Așadar, când s-au anunțat echipele la provocare tot ce am reținut eu a fost numele partenerei, Pompilia. Să mă uit mai sus în galeria de creații, ce felicitare primise ea nici gând, sau poate că atunci demult m-am uitat dar am uitat complet. Dar cel putin în acest caz uitarea mea a fost benefică,pentru mine. Când am deschis plicul, a fost o adevărată surpriză să descopăr felicitarea Pompiliei, o felicitare pe care am admirat-o mult datorită floricelelelor din material pe care le-a fololosit, acele gen de floricele din care a mai făcut și un brăduț, și știu că am văzut și un articol la ea cum se fac, de pe care nu-l mai găsesc acum.
În concluzie, pentru mine, felicitarea călătoare a fost chiar o surpriză deosebită. E ceva să vezi printr-un ecran un obicet ce îl admiri și cu totul altceva să-l vezi în realiate. Mărțițorul și scrisorica au fost un bonus neașteptat care mi-au mers la suflet. Mulțumesc mult Pompilia.
postarea r fi trebuit să apară luni, dar se parea că memoria mea și timpul limitat au făcut o „combinație bună”