La film - SP III 23 și TC24(10-3)

 Pe măsură ce înaintăm în toamnă, lucrurile la Școala din Pădure încep să se așeze pe un făgaș normal. Elevii și profesorii s-au bucurat chiar și de prima vacanță, iar acum au reînceput școala cu forțe noi, deși tuturor le-a cam plăcut în vacanță.

Director Bufniță face tot ce poate pentru școală și aleargă peste tot să caute oportunități și programe care să ajute la dezvoltarea școlii. Și acum e tare bucuros că a găsit un proiect special pentru elevi : o serie de filme/mici scenete cu teme educative realizate și cu actori din comunitatea elevilor. Tocmai a amenajat un astfel de atelier pentru elevii de la clasele mai mari. De un copac desfrunzit a agățat un ecran pe care au apărut, spre încântarea elevilor, fix doi actori super cunoscuți : Chip și Dale. Tema prezentată a fost discriminarea și măsuri antibullying. Elevii au fost încântați de cele prezentate și s-au bucurat să vadă lângă celebrii Chip și Dale și actori din comunitatea lor.

În realitate nu a fost un film ci o presă de teatru, cu actori romi, pe tema discriminării romilor în școlile din tară, un proiect coordonat de actorul și regizorul de etnie romă, Andrei Șerban. De fapt noi am văzut chiar spectacolul regizat de el „Vi me som rom /și eu sunt rom”. Personal mi-a explicat multe, m-a făcut să înțeleg multe despre această comunitate. A fost o lecție educativă și pentru elevi despre care am discutat cu ei la dirigenție.

Tot Andrei Șerban a revenit la noi în școală și cu un atelier fix pe tema bullying-ului, cu filme în care chiar au jucat copii din comunitate, un fel de teatru qvorum, un gen de teatru in care joacă persoane obișnuite și în care improvizația este la ea acasă. Se filmează mai întâi un scenariu și apoi se discută cine e agresorul. cine e victima, cine sunt martorii activi/pasivi și apoi se arată ce ar fi putut fi dacă se ia atitudine împotriva discriminării, dacă martorii pasivi devin activi. În sine, ideea e bună, dar depinde cât de bine e și înțeleasă. Ce m-a deranjat pe mine aici a fost sugestia de profesori martori pasivi. Sau în filmul prezentat doar elevilor, s-a vorbit doar de caz de bullying din partea profesorului față de elevi. M-am bucurat să aud de la elevii mei că, citez ” noi avem profi de treabă doamna, nu există la noi așa ceva”. Și totuși stau și mă întreb, cât de multe au înțeles ei de fapt, tinând cont că domnișoara care spunea că nu avem bullying în clasă e cea care avea probleme mai mari cu unii din colegii de clasă la începutul anului. Devenise chiar destul de agresivă verbal din cauza aceasta. dar mă bucur să constat că după discuțiile pe care le-am avut cu ea și eu și consiliera școlii, comportamentul ei s-a imbunătățit mult. Mai avem de tras puțin și cu „agresorii”.

Suportul de creioane este realizat ca de obicei din cutie de conservă îmbrăcat în material pe interior și din vinilin folosit pe dos la exterior. Pentru decor am folosit niște frunze de palmier că creez iluzia copacului desfrunzit. De el am „agățat” o imagine cu celebrele veverițe luată de pe net, ca să ne putem înscrie la provocarea salvăm păpuși.

Dintr-o floare uscată (margaretă) am improvizat un soare. Iar elevii, aricii și veverițele din fetru, stau pe scăunele din coji de fistic. Având trei elemente, frunze, flori și coji de fistic,  copacul desfrunzit, înscriu lucrarea și la transformările creative, tema cu numărul 3.

Învătăm de zor! - SPIII - 22 și TC24 (10-4)

E prima vacanță din acest an școlar, dar Director Bufniță tot la scoală este. A mai avut de rezolvat acte, de făcut comenzi de manuale, de achiziții de mobilier, etc... Munca directorului nu ia vacanță odată cu elevii. Primul interval școlar ... nu mai aveam acum nici trimestre, nici semestre și nici module, avem intervale! Intervale școlare! Primul tocmai s-a încheiat frumos, cu o activitate extrașcolară de Halloween. Profesorii s-au implicat toți și au pregătit cu elevii lor decoruri specifice. Și vremea a ținut cu ei și au putut face activitatea afară, în curtea școlii. Copii s-au costumat, au adus dovleci sculptați, au dansat și au cântat. La final s-au dat și diplome pentru cel mai înfricoșător costum, cel mai inspirat desen, cel mai frumos machiaj, etc....

Acum e liniște și Bufniță se bucură că poate termina mai repede din acea multitudine de acte ce așteaptă pe birou. Începe să se organizeze pentru luni, să delege sarcini profesorilor din școală. Și-amintește că trebuie să-și facă programul pentru inspecțiile la clasă. Dacă e director! Trebuie să intre la orele profesorilor debutanți, să-i vadă cum predau, cum vorbesc cu elevii, dar mai ales să-i vadă el pe elevii ăia mai neastămpărați de care se vaită mai mulți colegi. Îi știe el de mai demult și le cunoaște și părinții. A fost deja la o oră în inspecție, la biologie, dar din nefericire fix în ziua aceea elevii problemă lipseau. 

Dar i-a plăcut ora, cum preda doamna de biologie, cu exemple și machete pe tablă, cu vocea calmă, liniștită/ Și cei patru elevi prezenți au colaborat, au răspuns, au ieșit la tablă. Dar marea lor problemă e lipsa studiului individual, nu-și fac temele acasă, nici nu au toți caiete! Și se văd clar lipsurile din urmă, din anii anteriori. E trist că vede copii care ajung la gimnaziu fără să știe să citească și să socotească.

Suportul de creioane este realizate pentru tema cu numărul 22 din provocarea Salvăm Păpuși. Titlul spune ”Ora de pictură”, dar din sugestii am înțeles că nu trebuie neapărat și pictat și putem să realizăm și ceva decorativ cu pietricele. M-am gândit imediat la un tablou cu pietricele și am găsit și modele de inspirație dedicate profesorilor. Cum an norocul să stau la curte, nici pietricelele nu au fost departe, am avut pe alese. Monica și Rosie au selectat ce le-a plăcut mai mult și au format o profesoară și niște elevi. Au mai găsit unele potrivite pentru o oră de sport, dar din păcate nu au mai încăput pe suportul de creioane. Se gândesc ele să facă un tablou cu celelalte pietricele.

și pentru că tot erau ele înconjurate de materiale din natură de la ședința foto pentru transformări, s-au gândit să folosească mai multe să se poată încadra și Transformări creative. Ar fi vrut ele la tema trei că au trei elemente din natură, pietricele, crenguțe de tuia și flori uscate-orhidee), dar nu prea seamănă a toamnă, așa că ne încadrăm doar la tema Fii Creativ!

Si pentru că am vorbit de activitatea noastră de la scoală, va las și căteva imagini cu decorațiunile noastre:

Cățelușul adoptat - SPIII - 20

Vulpița Roșcovană s-a apucat cu elan de pregătirea clasei ei din Școala din Pădure. Era foarte bucuroasă că își găsise serviciu și se gândea la viitor. Dar pe măsură ce treceau zilele începuse să-și cam piardă din entuziasm. Nu vorbea prea mult, nici măcar când Doamna Omidă de la pregătitoare a întrebat-o îngrijorată dacă a pățit ceva, a dat vina pe oboseală și pe volumul mare de muncă.

Chiar și directorul începuse să se îngrijoreze, ca nu cumva să se răzgândească coana Vulpe și să plece din nou la oraș. O văzuse el că cercetase mersul trenurilor și tot trecea zilnic pe la gară. Uite și azi, a plecat în pauza de lucru tot înspre gară.

Dar ce se vede oare? Vulpea Roșcovană se întoarce veselă? Și râde? Cu cine vorbește așa entuziasmată?Nici nu apucă să se întrebe bine directorul, că Roșcovana îi apare în prag cu un prichindel zglobiu după ea. Nu-i de prin părțile lor, deși cam seamănă cu animalele din pădure, dar totuși el nu are cunoștință de vreo familie de acest gen în pădure.

Tot Vulpea cea veselă îl lămurește când i-l prezintă pe Piticel-Voinicel. E mic de vârstă dar voinic și și-a primit porecla pe străzile de la oraș. Vulpea l-a cunoscut când era acolo la școală, l-a găsit cotrobăind prin gunoaie după mâncare. Se pierduse de familia lui naturală și se descurca și el cum putea. Studentă fiind, nu a putut să-l ajute cu multe, îi ducea când putea câte un pachețel cu mâncare și haine ce-i rămâneau ei mici. A prins tare drag de el și acum că are serviciu și casă asigurate s-a gândit să-l ia la ea, să-l crească. Dar a vrut să fie totul legal și a durat ceva până i-au aprobat autoritățile adopția.

O să-l înscrie și la ei la Școala din Pădure, că e istețel și poate va învăța bine și va ajunge „om mare”. Are nevoie și el de o șansă.

La așa vești frumoase, toată școala s-a adunat în jurul celui mai nou membru al școlii și l-au intâmplinat cu voie bună.

Postare pentru provocarea Salvăm păpuși, după o idee de pe internet. In tutorial sunt folosite sticle de plastic, eu l-am înlocuit cu tuburi de hârtie. Prima ideea a fost să-l pun și la transformări creative, dar am uitat de Halloween. Când mi-am reamintit mi-am propus să îi fac alături un mic vas pentru agrafe sau alte lucruri mici de birou, sub forma unui dovleac. Ideea încă a rămas, dar ca să ajung azi la timp cu postarea în tabel, m-am oprit doar la suportul de creioane cățeluș. Cel puțin mie asta mi-a fost intenția,  să fie cățel. Dar mi s-a spus că seamănă a urs. Poate ar fi trebuit să-i fac măcar urechile mai alungite sau țuguiate. Poate semăna mai mult a cățel decât a urs. Monica și Rosie o țin pe a lor, ele s-au pregătit pentru cățel.

 

Cine apare-n prag de seară? Profesor Vulpe SP III - 19

 Director Bufniță s-a agitat toată ziua, că uite începe școala și el nu are totul pregătit. Nici destule săli de clasă și nici profesori. Plus că că trebuie să organizeze și clasa de seral că are cereri de la mulți adulți de-acum care vor și ei o a doua șansă să își termine studiile. Și uite că a citit el în lege că se poate face ceva și pentru ei, dar trebuie să îndeplinească niște condiții ca să aibă aprobare.

Și cum se agita el prin biroul improvizat, îngrijorat că se lasă seara și n-a rezolvat partea cu lumina, că de-acum ziua e mai mică și se întunecă devreme, numai ce vede pe cărarea spre școală o licărind o luminiță?

Cine să fie oare? Încă vreun adult ieșit de le serviciu care vrea și el la școală?  Nu vrea să-i spună că nu se poate acum, dacă nu mai revine mai târziu să se înscrie că a mai pățit cu el cineva, zilele trecute și are nevoie și de elevi ca să deschidă clasa. Și cum își pregătea el discurs motivațional, numai ce aude un gas mititel și subțirel, ascuns după un mare felinar.

- Buna seara. Aici e Școala din pădure?

-Da, sigur. Sunt Director Bufniță. Cu ce vă pot fi de folos? răspunde el mirat studiind felinarul. Ce i-ar trebui și lui așa ceva pentru clasa asta nouă de seral.

- Oh, ce mă bucur că v-am găsit, a răspuns glasul subțirel ieșind din spatele felinarului și dezvăluind o vulpe elegantă. Sunt Vulpița Roșcovană. Am fost plecată la oraș să studiez, mi-a plăcut mult să învăț și aș vrea să-i învăț la rândul meu și pe alții. Am auzit că se deschide o școală nouă aici în pădure. Se întâmplă cumva să mai aveți vreun  post de profesor?

Director Bufniță aproape că a sorbit fiecare cuvințel din cuvântarea Vulpiței și parcă nu-i venea să creadă ce aude. A răsuflat ușurat și s-a gândit că uite e așa cum zicea în filmul acela indian, ”Om, Shanti, Om” : „Când îți dorești ceva cu adevărat, toate planetele se aliniază să-ți îndeplinească dorința”.

Au discutat amândoi pe îndelete toate detaliile ( a verificat acreditările Vulpiței că nu putea să angajeze el doar așa pe vorbe) și au stabilit să preia ea și să organizeze clasa de seral, că are și mijloacele necesare. 

Profesoara Vulpița Roșcovană se înscrie în categoria suporturilor de creioane realizate pentru provocarea Salvăm Păpuși III, sezonul de toamnă, La bază este tot o cutie de conservă, îmbrăcată în același material de vinilin. Se pare că încă mai am și pentru celelalte suporturi ce ar trebui să apară în această serie. Vulpița este confecționată din fetru lipit pe suport cu silicon. Și de data aceasta m-am folosit de corpul vulpiței ca să ascuns îmbinarea vinilinului pe cutia de conservă.

Felinarul este realizat dintr-un kit cumpărat din Lidl. Toate formele au fost pretăiate, a trebuit doar să le lipim. În kit erau și niște bucăți de carton buretat autoadezivi, dar am uitat de ei și eu și domnișoara mea cea mică care m-a ajutat la acest proiect. Eram încă cu pistolul de silicon în mână, rămas de la suportul de creioane și am lipit totul cu el în ordinea pe care mi-a dat-o domnișoara. Recunosc, de oboseală nici n-am realizat că piesele ce se suprapun trebuie să stea în straturi ca la felicitările 3d-decoupaje, dar felinarul arată bine și fără acele straturi în relief, că piesele au fost lipite oricum așa cum se indica în instrucțiuni.

Fiind de hârtie, nu putem folosi în el decât lumânări electrice. Pentru poze am folosit o lanternă, la vremea când terminam noi proiectul nu aveam și astfel de lumânări. Va trebui să cumpărăm unele, mai avem niște kituri asemănătoare.

Clasa de seral pentru adulți este o realitate pe care am descoperit-o la școala la care lucrez și nu este același lucru cu seralul de la liceu, pentru cei care vor să termine și un liceu după școala profesională. Există un program numit ”A doua Șansă” special conceput pentru cei care nu au toate clasele obligatorii prevăzute în lege (10 clase absolvite). În comunitatea rromă (rromani) unde este școala mea, este o realitate să întâlnești copii de 10-13 ani care nu au fost niciodată la școală. Mai rar în ultimul timp, dar încă se mai întâmplă. Plus copii, dacă mai pot fi numiți copii care la 14 ani se căsătoresc și fetele abandonează școala. Chiar am un caz în clasa a șaptea și am aflat de la ceilalți elevi că o elevă e măritată și va avea în curând copil și nu mai vine la școală. Nu știu exact ce vârstă are , poate avea și mai mult de 14 ani, la clasa a opta am elev de 16-17 ani. Dar am întrebat de ce nu mai vine la școală, chiar și măritată cu copil. Am citit în lege că ar primi și o bursă și ar avea și un regim special să poată termina școala, un program adaptat mamelor minore. Răspunsul a fost că nu o lasă socrii. Da, știu e șocant, dar e o realitate a acestei comunități.

Revenind la programul ” A doua șansă”, există două trepte/clase. Una pentru primar cu învățător, cu orar și programă adaptată pentru clasele I-IV, numită chiar A doua șansă (ADS) șu una pentru gimnaziu, FR (Fără frecvență). La această clasă am eu ore, e un fel de simultan pentru toate nivelurile V-VIII. Vine cine poate, probabil și în funcție de serviciu. Aici am o elevă despre care am auzit că a fost măritată, acum divorțată. E chiar foarte tânără, are un frate în clasa VI normală. Mă gândesc că acum poate să vină că nu o mai împiedică socrii. Majoritatea celor de la FR abia dacă știu să scrie. Pe unii chiar asta îi învățăm, să scrie și să citească. Sau tabla înmulțirii. Săptămâna aceasta de exemplu la matematică am fost la ”cumpărături”. Am avut un buget și a, socotit să vedem dacă ne ajung banii să luam ce ne-am pus pe listă. Am avut doar doamne prezente. Săptămâna trecută, cu domnii am pus parchet și plintă.

Clasa ciupercuțelor magice - SP III 18

 Animăluțele din savană au auzit ele că se deschide o școală nouă în pădure. Așa că s-au adunat și-au făcut cerere la Director Bufniță pentru o clasă pregătitoare pentru cei mici. Cererea a fost aprobată cu bucurie, s-a căutat repede profesor și sală de clasă. La anunț a răspuns Doamna Omidă, o învățătoare cu experiență îndelungată și a fost imediat angajată. Tot ea a găsit repede și locul sălii de clasă, o poiană cu ciupercuțe magice, pe care doar ea știe cum le-a convins să coopereze și să servească de scăunele la clasă. 

Cu răbdare a primit fiecare elev, l-a ascultat și l-a așezat în banca potrivită. Tigrișor cel curios, în prima bancă ascultă cu atenție povestea girafei. Se bucură și el de fericirea ei că deși are gâtul lung nu stă chiar în ultima bancă. A auzit ea că la școală copii obraznici stau în ultima bancă, dar Doamna Omidă i-a spus că nu există copii obraznici. Leuț curajos, bate palma cu prietenul lui Elefănțel și întărește spusele doamnei. 

În ultima bancă e Maimuțica jucăușă. Mici ea nu e obraznică, dar e cea mai mare din clasă și are vederea bună, chiar dacă acum vede ea copaci, dar e nedumerită că nu găsește și banane ca în copacii de acasă.

Director Bufniță, tocmai a fost în vizită. E foarte mulțumit de cum se prezintă clasa pregătitoare. Și Doamna Omidă și elevii îi umplu inima de încântare. Mai are momentan de rezolvat un singur lucru : să găsească un profesor și pentru clasa „Buturuga și băncuța”, apoi poate declara că are are scoală cu mai multe clase.

Suportul de creioane cu ciupercuțe magice a fost creat pentru provocarea Salvăm păpuși, tema cu numărul 18. Am folosit aceeași idee de a transforma o cutie de conservă într-un suport de creioane  decorat în același ton cu celelalte. Conserva folosită azi este de la o cutie de porumb dulce, cu diametru la fel de mare ca cea a Profesorului bufniță, dar nu la fel de înaltă. Am îmbrăcat-o în același tip de materiale și am decorat-o cu forme din carton buretat (foam). Nu am mai documentat și procesul de creație, el fiind același ca la celelalte teme, diferența fiind dată de piesele de decor. Majoritatea pieselor de decor am avut-o de prin diverse kituri cu piese predecupate. Am decupat trunchiul copacului dintr-o foaie A4 de carton buretat, iar coroana am realizat-o din frunze de toamnă dintr-un set. Ciupercuțele roșii sunt și ele decupate din resturi de carton de la kituri pentru copii. Bulinele sunt desenate cu creion corector.

Mesagerele Monica și Rosie, au fost bine-nțeles la datorie, au ajutat cu materia primă și au participat la ședința foto.

Buturuga și băncuța SP III - 17

A trecut deja o lună de școală și nici nu m-am obișnuit bine cu programul, că deja trebuie să mă adaptez la altul. Azi urmează să duc domnișoara la facultate, suntem fericiți că are cazare la cămin. Și-a ocupat camera de ieri și urma să-i ducem bagajele mâine, dar uraganul ăsta care se anunță cu toate codurile posibile pentru mâine ne-a schimbat planurile.  Ziua mea liniștită de azi s-a transformat în .... cred că haos e puțin spus, dar cât aștept să fiarbă mâncarea, profit să vă arăt ultima lucrare făcută aseară împreună cu domnișoara. Nu știu dacă până la vacanța de iarnă ne vom mai potrivi la program, să mai facem ceva împreună. De-a lungul timpului, chiar dacă nu prea s-a implicat ea în proiecte, mi-a fost de ajutor măcar cu fotografiatul sau cu furnizarea materialelor pe care i le ceream.

Buturuga și băncuța, protagonistele temei cu numărul 17 din Salvăm păpuși III, s-au lăsat cam greu conturate în mintea mea. Mult timp am rămas setată pe ideea unei picturi cu lut/papier mache, cum am mai făcut în martie, dar nu mă încânta foarte tare ideea unui tablou pe care să nu știu unde să-l expun. Ceea ce am eu nevoie mai mult acum, sunt suporturile de creioane. Recunosc, conservele sunt deja folosite cu acest scop, dar m-am cam săturat să le văd așa doar conserve dezbrăcate de etichetă. Le vreau decorate.

Și dacă nu era din lut, mintea mea a rămas blocată pe a folosi o coajă de copac lipită pe suportul de creioane pe post de buturugă. Asta era rezolvată, dar ce fac cu băncuța? Cum fac eu băncuță dreaptă pe o suprafață curbă? Din spatule? Sau crenguțe? Cred că noaptea mi-a adus ideea salvatoare? Nu că noaptea e cel mai bun sfetnic, ci că s-a întunecat și nu-mi culesesem coaja de copac și crenguțele necesare. Nici cu lanterna la 11 noaptea n-am vrut să ies afară. Suzana cu bufnițelul ei m-a salvat. Am văzut aseară fugitiv că l-a lucrat din lână împâslită (apropo că nu cred că am comentat încă acolo - absolut superb). E un subiect pe care vreau și eu să-l abordez cândva, am tot ce trebuie, lână, ace, chiar și un curs cumpărat. Timp să particip la curs îmi mai trebuie. Dar am și fetru! De toate culorile. Și mai stătea și degeaba. Când am realizat că pot să termin la timp pentru a posta azi, m-am apucat repede de lucru. Și aici a contat mult ajutorul ambelor fete, că amândouă au sărit să-mi țină pistolul de lipit, să facă poze, să aducă ce mai era nevoie, etc...inclusiv la curățenia de după au ajutat.

Am început, bine-nțeles, îmbrăcând cutia de conservă atât pe interior cât și pe exterior. Pentru interior am folosit un rest de la o pereche de pantaloni ce au fost scurtați pentru piticele de noi ce suntem toate trei. Iar pentru exterior, același material de vinilin folosit la tema trecută, Profesor bufniță. Și pentru că mai am încă material de vinilin, m-am hotărât să încerc să îmbrac în el cât mai multe conserve folosite pe post de suport de creioane și dacă e posibil să le decorez în temele de la Salvăm Păpuși. Cred că ar ieși o serie interesantă. cam în genul celei cu sticlele de vin de acum doi ani.

Odată cutia îmbrăcată, am trecut la pregătirea decorului: un copac pe a cărui coroană am lipit tocătură de fir colorat să sugerez toamna. Copacul l-am folosit să maschez îmbinarea vinilinului pe conservă. Din fetru maro am tăiat o buturugă mai mare și doua mai mici. La cea mare, cu o bucată mică de fetru bej am încercat să sugerez tăietura făcută în buturugă. Iar un maro mai închis tăiat neregulat sugerează o creangă pusă pe cele două buturugi mici pe post de băncuță

 

La sala de clasă în aer liber s-au prezentat Aricel cel curios și Rița-Veverița cea sfătoasă. Pierdut printre tufișuri, Veveriț -Fomiț caută atent, poate găsește ceva de mâncare că a auzit el că la școală poate să și mănânce în pauză.

Mesagerele, Monica și Rosie au făcut poza cu materia primă și apoi au stat deoparte să nu încurce „procesul creativ”. Au revenit la final pentru ședința foto și s-au arătat mulțumite de rezultat.

Profesor Bufniță - SP III - 16 și TC24 (08-4)

Provocările săptămânale ale lui Rux reușesc să mă țină cumva conectată cu partea de craft, în ciuda timpului limitat. Am noroc că temele de toamnă ale ediției III Salvăm păpuși sunt legate de revenirea la școală, și se află cumva în zona mea de interes. 

Săptămâna aceasta intră în scenă Spirit al pădurii - Profesor Bufniță. Pentru mine, acesta s-a materializat într-un suport de creioane decorat corespunzător. Materia primă folosită cuprinde: 

• o cutie de conservă; 
• un fir de mohair multicolor; 
• fetru negru și portocaliu;
• capace de la sticle de apă; 
• două felii ce polistiren de la o coroniță ruptă 
• resturi de material.

Bine-nțeles că ideea nu este originală, m-am inspirat dintr-un tutorial, și ca de obicei nerespectat în totalitate. Conserva mea nu era într-o stare tocmai frumoasă și nu putea fi decorată doar ca în tutorial. 

Am început prin a îmbrăca interiorul cutiei într-un material recuperat de la o pereche de pantaloni, folosind pistolul cu silicon. Pentru exterior (pentru că pur și simplu n-am avut chef să dau eticheta jos) am folosit un material de vinilin uitat într-o cutei de vreo zece ani. L-am găsit întâmplător când reparam Cutia pentru Steaguri. Deși acesta a fost materialul pe care am vrut să-l folosesc pentru capacul cutiei, vinilinul fiind așa de vechi, se crăpa la orice îndoitură. Pentru suportul de creioane l-am folosit pur și simplu pe dos, pânza acestuia având o culoare perfectă pentru profesor bufniță. 

Dintr-un cerc de fetru am confecționat aripile, folosind indicațiile din tutorial. Pe ele am lipit cu silicon,  firul de mohair colorat, încercând să sugerez penele. Nu sunt tocmai fericită de rezultat, dar nici nu aveam lipiciul colorat sugerat în video. Ochii sunt realizați din 2 capace de plastic în care am lipit cele 2 felii de polistiren și 2 cerculețe din același fetru negru. 

A fost atunci momentul în care am realizat că fără să programez, pot recupera și o temă restantă de la Transformări creative, mai precis tema cu numărul 4 din august. lună dedicată transformărilor dopurilor și capacelor. 

Cu bucuria corespunzătoare tăierii unui lucru de pe listă, mă duc să înscriu postarea și în tabelul suplimentar și vă doresc spor în tot ceea ce faceți.

Suport creioane împletit din blugi - Transformări creative martie (3)

  Anul acesta ne-am propus să reducem din poluarea pe care o creăm zi de zi, reciclând cât mai mult posibil și folosind în creațiile noastre materiale reciclabile. Astfel a luat naștere calendarul recreativ din 2023, Transformări creative. În fiecare lună vom lucra cu un material ce se poate recicla.

Luna martie are ca obiectiv transformarea cutiilor metalice, ce și-au îndeplinit scopul inițial, în obiecte decorative sau cu scop practic.

Ultima temă impusă a lunii martie se numește „Minim două” și presupune folosirea a minum două cutii metalice pentru transformările creative. Rămâne la alegerea noastră dacă cutiile formează împreună un singur obiect sau sunt parte dintr-un set.

Inițial gândisem aceste suporturi de creioane pentru ultima temă, Fii creativ!, dar cum idea mea pentru tema numărul trei nu prea vrea să se materializeze, iar ele fiind două deja, relativ asemănptoare, le voi înscrie pe ele la tema Minim două și mai vedem după ce mai facem la ultima temă Acesta e motivul pentru care în poza cu materialele necesare apare o singură cutie metalică

Aveam niște resturi de denim rămase de la scurtarea unor blugi pentru cea mică, pe care i-am tăiat fâșii de 2 cm lățime folosind cutterul rotativ și o riglă de lemn (intre timp am găsit una metalică și abia astept s-o probez). Fiecare rest de pantalon a fost descusut cu atenție în două bucăți și tăiate una pe verticală și una pe orizontală, obținând astfel fâșii de două dimensiuni.  Apoi cu pistolul de silicon al lipit fâșiile de denim mai scurte pe cutia de conservă începând din partea sus. Cu cele mai lungi am realizat împletitura în jurul cutiei.

Una din cutii a primit și decor, niște floricele din semințe de dovleac, rămase de anul trecut de la provocarea Materiale din natură - Semințe

Suport creioane cu husă croşetată din fâșii de tricou - Transformări creative februarie (4)

 Anul acesta ne-am propus să reducem din poluarea pe care o creăm zi de zi, reciclând cât mai mult posibil și folosind în creațiile noastre materiale reciclabile. Astfel a luat naștere calendarul recreativ din 2023 , Transformări creative. În fiecare lună vom lucra cu un material ce se poate recicla.

Luna februarie este dedicată transformării hainelor/materialelor pe care nu le mai folosim din diverse motive: - au rămas mici, s-au rupt, pătat etc..

Aveam cu totul și cu totul alte planuri creative pentru ziua de azi, dar în urma comentariilor primite la Covoraș, mi-a venit ideea de a face un covoraș croșetat direct cu fâșiile de material. Era o idee pe care o pusesem acolo, pe lista de dorințe și am vrut să mă apuc de mesagerul pentru Provocări verzi. Păpușica e aleasă, dar îi trebuie garderobă, lucru de care trebuia să încep să mă ocup azi. Dar deasupra cutiei cu resturi de materiale trona ghemulețul de fâșii de tricou rămas de la covoraș. Și atunci, trebuia să încerc să văd dacă merge să croșetez cu el.

Și am încercat! Vroiam un covoraș mic, că nu era ghemul mare. Am încercat oval, dar nu mi-a plăcut ce ieşea, nu stătea plat. După ce am încercat și cu piciorușe simple și cu piciorușe duble, mi-am dat seama că ar fi mai ușor să croșetez ceva ce nu necesită creşteri, eventual un covoraș pătrat/dreptunghiular la care să fac rânduri drepte. Acum mai trebuia să văd la ce să-l folosesc. Și am zărit cutia de conservă ce o țineam pe post de suport de creioane/pixuri. O păstram pentru luna următoare la Transformări creative, dar mai am și altele nedecorate. Ar fi mers ceva tricotat în acest fel pentru ea. 

Și am început cu un lănțișor lung cât circumferința cutiei.

Tot măsurându-l mi-am dat seama că îl pot face cerc și lucra direct un cilindru în locul dreptunghiului care ar mai fi necesitat și coasere.

  

 

Periodic, verificam dacă se așează bine pe cutie și câte rânduri ar trebui să mai fac.

 

Până am rămas fără „fir”. Dar mai aveam ceva resturi din tricoul rămas de la pernuță pe care le-am tăiat fâșii subțirele cu ajutorul unui cutter rotund și a unei rigle de lemn.

Am ținut cont să nu tai până la capăt să nu fiu nevoită să cos prea multe fâșii una de alta.

 

Am rotunjit capetele de legătură între fâșii, observasem la covoraș că acele colțuri tind să iasă din țesătură și arătau inestetic. 

 

Ultimul rând:

Mă gândisem să lipesc cu pistolul de silicon de cutia de conservă, dar cilindrul stă destul de bine așa și poate fi folosit ca o husă detașabilă ce poate fi ușor spălată în caz de nevoie.

Nu asta aveam în plan pentru ultima saptămână din Transformările creative din februarie, dar e din haine reciclate, așa că se încadreaza perfect la rubrica „Fii creativ” și o să-l trec în tabel acum că îl am, deși sper că voi face si ce aveam inițial în plan.

Suport de creioane din bețe de bambus, decorat cu cireșe modelate din lut (FFV3)

Săptămâna a treia a Festivalului fructelor de vară a avut ca temă realizarea unui fruct sau a unor fructe prin tehnica modelării. Sinceră să fiu, abia asteptam să mă joc cu lutul, și undeva pe la mijlocul săptămânii chiar mi-am început proiectul. Numai că ceea ce aveam eu în cap nu reprezenta doar fructul în sine, cireșele în cazul meu, ci un suport de creioane făcut din bețe de frigărui/bambus și decorat cu cireșe. În fond modelarea din lut a unor cireșe nu reprezintă mare filozofie, nu? 

Așa că am început cu realizarea suportului de creioane, după o idee de aici. Imi doream de mult să încerc acest tip de suport, fie pentru creioane fie pentru sticla de vin. Chiar îmi planificasem să îl dăruiesc unei prietene profesoare, deci destinația trebuia să fie pentru creioane, deși ar aprecia și ea o sticlă bună de vin, dar nu se potrivea cu cireșele din planul meu.

În tutorial se lipesc bețele de bambus pe un carton lung, se taie în diagonală și apoi i se dă forma cilindrică spiralată. Bun, încep eu să lipesc  bețele pe carton, cumva cu chiu cu vai a reușit. Trasez diagonala după care să tai și mă apuc de tăiat ..cu foarfeca...așa arăta în tutorial, o foarfecă obișnuită. Dar ce? Credeți că am putut? Nici vorbă! Și ce simplu părea în tutorial, de parcă erau din fire de lănă, nu din lemn ca ale mele. Am folosit șficul să le pot tăia. Dar partea care o tăiam, aia cu vârf ascuțit de nu era lipită de carton, credeți că a vrut să stea așa frumos ca în video? Nu, nu, nu! Ca din pușcă sărea, peste tot pe unde era posibil, chiar și în ecranul laptopului ( mă și mir că a rămas întreg). În fine, reușesc să le tai pe toate, îmi fac cercul care trebuia să reprezinte baza suportului de creioane și rulez în jurul lui cartonul pe care aveam lipite bețele. Și din momentul astă zici că ... printre bețe se vedea cartonul de parcă pusesem bețele unul da și altul ba. Oricât am încercat să-l așez nu mi-a plăcut sub nicio formă. Vreo două zile după am căutat idei cum să îl repar, până am renunțat de tot la el și am început de la zero cu altă metodă. Acum am un covoraș de bețe, cu care să văd ce pot face. 

În formă plană arată chiar bine.

Ca să fac suportul așa cum îmi doream, am folosit o cutie de conservă de porumb, pe care am lipit direct bețele de bambus. Am folosit unele mai mari și mai groase de data aceasta. Am trasat pe o foaie diagonala după care să tai bețele și am înfățurat-o în jurul lor, iar partea nelipită am ”asigurat-o” cu scotch de hârtie.

De data aceasta pentru tăierea bețelor am folosit o mică bormașină pentru handmade cu disc de tăiat. A durat ceva mai mult timp, dar au ieșit tăieturi fine. 

După ce am eliminat hârtia de ghidare, am fixat capetele bețelor cu o panglică lipită cu silicon ( asta e partea din tutorial care a mers și la mine)

Apoi am trecut la confecționarea cireșelor, din lut alb, vopsite după uscare cu ojă roșie. Codițele sunt din sârmă îmbrăcată în scotch special pentru tulpina florilor.

  

Cât timp au stat cireșele la uscat m-am ocupat de frunzulițe. Am apelat din nou la sârma de cupru din cablurile electrice și am lipit-o între două foi de hârtie creponată pentru a putea modele frunzulițele.

În final am lipit frunzele și cireșele pe o crenguță așezată în spirală pe suportul de creioane. Crenguța e confecționată din 5-6 fire de sârmă împletită și îmbrăcată în hârtie creponată.