trebuie să intre în casă, să te urmărească ele ce pregatești. De data asta au venit pe rând sa-mi inspecteze goblenul

În continuare, în fața noastră, Porto se preface că nu îl tolerează pe Fifi, nu stau împreună decât pentru ceva alergături prin grădină, 

dar totuși, dimineață i-am descoperit domind împreună în coșulețul pe care l-am făcut pentru ei

Delfin - goblen cu diamante - AV9

 

E primul goblen de acest fel pe care îl fac și deja m-am îndrăgostit de metodă. Are o ritmicitate în a așeza pietricică cu pietricică, o miscare lină, continuă ideala în a calma gândurile tumultoase.

Postarea participă și la Calendarul Recreativ Activități de vară

Eu si goblenul pictat

 Goblenul pictat cred că a fost unul din începuturile mele în a învăța să cos pe etamină. Îmi amintesc de unul cu un peisaj care îmi dădea bătăi de cap că nu erau bine delimitate culorile culorile și găseam musculițe în două culori pe care nu știam cum să le cos. Mama îmi spunea să aleg culoarea mai ”multă”.

De-a lungul timpului am ales însă goblenul cu schemă, modelele de la bunica pentru ștergare, fețe de masă, etc. Și chiar dacă cusutul pe etamină nu a devenit o mare pasiune, uneori mă apucă dorul și mă mănâncă degetele să cos câte ceva. mai ales când descopăr un model drăguț.

  Așa am pățit și acum, când am descoperit într-o mercerie câteva goblene pictate pe etamină, mi-am luat chiar și gherghef (ceva ce îmi doream de mult) și o forfecuță speciala ( alt lucru mult dorit) și m-am apucat ieri de lucru.

Prima problema a apărut rapid, când am descoperit ca se astupă liniile ce ar trebui să fie staminele, prin urmare am făcut repede poză să știu unde să le fac la final. 

                    

Apoi am dat peste vechea mea problemă cu delimitarea culorilor și m-am apucat să fac contururile în speranța ca va fi mai ușor. În teorie sună bine. Practic...nu degeaba la goblenul cu schemă ni se spune să le facem la final.

Si cu toate ajutoarele primite ...

... ieri nu am reușit să termin nici măcar florile. Am lăsat totul înșirat în living.

Abia azi am terminat florile, mai am însă frunzele și am și aici contururi. Nu-mi explic de ce mi se pare atât de dificil de data asta deși abia așteptam să cos. Știu ca sunt cam nerăbdătoare din fire și îmi plac proiectele care se termină rapid, în ziua în care le-am început dacă se poate. E motivul pentru care deși am învățat de la mama și să croșetez și să tricotez, nu fac nici una, nici alta. Uneori, doar câte o floricică mică gen mărțișor.

Goblenul pictat, e clar, va rămâne un adversar pentru mine, nu cred că mă voi împrieteni vreodată cu el, dar în ceea ce privește panseluțele, deja mă gândesc ce fel de ramă să îi pun. Cred că voi încerca să fac eu una rotundă. Sper să-mi și reușească.