Minivacanța noastră s-a încheiat, deși vacanța de toamnă încă mai are zile în calendar. Am petrecut trei zile deosebite în Sibiu, având ca principal obiectiv vizitarea Muzeului Astra. Am mai fost acum câțiva ani și n-am reușit să îl parcurgem pe tot atunci.
Ne-am cazat la Pensiunea Amso Residance, situată în Pădurea Dumbrava Sibiului, aproape peste drum de Muzeul Astra și Grădina Zoologică, unul din motivele pentru care am și ales această cazare. Nu vorbesc de obicei despre cazări, dar aici mi s-a părut acceptabil chiar dacă, din punctul meu de vedere nu chiar merită patru stele. Poate la început, când totul era nou, dar unele lucruri au început să se cam deterioreze și nu par în plan de înlocuire/restaurare. Cel mai vizibil a fost canapeaua din piele ecologică, a carei piele era cam lipsă. A compensat însă prin amabilitatea si promptitudinea personalului, a micului dejun tip bufet suedez bogat și diversificat. A, și a faptului că am avut căldură cu adevărat, deși în prima zi vreo câteva ore chiar am crezut că nu vom avea. Doar uitaseră să dea drumul și pe apartamentul nostru, lucru pe care l-au remediat imediat ce am semnalat acest disconfort.
În prima zi, după micul dejun am pornit pe jos către Muzeul Astra.
Domnișoara cea mică își propusese să viziteze fiecare căsuță expusă. A început cu morile de vânt, cu harta în mână și pixul, bifând tot ce vedea. Și a ținut să urce în fiecare moară de vânt, de apă sau căsuță întâlnită. Eu am însoțit-o doar cu privirea în general, alegând să intru doar în cele pe care nu mi le aminteam de la vizita anterioară. Iar domnișoara cea mare nu e un mare fan al interioarelor, mirosul de vechi dat de combinația de lemn și lână, umiditate și poate mucegai, provocându-i un real disconfort. De cele mai multe ori la astfel de muzee, eu intru în case, fac poze si ies afară să i le arăt. Ea privește atât cât poate din ușa caselor deschise.
În Astra îmi place enorm așezarea obiectivelor turistice: grupate după rolul lor în viața satului românesc, dar și asezate de parcă ar imita un sat adevărat. Am mai întalnit asta și în Muzeul Satului Vîlcean, pe care l-am vizitat în vara asta, dar n-am scris încă despre el. E o deosebire enormă între cele doua Muzee, deși ambele au același specific : casele satelor românești. Dar în timp ce muzeul vâlcean te lasă cu un gust amar, de părăsire, de gol, ca un adevarat sat din care toți pleacă, Muzeul Astra e exact invers, de parcă te atrage, te cheamă înapoi. Iar aici cred că e vorba pur si simplu de administrarea parcului. În timp ce la Vîlcea nu mai aveau nici măcar vederi, nici magneți, la Sibiu au un magazin mare de suveniruri și se investește mult în promovare, în atracții, se fac diverse colaborări pentru evenimente, ateliere pentru copii. În plus, se repapară ceea ce se strică, se înlocuiesc garduri, șindrile, tot ce e nevoie. Am văzut și un loc în care se construia un acoperiș de paie. În colajul alăturat se observă reparațiile executate recent.
În plus, se valorifică locul cât se poate. Există o gospodrie în care se cresc cu adevarat porci și găini, grădini delimitate de garduri de nuiele ca pe vremuri, în care chiar se cultivă legume. Un pavilion de popas de pe timpuri a devenit terasa la care se poate servi masa, iar restaurantul pare a fi într-o casă boierească. Importante sunt și codurile QR, afișate cât mai vizibil, la poarta gospodăriei, lângă numele casei, cu ajutorul căruia poți afla mai multe din istoricul casei. Așa am aflat că una din gospodăriile expuse a fost a unui căpitan din oastea lui Avram Iancu.
Noi am mers marțea, nu chiar cea mai fericită alegere, se pare că lunea și marțea majoritatea caselor sunt închise, deși pentru noi nu a fost tocmai un impediment acest lucru. Chiar și așa, nu am reușit să vedem absolut tot, deoarece aveam în plan să vizităm și Grădina Zoologică în aceeași zi, iar zilele mici de octombrie au scurtat programul de vizitare. Ultima parte din muzeu, cea de lângă Zoo, am parcurs-o pe repede înainte cu promisiunea că vom reveni cu altă ocazie și vom acorda întâietate acestei zone.
Grădina Zoologică din Sibiu nu mi s-a părut foarte mare comparativ cu altele pe care le-am vizitat, ca de exemplu cea de la Târgu Mureș. Și nu mă refer neapărat la teren, pentru că e destul de vastă, ci la numărul de animale. Însă compensează prin amenajare, prin atracțiile oferite, loc de joacă pentru copii, plimbare cu barca sau hidrobicicleta pe lac, fântâna arteziană din mijlocul lacului fiind spectaculoasă.
Mi-a plăcut ca au indicatoare către țarcurile de animale, și chiar dacă nu au harta tipărită pe hârtie (noi preferăm încă această variantă), am găsit un panou mare cu harta pe care l-am pozat și după care ne-am orientat. Singurul animal pe care nu l-am găsit a fost cangurul, în zona în care ar fi trebuit să fie am găsit amenajate țarcuri cu păsări de curte (găini, rațe), iepuri, o văcuță, căprițe. Era ultimul loc pe care îl mai aveam de văzut și nu ne-am mai întors să căutăm cangurul. Am aflat apoi de la radio că zona acelor animale domestice fusese deschisă doar de o săptămână și face parte dintr-un proiect în care se dorește apropierea copiilor de animale, astfel încât animăluțele din acea zonă pot fi atinse, mângâiate de micii vizitatori.
Excursia noastră la Sibiu a continuat apoi cu vizitarea centrului orașului, a monumentelor istorice, despre care voi povesti în altă postare.
.jpeg)
.jpeg)
