Se afișează postările cu eticheta Ziare-cărți-reviste. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ziare-cărți-reviste. Afișați toate postările

duminică, 31 martie 2024

Carte restaurată - TC24 (03-03)

 Despre această carte am scris prima dată pe blog anul trecut și chiar îmi propuneam de pe atunci să o restaurez, dar cumva nu am reuțit să o și fac pe atunci. Iată că i-a venit rândul acum, la tema a treia a transformărilor lunii februarie. 

E o carte veche, cu scrierea cu „î” în interorul cuvântului și cu „sînt” în loc de sunt. Generațiile mai tinere chiar nu o pot folosi, le este dificil s-o citească, dar e o carte de suflet pentru mine. E cartea cu ajutorul căreia l-am studiat eu pe Eminescu, una din primele cărți ale mele personal. Nu-mi amintesc de la ce colegă am primit-o, un dar de ziua mea, dar îmi amintesc că era cartea mea, nu a familiei. Chiar am descoprit în ea însemnările făcute cu creionul pe marginea poeziilor studiate în liceu.

Cândva demul am încercat să o conserv cumva, am lipit cu scotch transparent fie paginilie, fie coperțile. Din păcate, adezivul scotch-ului s-a îngălbenit în timp, mai bine zis „maronit”, lăsând un aspect chiar neplăcut pe alocuri, dar un aspect de care nu prea am avut cum să scap. Nu știam la acea vreme de acest efect al timpului asupra benzii de scotch.

Primul pas în restaurarea cărții a fost îndepărtarea benzilor de scotch. Odată cu schimbarea culorii, scotch-ul și-a pierdut și proprietățile adezive, astfel încât, partea de plastic s-a desfăcut acum ușor, doar cu o ușoară presiune asupra ei. Apoi am îndepărtat coperțile cărții, realizând din carton unele noi. Am tăiat din carton două bucăți egale pentru coperți și una îngustă pentru cotor. Toate au fost apoi lipite și îmbrăcate în hârtie maro obținută de la o pungă de cadou.


A urmat reasamblarea cărții prin lipirea paginilor desprinse. Încă nu-mi lipsește nicio pagină. Și pentru a le ține împreună am lipit pe cotorul lor o bucată de hârtie din aceeași pungă. Apoi, tot cu benzi de hârtie, am lipit cartea de coperțile create.


La final am adăugat coperțile originale ale cărții pe exteriorul coperților create. Îmi pare rău că nu am găsit și cotorul original al cărții pentru a-l folosi și pe acesta, dar mă  bucur că în sfârșit am putut restaura această carte atât de dragă mie.

pentru ziua de vineri 89/366 pozeblog

Valiza - TC24(03-02)

Nu stiu ce am făcut când am pus temele acestei luni, nu mi-am dat seama decât acum vreo săptămână și ceva când m-am uitat pe temele lunii aprilie că valiza era inițial programată pentru tema indigo a lunii aprilie, atunci când vom avea de transformat ambalaje de carton, deci implicit cutii. Dar se pare că am încurcat fișierele cu poze când am salvat cutia, iar la finalul lunii februarie, ocupată cu pregătirirle de mărțișor nu am acordat atenție si am pus temele după cum mi-au apărut pozele. Cum faptul era consumat, o parte din voi deja lucraseră valiza, nu am mai schimbat. Inițial trebuia să facem ceva din paie de hârtie. Dacă vi s-a părut ciudată această temă într-o lună în care avem de transformat ziare, cărți reviste, acum știți și motivul.

Ca să rezolv această temă la răndul meu, am pornit tot de la o cutie de carton, un fel de lădiță de la un bax de ceva alimente, iar pentru partea de transformări a acestei luni am folosit tot pagini din catea de matematică pe care am sacrificat-o și pentru tema felicitărilor. Inițial am vrut să folosesc numai pagini din aceasta carte pentru a decora cutia, dar pe măsură ce lucram mai adăugam materialele necesare după inspirația de moment.

Am desfăcut cutia-tavă astfel încât să o pot îndoi pe mijloc lăsând o porțiune lată cât înălțimea lateralelor cutiei, La închidere, valiza mea seamănă cu cutiile de puzlle pentru copii, lateralele se suprapun.


Am luat cateva pagini din cartea de matematică și le-am rupt în bucăți mai mici. Apoi cu aracet îndoit cu apă am lipit aceste bucăți în interiorul valizei. Tehnica se numeste tot papier mache, am descoperit-o cu mulți ani în urmă la o emisiune de creativitate pentru copii. Îmi place această tehnică că are și rol de a întări obiectul pe care se aplică bucățile de hârtie, cartonul valizei în cazul meu.


După ce am lăsat-o la uscat peste noapte, exteriorul l-am completat cu folie autocolantă. Din păcate folia mea nu a fost tocmai calitativă, a trebuit ajutată pe alocuri cu scotch ca să stea lipită acolo unde doream.


Pentru mânerul valizei am folosit o sârmă dublă și un șnur tricotin albastru, în ton cu nuanțele de pe autucolant. Deasemenea, curelele specifice valizei, le-am făcut din panglică albastră în aceeași nuanță cu  șnurul tricotin./

Pentru ziua de joi, 88/366 pozeblog

sâmbătă, 23 martie 2024

Tablou cu papier mache - TC24(03-04)

 Luna martie era una din cele mai lungi din an, cel puțin așa se simte în învățământ, e singura lună în care copii își primesc bursele întregi pentru că nu au nicio zi de vacanța în această lună. Vine și după un februarie chiar foarte scurt ( cu o săptămână de vacanță), iar senzația că e muuult mai lungă este puțin amplificată. Așa că nu știu cum se face, dar pentru mine a trecut repede, mult prea repede. Cel puțin în materie de craft. Am făcut atât de multe luna aceasta (cu mărțișorul și 8 martie) că nici nu am simțit că am timp să respir și totuși uite că am ajuns la final de lună și transformările mele creative....nu-s. Incă!

Vin acum cu a temă a lunii martie, tema Fii creativ! care mi-a dat posibilitatea să mă joc cu o tehnică pe care am descoperit-o anul trecut când trebuia să lucrăm tot cu ziare-cărți-reviste, dar atunci nu  știu ce-am făcut că de fapt parcă nu am făcut nimic. Anul acesta mi-am impus să nu ratez nicio provocare creativă și până acum am reușit să mă țin de plan, dar recunosc că mă ajută și faptul că nu mai trebuie una pe săptămnă, le pot face cumva aproape pe toate odată, când am o perioadă mai liberă. 

Nu a fost cazul acum, acest proiect mi-a luat vreo 3-4 zile, în primul rând că are timpi de așteptare, în al doilea rând că timpii de așteptare se lungeam după treburile mele zilnice care se modificau după vremea de afară.  Cu papier mache am mai lucrat când erau fetele mici, dar se pare că în perioade în care nu activam pe blog. Nici când am făcut lut de hârtie se pare că nu am mai scris pe blog. Dar tablouri cu astfel de hârtie prelucrată nu am mai făcut până acum.

Prin natura meseriei, la mine se strâng foarte multe hârtii așa că sunt binevenite orice idei de a le recicla și transforma în ceva mai productiv. Dacă n-ar fi problema timpului la mijloc, m-aș fi jucat mai mult cu lutul de hârtie, dar poate că voi reveni asupra ideeii, mai ales acum că pentru acest proiect mi-am pregătit mult mai multă hârtie decat era necesară, iar procesul de fabricare al lucului de hărtie începe fix cu aceiași pași.

Materiale neceare: 

  • hârtie de reciclat 
  • un castron cu apă caldă/fierbinte chiar
  • mixer vertical
  • strecurătoare/tifon
  • pahare de plastic
  • culori ( acrilice/tempera/colorant alimentar)
  • lipici lichid
  • spatulă/pensetă
  • canvas (dar merge si un suport de carton - probabil și ceva de lemn)
  • tipar și inigo (opțional) - puteți desena direct daca vă pricepeți.

Modul de lucru.

Primul pas reprezintă pregătirea hârtiei. Este și pasul cel mai lung. Pentru un proces mai rapid puteți folosi servețele albe. Servețelul, prosopul de bucătărie de hârtie sau hârtia igienică se dizolvă mai repede în apă. Preferabil albe ca să puteți obține culori mai frumoase, mai vii.

Hârtia mea a fost albă, dar scrisă și imprimată și cu cerneală, așa că a dat o tentă mai mult de gri amestecului. Am mărunțit hârtia cât de mic am avut răbdare, am turnat apă fierbinte peste ea și am lăsat-o la macerat. Sunt necesare minim 12 ore pentru acest proces. Din când în când mai schimam apa. De altfel prima apă am schimbat-o imediat că se colorase deja de la cerneluri. În final eu am lăsat la macerat hârtia vreo 3 zile, cum spuneam mai sus și din alte motive. Și pentru că era destul de multă, înainte de folosire am băgat și un mixer vertical în ea s-o mărunțesc.


Amestecul obținut se strecoară de apă și se stoarce bine. Eu am preferat să storc în cantități mici, cam cât am crezut că îmi este necesar pentru o culoare. Într-un pahar de plastic punem o cantitate mică de hârtie, o amestecăm cu culoare după cât de intensă dorim să fie și cu lipici lichid. Amestecîm cât de bine se poate pentru a obține un fel de pastă.

Am descoperit că pentru tablou mi-a fost necesar mult mai puțin decât amestecam dintr-o culoare. Ceea ce îmi rămânea, am acoperit cu folie alimentară (am lipit folia de amestecul respectiv) ca să nu se usuce. De asemenea am început cu culorile deschise și ceea ce îmi rămânea dintr-o culoare foloseam dacă era posibil pentru altă culoare (de ex galbenul de la inceput l-am amestecat cu verde si am făcut amestecul pentru fundal)


Pe canvas am trasnferat desenul cu ajutorul unei foi de indigo. Și am început să pictez cu pasta obținută. Dacă se dorește se poate pune mai întâi lipici pe foaie/suport, apoi cu penseta se adaugă cantități mici din pasta colorată. Eu am pus lipici mai mult în amestec și nu a mai fost necesar să pun pe canvas. Începusem inițial să fac interiorul staminelor cu galben, dar am descoperit că e mai bine să faci contururile prima dată si apoi să umplii desenul.

 

Pentru contururi am folosit pastă în aceeași culoare cu interiorul, dar nuante mai închise. Pentru a adăuga pasta pe tablou am folosit o pensetă cu vârfuri ascuțite și intrument de pictat în puncte care să mă ajute să ajez pasta pe linii. Pentru interioare am mai pus și cu lingurița cantitate mai mare de pastă pe care o distribuiam apoi uniform cu penseta.


Am continuat să pictez cu pasta de la interior spre exterior, ultima adăugată fiind pasta maro pentru ramă.


Când este gata se lasă la uscat pe o suprafată plană. Atenție, pasta cu care se pictează este destul de umedă, trebuie să vericifați din când în când și să îndreptati cu atenție canvasul/cartonul pe care ați lucrat. Are tendința de a se curba în timpul uscării. Tabloul pare a avea culori diferite din cauza luminii artificiale, l-am lucrat noaptea. Poza pentru prezentare este făcută a doua zi pe lumină naturală. Încă nu era uscat complet la acea vreme, nu se mai luau culorile la atingere, dar la o apăsare mai fermă se strica efectul de „țepi„ rezultat în urma aranjării pastei cu penseta.

duminică, 17 martie 2024

Pine forest card - Beccy's challenge (3/24) - TC24(03-01)

 My choice for the March Challenge on Beccy's place was a kind of monochrome card, if you do not mind the coffee that I used to color the paper.

Because for my challenge where I used a page from an old math textbook, I also wanted to try this technique here too. 

I have printed the pine forest free digital stamp on one of those pages, and I decided to paint it with coffee, aiming for an aged paper. Then, with the use of a metal tool, I ripped around the edges and left it to dry overnight.

The next day, I glued the page on A frame black cardboard base. 


Pentru provocarea dela Beccy, am folosit aceeași culegere de matamatică pe care am sascrificat-o pentru felicitările de la Transformările Creative. Am printat pe o pagină una din imaginile oferite de Beccy, o pădure de pini, apoi am colorat-o folosind cafea. Cu o unealta metalică, am rupt marginile pentru a-i da un aspect de învechire. Apoi am lipit-o pe un carton negru.

sâmbătă, 16 martie 2024

De ziua matematicii - TC24(03-01) - Reflexii în oglindă (54)

 Ziua matematicii sau ziua numărului „pi”, 3 martie (3,14) a picat anul acesta într-o zi de joi, zi de Reflexii în oglindă.  Am vrut s-o celebrez printr-o felicitare dedicată, mai ales că pentru Transformările creative, luna aceasta avem de transformat ziare, cărți reviste. Și ce credeți că am eu la "în așteptare" să fac ceva cu ele? O mulțime de culegeri de de matematică care nu mai sunt de actualitate, dar nu din cele vechi pe care să le păstrezi cu sfințenie în bibliotecă (ca de exemplu Gheba sau Petrică) ci din cele de acum câțiva ani când s-au tot scos pe bandă rulantă, doar cu coperți modificate și eventual câteva exerciții în plus sau în minus. Mai mult, locul unde fotografiez eu felicitările are și un geam fumuriu ce oferă reflexii frumoase dacă nu-l acopăr cu nimic. Ar fi fost perfect să împușc mai mulți iepuri dintr-o lovitură. 

Numai că surpriza a venit din partea laptopului, care s-a încăpățânat să nu mai meargă în seara de joi și telefonul i-a ținut isonul. Laptopul nu se mai deschidea deloc. Telefonul nu mergea pe bloguri. Nu pe blogul mei, pe niciun blog. Probabil nici pe alte pagini dar nu am avut răbdarea de a verifica. M-am mulțumit că funcționa ca telefon și atât. Bănuiesc că au fost ceva probleme și cu netul prin zona mea, că nici a doua zi nu am avut succes.

Dar să revin la felicitare. Mi-am tăiat niște pagini din culegere și mi-am tipărit litera „pi” să o decupez s-o lipesc peste. Am încercat și varianta cu tipăritul literei pe pagina din culegere, dar nu se acoperă foarte bine scrisul și nu mi-a plăcut. 

Și nu mi-a plăcut nici litera tipărită pe foaia albă, părea mai deschisă/spălăcită decât cartonul negru desemnat ca bază pentru felicitare. În final am decupat din carton negru pe care l-am lipit cu bandă dublu adezivă cu burete să fie în relief.

Și pentru că nici ieri n-am reușit să scriu pe blog, dar aveam cumva materialele la îndemână, jucându-mă cu alte idei de felicitări, am mai făcut două dedicate zilei matematicii, folosind și partea decupată a literei cât și cartonul din care am decupat, dar de data aceasta am încercat să dau o tentă de învechire paginilor din carte. Nu știu cu ce se face acest lucru în mod normal, ce fel de pulbere se folosește, dar eu m-am jucat cu fardurile.

Pozele sunt din arhiva personală
Pentru rubrica Reflexii în oglindă, inițiată de SorinN și redeschisa de Carmen
Recomandare
„Dacă dorești să participi, publică într-un articol pe blogul tău, 
o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai văzut în „oglindă”(poate fi și cea retrovizoare) 
și înscrie articolul în tabel”