La înaltime - MFC (113)

 

 Pozele sunt din arhiva personală
Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen 
Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Scai și reflexiile sale - Reflexii în oglindă(27)

 După experitența de săptămâna trecută cu domnișoara Scai, am ajuns acum să cred că instinctiv o verificăm cât de des e posibil și s-o ținem mai mult în aproprierea noastră. Ea și-a revenit la programul obișnuit fix de a doua zi, noi se pare că nu, prin urmare o tot luăm cu noi în casă. Și domnișoara s-a învățat deja. Ne așteaptă la ușă și chiar încearcă să se urce cumva să deschidă clanța. A contribuit la asta și faptul că am început s-o hrănim cu hrana ei specială doar în casă, ceilalți doi motani deveniseră foarte încântați de hrana junior mai bogată în proteine și ronțăiau tot ce prindeau pe afară. Consecința a fost că Porto zici că se progătește de Crăciun. A ajuns la cifra rotundă de 5 kg, mult prea mult pentru el. Sper să își revină curând ținând cont că i-am interzis accesul la mâncare „bună” cum o consideră el.

În aceste condiții nu e de mirare că Scai e vedeta casei și cam face ce vrea ea prin casă. Iar domnișoara profită la maxim: răcoare, hrană, jucării (orice ghemotoc de hârtie - nici nu vreau să mă gândesc câte a îndesat sub mobilă). Partea cea mai bună - îmi oferă material pentru blog, de data asta reflexii în tableta mea. Tare simpatică cum își urmărea reflexia.

Și pentru că știa ea că azi e zi de reflexii, s-a admirat curioasă și în vitrina. Asta printre pauzele de somn și leneaveală din cauza căldurii.

Bonus, Scai cea jucăușă. A cucerit canapeaua, abia așteaptă să te ridici să îți ocupe locul, unde se delectează cu drag fie cu un somn, fie cu o urmărire a cozii proprii. Coada ei a devenit cred că noua jucărie preferată. Cea mai bună că o are mereu cu ea și nu o mai pierde pe sub mobila mea.

Pozele sunt din arhiva personală
Pentru rubrica Reflexii în oglindă, inițiată de SorinN și redeschisa de Carmen
Recomandare
„Dacă dorești să participi, publică într-un articol pe blogul tău, 
o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai văzut în „oglindă”(poate fi și cea retrovizoare) 
și înscrie articolul în tabel”

Jurnal de grădină (11/23)

 🍓Duminică, 18 iunie, seara târziu 

 🍓Vremea a ținut cu noi săptămâna aceasta, chiar dacă ne-am făcut treburile în funcție de ea. Dacă a fost prea cald, pur și simplu ne-am mutat cu treaba la umbră. A fost nor când am avut nevoie să facem diverse treburi urgete în grădină, a plouat când ar fi trebuit să udăm, de parcă cel de Sus a vrut să ne dea timp să rezolvăm alte probleme mai urgente.

 🍓 A fost mama la mine și specialitatea ei în materie de grădină este să se ocupe de buruieni. De altfel, a și venit cu două scopuri bine stabilite de la început: dulceața de nuci verzi și buruienile din zmeură. Dimineața și seara ea s-a ocupat de buruieni pe unde a putut, oricum când se face cald, ea nu mai poate sta în soare așa că își caută de lucru la umbră. A fost și ultima săptămână de școală, eu încă eram ocupată cu feletele și cu școala lor. Dar joi a fost premierea și apoi am intrat în vacanță. Apropo, sunt mândră de fetele mele, au luat premiul I și II.

🍓 De dulceața de nuci verzi am început să ne ocupăm încă de miercuri, printre „picături”. Am început cu tăiatul crengilor incomode din nuc. În fiecare an cresc multe ramuri noi, iar cele de jos ajung să obtureze mult vizibilitatea de la casă către poartă. Le las să crească până se formează nucile și sunt bune pentru dulceață, de abea atunci le tai. De asemenea, tot acum tai și crengile care pot incomoda cablurile de curent și internet. Pe acestea le mai eliberăm și în altă perioadă a anului dacă este nevoie. La noi sunt vânturi puternice și ramurile nucului le pot agăța și rupe. În total, anul acesta am strâns nuci pentru 5 porții care i-au luat mamei aproape două zile să le curețe. Le-am împărțit în două și ne-am ocupat de ele pe măsură ce le termina, dar abia sâmbătă am terminat cu toată dulceața de nuci. Asta și pentru că atunci când ne permitea timpul profitam amândouă să mai curățăm terenul acolo unde erau prea multe buriuieni.

 🍓 Nu prea sunt eu pe fază cu pozele înainte și/sau după, uit fie să fac poza înainte, fie după. La rondul de flori unde am pus în primăvară un suport etajat pentru ghivece, crescuseră mulți pui de vișin care reușiseră să acopere florile cu totul. A fost primul colț de grădină pe care l-am „atacat” cu mama. E o mică-mare diferență, nu?

  

 

🍓 Lupta cu buruienile s-a mutat apoi în sectorul dovleceilor. Nu am poză „before” de aici. Am scos și cartofii care răsăriseră printre ei, anul trecut aici am avut cartofi si se pare că nu scosesem chiar tot. I-am făcut la cuptor întregi pe cei care stat pe grătarul de la acesta, iar pe cei mai mici, bine spălați și prăjiți în untură. Delicioși!

🍓 Apoi am vrut să trecem la adunat merișoarele de miere (pomii de stafide). Având stratul de ceapă lângă și pentru că nu mă pot urca pe scară, am zis să curăț acest strat de buruieni. Bine-anțeles sub atenta supravehere a blănoșilor negri. Și motanii au trecut în control pe acolo, dar n-au stat la poze. 

Spre surpriza mea nu mai găseam ceapa, sau dacă găseam ceva, rămâneam în mână doar cu frunzele, în pământ rămânea eventual un bulb moale, necomestibil. Știam că prea multă apă poate duce la așa ceva în ceea ce privește ceapa, dar eu nu știu să fi fost cazul aici. Oricum, am scos toată ceapa, am „recuperat” doar o găleată de ceapă relativ verde, dar e mai bine așa decât nimic. Am găsit și ceapă mâncată de ceva, deci bănuiesc că avem un dăunător pe acolo.

Usturoiul în schimb arată bine și nu pare afectat.

🍓 Lupta asta cu buruienile pare fără sfârșit. Reușesc să eliberez un sector, de data asta între zmeură și roșii, că pe cealaltă parte de roșiilor, unde era curat cu ceva timp în urmă, deja nu se mai văd roșiile de buruieni:

🍓 Vă aduceți aminte de răsadurile de roșii obținute din lăstarii de la copilire? Au ajuns acum în grădină și sperăm să se mențină bine. Duminică dimineața arătau frumos:

 

  

Cu ocazia aceasta, am descoperit o roșioară ce pare a se pârgui:

🍓În solar însă, chiar avem prima roșie coaptă:

🍓 Pentru că e sezon de fructe, vișinul chiar nu are destule pentru a face ceva din ele ( în poza mărită se vede și ceva roșu pe acolo). În schimb, după toate probabilitățile se pare că se coc merele dulci, au început să cadă pe jos, deci e timpul să mă pregătesc de o porție de decoct. Și o surpriză - un fruct în gutuiul japonez. Trebuie să mă documentez, e cumva comestibilă?

  

🍓Surprize și la capitolul Flori. Iasomia a mai găsit câțiva boboci cu care să se laude:

 

Încep să înflorească crinii imperiali, doar o poză aici, retul îi lăsăm pentru MFC:

Cactusul șerpișor face flori în continuare:

 

Și pentru că nu aveam destul de lucru, mi-am mai cumpărat flori, un amestec de flor de ghiveci și de grădină cu care vreau să fac un aranjament de ghivece:

Ultima, dar nu cea din urmă, levănțica înflorită. Necesită schimbat ghiveciul că nu mai reușesc s-o curăț de buruieni:

 

🍓 Am descoperit pe unde își fac veacul motanii mei și unde și-au făcut ring de lupte:

 

🍓 Și să încheiem blănoși „la indigo”:

 

 

Publicat marți, că acum am reuțit să-l termin, cu data de duminică, când a fost început.

Când îți faci planuri...

Știți cum e vorba aia, Planul de acasa nu se potrivește cu cel din târg? Cam la fel și cu mine și planurile pe care mi le fac în unele zile. Cum a fost sâmbătă. 

Se coc vișinele, și cum suntem mari fani vișine de plăcintă și sirop de vișine aveam un stres să le culeg cât mai repede să nu se strice. Mai ales că pentru o porție de sirop îmi trebuie 5 kg de fructe fără sâmburi și 8 zile ca să fie gata. Prin urmare, sîmbătă era plan de cules vișine. Asta până am ieși pe ușă. 

M-am împiedicat mai întâi de Fifi, căreia nu-i mai place cutia desemnată drept căsuță și doarme (sau dormea) cu câinii. Așa că i-am amenajat alt loc de dormit, pe un raft de flori. În poza, noul domiciliu este ocupat temporat de motanul Porto.

  

Modificările s-au lăsat și cu alte aranjamente, refăcut teritoriul motanului și măturat păr de căine și de pisică și aș mai fi găsit și altele de făcut, dacă nu eram cu gândul la vișine. Și am plecat cu galețile la cules. Dar pe drum m-am înâlnit cu trifoiul tăiat de soț și pus la uscat pe niște plase de gard. Din păcate într-un loc unde ajunsese ploaia cu o seara înainte, și cum era pentru iepurașul unor prieteni,  trebuia salvat. Cutia căsuță a lui Fifi a devenit cutie de uscat trifoi.

Am un umbrar, așa îi spunem noi, înconjurat de mure, un fel de pavilion din policarbonat, căruia îi dăm un perete jos vara să putem sta acolo la o cafea. Tot acolo am și ceva rafturi pe care usuc plantele ce trebuiesc uscate. Iarna fiind închis, ajunge să semene mai mult cu un depozit și se cerea o curațenie generală. Și uite așa iar nu am ajuns la vișine. Am trimis fetele în locul meu și mi-am făcut curat. Apoi în sfârșit am ajuns și eu la destinație. Credeți că m-am apucat de cules? Nici vorbă. Am dat peste alt obstacol : buruienile. Nu prea obișnuiesc să fac poze înainte și după, dar pentru că de obicei de buruienile din rondurile de flori se ocupă mama, și cum anul acesta nu prea mai poate să vină la mine, am vrut să-i arăt că le fac și eu. 

Așa că am lasat fetele la cules de vișine și m-am ocupat de rondul de flori. Nu cresc prea multe acolo din cauza vișinului, dar florilor de gura leului și mărgaritarului le merge bine. A, și trandafirilor, pe care i-am și tuns cu ocazia asta.

Până la finalul zilei, singurele vișine de care m-am ocupat au fost cele culese de fete, să le pregatesc pentru sirop.

Am vrut să scriu depre planuri răsturnate încă de sâmbătă seara cand am realizat ce vroiam eu să fac și ce am făcut de fapt, dar tot un plan a fost și acela, care se pare că nu putea fi dus la final. Tot așa am tinut-o și duminică și luni, cu a realiza altceva decât ce mi-am propus. Abia de azi pot să zic că am început să bifez și eu pe lista zilei fără alte amânări. Sper să continui și zilele următoare ca azi, deși nu mă pot plange nici de ziua de sâmbătă. Erau tot lucruri ce trebuiau făcute.

Animale de la poli

 Pentru ca tema de saptamana asta la gradinita este " Animale de la poli", in cadrul Scolii noastre de acasa am lucrat si noi tot in aceasta tematica:

Un pinguin din inimioare :

Cu ocazia aceasta m descoperit ca D incepe sa decupeze din ce in ce mai bine, dar in continuare ne grabin sa punem repede lipici peste tot si oricum.

Dupa pinguin, am "imbracat" un urs polar. Din fire de PNA taiate cam de 1 cm maxim, am lipit blanita pe corpul ursului

Tot in cadrul discutiilor pe tema animalelor d ela poli, am gasit si acest articol : 5 Arctic Animals that Turn White for Winter, pe care urmeaza sa-l studiem in zilele ce urmeaza.