Jurnal de grădină (5/2024)

 Luna martie a fost și încă este destul de capricioasă, multe ploi, frig - cald, iar cu timpul meu limitat nu prea poți programa când să ieși afaără la muncă în grădină. În concluzie, când prind momentul, mai renunț la ce se poate amâna prin casă și ies afară la treabă să rezolv urgențele. Dacă mai și prind pe cineva care să mă ajute sau care măcar să stea cu mine, am și mai mult spor.

După vreo două săptămâni de ploaie aproape continuă, am prins și eu un weekend cu soare de care am profitat din plin. Am început cu plantatul în grădină semințelor puse la germinat în casă. Apoi am trecut la ceea ce am considerat a fi cea mai mare urgență: zmeura. Acea zmeură pe care anul trecut nu am mai reușit s-o curăț și s-o tai, era acum plină de uscături și multe prea „defazată”, crescută mult prea departe de șpalier. Prin felul ei de a fi zmeurul, fiind un arbust ce rodeste pe drajoni de anul 2, are bunul obicei de a răsări din ce in ce mai departe de locul inițial de plantare. Astfel că ajunsese chiar și la distanță de un metru de furtunul de picurare. Era necesară o rearanjare a rândurlui de zmeur.

Am renunțat la zmeura galbenă măruntă care ne și înțepa foarte tare și pe care nimeni nu o mai culegea. Am înlocuit-o cu butași de zmeur tot galben dar cu fruct mai  mare. Chiar am mai cumpărat și un butuc nou din magazin. Rândul de zmeur este undeva la marginea grădinii de legume, iar între el și gard am o porțiune lată de un metru pe care inițial mai pusesem ceva plante aromate sau medicinale (mentă) dar care în timp nu au rezistat, fiind invadate de buruieni. E cumva spatele curții și acolo ajung cel mai rar, motiv pentru care am apelat la folia agricolă ca să scap de aceste buruieni. Cred că e cea mai bună investiție făcută pentru zonele unde nu doresc să crească iarbă/buruieni. Chir și în spatele casei am pus astfel de folie.

Sâmbătă am reușit să tai zmeura doar pe partea cu folia. Dar ziua ed lucru nu s-a terminat odată cu lăsarea serii. Am trecut din nou la masa din bucătărie la plantat răsaduri. De data aceasta semințe de ardei gras cărora le-au dat primele 2 frunzulite. Cu ajutărul unui pai tăiar pe mijloc, le-am plantat fir cu fir în alveole cu pământ special de răsaduri și le-am mutat în solar. Nu au rezistat toate, unele trebuie înclouite, dar încep să se vadă răsadurile.

Duminica, de obicei evit să lucrez în grădină, dar la cate ploi au tot fost, uneori nu mai e timp de șinut cont de sărbători. Cum și luni urma chiar cruce roșie, de data aceasta am ieșit în grădină imediat ce am terminat programul de pregătiri. Am continuat de unde mă oărisem sâmbătă, tot cu tăiat și mutat zmeură. Cu ajutprul întregii familii am reușit să aranjăm tot răndul de zmeur. Cam în proporție de 70%, tot rândul a fost replantat. A mai rămas doar o porțiune ce trebuie săpată și mutată, dar m-am oprit doar pentru că am rămas cu mult prea mulți butași pe care nu mai am unde să-i plantez. Va trebui să găsesc o soluție pentru ei, că parcă nu aș vrea să-i las să se usuce.

Acum sunt fericită posesoare a unui rând de zmeură frumos aliniat, tăiat și curățat. Sper să și facă fructe anul acesta, ținând cont de replantare. Am terminat chiar la timp aș spune, că seara au reînceput ploile. Mi-au rămas de tăiat pomii și chiar nu știu când sau dacă voi reuși acest lucru. Căutănd informații despre tăierea pomilor, mi-e foarte clar că ceea ce fac eu nu e bine, ținând cont de aspectul lor de acum, am descoperit Tik-tok-ul. Sunt acolo câțiva pasionați care fac filmulețe explicative despre tăierea pomilor. Acum să văd cum fac să țin minte ceea ce văd acolo și când ajung în grădină în fața pomului stufos pe care îl am. Nu știu cum sunt alții, dar în fața pomilor tot am impresia că stric și mi-e teamă să tai, că are murguri de rod, că a crescut păna acum, etc deși înțeleg din filmele vizionate că nu tot ce crește este și bun.

postare terminată miercuri, în contul zilei de duminică (87/366 pozeblog)

Peltea de zmeură fără zahăr

 V-am zis că vreau să încerc anul acesta zmeură fără zahăr. Ce am uitat eu, e că am încercat și anul trecut, doar că atunci neavând mere, am făcut cu suc de mere din comerț. Am reușit ceva, dar era destul de acrișoară și atunci am declarat că nu voi mai repeta experiența. Și cum borcanele de atunci mi le-au luat prietenele cu diabet, mie mi-au ieșit din memorie. Noroc cu pozele de anul trecut că mi-am reamintit episodul.

Anul acesta am folosit decoctul de mere. Am explicat mai mult la gemul de caise fără zahăr, principiile mele în folosirea decoctului ca înlocuitor. Reamintesc și aici că gemul/pelteaua fără zahăr nu are același gust ca cea cu zahăr, la fel cum o cafea cu zahăr nu are același gust ca una cu îndulcitor.

Și de data aceasta am mers pe încercări, am început cu 800 ml decoct de mere la 1,5 kg de zmeură. Apoi am tot adăugat decoct de mere să îndulcesc compoziția, dar chiar și așa, la final, tot am folosit îndulcitor lichid. 

Îngrediente: 1,5 kg zmeură, 1000-1200 ml decoct de mere, 2 ml îndulcitor.

Mod de preparare: Zmeura curățată de codițe și trecută printr-un jet de apă rece, am pus-o la fiert împreună cu decoctul de mere. Am tot adăugat decoct de mere până m-am apropiat de o cantitatea aproape egală cu cea de zmeură. Mai mult nu am vrut să pun deși aveam gata pregătit, doar vroiam ca la final să obțin un gust de zmeură, nu de măr. Am lăsat să fiarbă vreo 10 minute apoi am lăsat să se răcească complet ca s-o pot trece prin storcător. Sucul obținut l-am pus din nou la fiert. La prima serie de peltea de zmeură fără zahăr, pentru că nu se lega deloc și mi s-a părut că fierb prea mult, am pus și un plic de gelfix cu stevie, dar la a doua serie nu am mai pus. Sincer nu mi s-a părut că ar fi vreo diferență între cele două, cu sau fără gelfix. Înainte de a opri focul am dăugat îndulcitorul, am amestecat bine pentru omogenizare și am pus la borcanele sterilizate în cuptor.

 

 

zmeura fără zahăr de anul trecut

Îndulcitorul pe care îl folosesc

Gem și sirop de zmeură

 Perioada aceasta este des ocupată cu culesul și prepararea zmeurei. Și pentru că tot am norocul să se facă destul de multă, am totodată și ocazia de a experimenta și a încerca diverse lucruri noi cu ea. Așa se face că în timp mi-am găsit mai multe moduri de a face gem din ea. Despre două v-am vorbit deja, gem de zmeură rețeta clasică a bunicii și pelteaua de zmeură. 

De la o mătușă am învățat cum pot să fac și gem cu mai puțin zahăr dar în același timp să obțin și un sirop minunat. Metoda se poate aplica pentru toate fructele moi ca zmeură, căpșuni sau mure. Dar e necesar totuși să ai o cantitate mai mare de fructe pentru acest lucru, altfel obții foarte puțin sirop și n prea merită deranjul de a-l separa de gem.

De-a lungul timpului cel mai ușor și sproic sirop mi s-a părut a fi cel de căpșuni, dar în ultimii ani nu am mai făcut deoarece căpșuile mele se coc pe rând și nu mai reușesc să adun mai mult de 1-1,5 kg odată. După cum spunea, cu zmeura e cu totul și cu totul altă poveste, este mai multă. Și cum reușisem să adun mai mult de 3 kg, am decis să fac și o porție de sirop.

Îngrediente:

3kg zmeură

1,5kg zahăr

sucul de la o lămâie și jumătate.

Mod de preparare

Zmerura aleasă de codițe și trecută printr-un jet de apă se pune într-un vas acoperită cu zahărul și se lasă la frigider peste noapte. Iată cât suc s-a format în această perioadă din zmeura mea:

A doua zi, se strecoară cât se poate de mult din sucul pe care și-l lasă zmeura. Eventual puteși încălzi înainte compoziția, doar căt să se topească tot zahărul și apoi să strecurați. Atenție, lăsați ceva suc și în zmeură ca să puteți face gemul. 

 

Sucul obținut se pune pe foc mic într-o cratiță cât mai largă și se fierbe pănă se leagă. Eu nu obișnuiesc să spumuiesc dulcețurile, gemurile motiv pentru care amuitat să fac acest lucru la sirop, daar pe noi nu ne deranjează. Mama ne povestea că bunica lua această spumă de la dulceață, o freca cu zahăr și așa le făcea bomboane. Sucul scade aproape la jumătate până se leagă corect pentru a ține peste iarnă. Din cantitatea acesta de zmeură eu am obținul două sticle (330ml) și jumătate , aproximaativ 700-800 ml sirop.

 

Separat se pune pe foc mic și zmeura rămasă și se fierbe pănă ajunge la temperatura de 105 grade. Dacă aveți aragaz clasic, trebuie să amestecați mai des în ea decât la rețeta clasică. Compoziția este mai grpasă, mai densă. Și aici am obținut 3 borcane (370ml) și jumătate

 

Dup cum spuneam , metoda merge și la căpșuni sau mure. Se pleacă de la rețeta clasică de gem și se separă sucul lăsat, cu deosebirea că murele trebuie încălzite puțin pentru a putea separa sucul.

Cam astea sunt metădele mele de preparare a gemului de zmeură. Îmi doresc să încerc anul acesta și varianta fără zahăr și sper să-mi reușească.

Peltea de zmeură sau gem fără sâmburi

 V-am spus la rețeta de gem de zmeură că eu am mai multe moduri de a conserva zmeura sub formă de gem. 

Practic, ingredientele sunt aceleași, zmeură, zahăr și sucul de lămâie, chiar și cantitățile sunt la fel, dar diferă modul în care pregătesc gemul. 

Modul de preparare îl aleg în funcție de cantitatea de zmeură culeasă, de ceea ce mi se cere (de obicei mi se comandă gemul clasic de zmeură) și de timpul pe care îl am la dispoziție.

De data aceasta am ales să fac o peltea sau jeleu de zmeură, un fel de gem de zmeură fără sâmburi. Prefer să fac astfel de „dulceață” fără sâmburi și pentru că e mai ușor pentru cei mici s-o mănânce, dar și pentru a o putea folosi în prăjituri sau la fursecuri cu dulceață.

Ingrediente:

2 kg zmeură

1 kg zahăr

sucul de la o lămâie

Mod de preparare:

Se alege zmeura de codițe și se trece printr-un jet de apă rece. Se pune într-o cratiță largă și se acoperă cu zahărul și sucul de lămâie. Se lasă așa câteva ore pentru a-și lăsa suc.

Se pune cratița pe foc mic și se duce la punctul de fierbere apoi se dă deoparte și se lasă la răcit. Nu este necesară răcirea completă.

Când este destul de rece să puteți ține mâna în ea sau destul de rece cât să nu vă strice ustensilele (robotul/storcătorul) se trece prin sită. Până anul trecut aveam o sită pe care o foloseam doar pentru a separa semințele din fructe sau roșii. Anul trecut mi-am luat un storcător de fructe care a rezistat mai puțin de o lună. Până l-au verificat în service și au decis că nu mai poate fi reparat a trecut sezonul de dulceață la mine, iar noul aparat pe care mi l-am luat nu am mai apucat să-l folosesc (am primit un vaucher pentru cel stricat și puteam să-mi iau altceva). Nu știu de ce nici pentru suc de fructe nu l-am folosit. Abia acum l-am pus în funcțiune. 

Sunt foarte încântată de el, mai ales de cât de bine stoarce, semințele de zmeură au ieșit aproape complet uscate.

Sucul obținut prin pasare sau stoarcere se pune din nou pe foc mic i se fierbe până ajunge la 105 grade (dacă aveți termometru de bucătărie) sau până se formează o pastă consistentă ca o ciulama. (am uitat să fac poze cu această etapă - credeam că am făcut, dar se pare că am făcut doar la jeleul de coacăze roșii). 

Se pune fierbinte în borcane sterilizate, se pune capacul și se lasă să se răcească încet. Eu nu le pun în pături pentru această etapă, le las tot în bucătărie lângă plită și pentru că bucătăria mea este orientată spre sud, este detul de cald aproape mereu, mai ales dacă gătesc în continuare, așa că nu mai văd necesitatea folosirii păturilor pentru o răcire lentă.

Gem de zmeură - Reflecții în oglindă (17)

 

Cred că o să mă tot vedeți în perioada aceasta la rubrica de joi cu reflecții în tavă, dar cu alt tip de dulceață sau gem. Ce să-i fac dacă reflecțiile sunt acolo și asta este la îndemână. Totuși, să nu vă plictisiți de tăvile mele promit să caut și altceva pe lângă. 

Pentru azi, pe lângă tavă, mai avem reflexii și în cratița cu zmeură, și înainte, și după ce le-am pus zahărul.

Să revenim acum și la zmeură. Prima recoltă din acest an a fost destul de consistentă, aproximativ 3 kg, plus minus câteva grame. Pentru a obține o culoare frumoasă în dulceața de zmeură de obicei fac dintr-o cantitate de 2 kg pe porție, dar acum era în lucru și dulceața de nuci verzi și cea de merișoare, iar spațiul în bucătărie era cam limitat. 

Zmeura curățată de codițe am trecut-o rapid printr-un jet de apă și am acoperit-o cu cantitatea de zahăr necesară, 1,5kg în acest caz și sucul de la o lămâie. Am lăsat-o peste noapte în frigider.

 

A doua zi, am pus-o la fiert. Zmeura este foarte fragilă și se sparge chiar și la spălat, așa că la fiert nu mai rămâne deloc. La un moment dat am schimbat cratița că mi se părea că s-a lipit. E primul an în care fac gemurile pe plita cu inducție și trebuie să mă obișnuiesc cu ea. Din fericire nu a fost vorba despre nimic de acest gen. Am fiert-o până a scăzut aproape la jumătate, la foc mic. 

De pe Savori urbane am învățat că dacă vreu o culoare frumoasă pentru gem, e de ajuns să duci compoziția la o temperatură de 105 grade. Am verificat și cu termometrul și cu testul cu picătura,  coincid, dar la gemuri am mereu impresia că mă păcălesc cu picătura. De aceea, de cele mai multe ori, opresc focul și las gemul până a doua zi, să văd dacă are consistența dorită sau dacă se alege ceva zeamă. dacă este bine, a doua zi îl încălzesc iar bine, să trecă de 100 grade sau chiar până la 105 grade dacă e nevoie să mai fie fiert și îl pun fierbinte la borcane sterilizate în cuptor.

 

A, nu am scris rețeta, dar bănuiesc că v-ați dat seama de ea:

Ingrediente:

 2 kg zmeură

1 kg zahăr

sucul de la o lămâie 

Mod preparare:

se pune zahărul peste zmeură împreună cu sucul de lămâie, se lasă peste noapte, preferabil în frigider, apoi se fierbe la foc mic până ajunge la temperatura de 105 grade.

Pozele sunt din arhiva personală

Pentru rubrica Reflexii în oglindă, inițiată de SorinN și redeschisa de Carmen

Recomandare

„Dacă dorești să participi, publică într-un articol pe blogul tău, 

o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai văzut în „oglindă”(poate fi și cea retrovizoare) 

și înscrie articolul în tabel”

Fructe de vară

 La începutul anului, când pregăteam calendarul recreativ pentru acest an, aveam probleme în a decide ce temă să pun pentru perioada mai iunie. Am pornit de la ”cireșar” și deci cireșe, apoi am adăugat căpșunile, fiind fructe din aceeași perioadă cu o multitudine de posibilități și idei de craft. Și cum nu suna bine titlul ”Festivalul cireșelor și al căpșunilor”, așa a apărut denumirea de Festivalul Fructelor de Vară. Și apoi problema ce alte fructe de vară mai știu. Acum, în plin sezon al acestor fructe, propria mea grădină îmi dă raspunsul la această întrebare, pregătind rând pe rând diverse fructe.

A început cu căpșunile dulci și aromate

 

A continuat apoi, în ordinea coacerii cu merișorul de miere (pom de stafide)

   

cireșe, puține, pomii având un an maxim doi

Coacăze roșii și negre

 

Vișine

și nu în ultimul rând zmeură galbena și roșie/roz

 

Ar mai fi caisele, dar sunt încă mici nu dau semne momentan că s-ar coace.