Flori din grădină - MFC(111)

 

 Pozele sunt din arhiva personală
Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen 
Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Descoperiri de prin curte și grădină

Printre primii arbuști aduși de noi aici înainte de a ne muta efectiv la curte, s-au numărat și câțiva coacăzi negri, luați de la o mătușă. Coacăzele negre sunt printre cele mai bogate alimente în cortizon natural, iar pe vremea respectivă noi tocmai dădusem cum se spune de greu. Domnișoara cea mare era sub tratament cu cortizon, așadar am acordat o deosebită atenție cultivării coacăzului negru. Din cei cinci aduși inițial, doar doi au rămas până anul trecut. Cred că în primul an rezistaseră trei, dar unul s-a uscat repede. Între timp am mai cumpărat din magazine câte un coacăz, majoritatea rezistau un an maxim doi și apoi se uscau. Nu prea am înțeles la început de ce, apoi am bănuit că vinovat este vișinul, efectiv tot ce se află în apropierea lui se uscă după un an, maxim doi. Neștiind de vinovat, am mai pus un vișin între coacăzi, car abia acum a început să își arate forța și din păcate a afectat și doi din cei trei  coacăzi negri pe care îi aveam. 

Ieri mi-am făcut timp să-i scot pe cei doi uscați. Primul a ieșit chiar repede, avea doar doi - trei ani și nu apucase să se dezvolte foarte mult. A ieșit cu tot cu o lalea, pe care din fericire am putut s-o recuperez.

Celălalt coacăz uscat chiar mi-a dat bătăi de cap. Mai întâi a trebuit să mut anemona, mi-era teamă că o voi strivi. Lalele de la rădăcina lui speram să le recuperez ca pe cele de la celălalt coacăz. Din păcate, planul meu nu s-a potrivit cu execuția. Am salvat și ceva din lalele, dar încrengătura de rădăcini de coacăz și vișin, mai mult vișin, a dus la pierderea unora dintre aceste flori minunate. Am salvat și eu bulbii și i-am replantat cu speranța că-și vor reveni anul viitor. M-a surprins însă cât de uscat a fost coacăzul, s-a rupt efectiv cu mâna, chiar și buturuga părea putredă de parcă ar fi fost acolo de ani de zile. Mi-am adus aminte că am o buturugă de soc de vreo 8-9 ani scoasă, am încercat și s-o ardem într-un an și este încă aproape întreagă, nu dă semne de deteriorare. Deja o dădusem deoparte că poate reușesc să fac din ea ceva decor de grădină.

Și dacă tot am reușit să eliberez locul și să las în urmă o groapă mare, am zis că hai să profit și s-o umplu cu flori ce trebuie salvate de la casa veche. Fiind zona umbrită de vișin am ales să pun acolo un soi de crin ce înflorește de Sf Maria, așa i se și spune la noi, un crin care iubește umbra. O să vedem cum se va împăca el cu rădăcinile de suprafață ale vișinului.

Nu am mutat chiar toată tufa de crini, e un crin care se înmulțește repede și am plantat doar o parte. Din fericire, tot ce mi-a rămas neplantat ieri, a fost luat azi de o prietenă căreia îi plac mult acești crini. Să recunoaștem că au niște frunze interesante și formează niște tufe frumoase chiar și neînfloriți.

Cu ocazia mutării crinilor, și nu numai a lor, am mai făcut și alte descoperiri arheologice - o familie de melci ce încă hibernau. Se pare că i-am trezit eu să-i anunț că a venit primăvara/vara. Dimineață nu mai era nicio cochilie de melc pe alee unde le-am lăsat.

Tot pe lângă tufa de crini am mai găsit niște lalele cu bulbi ciudați. Cred că au încercat să se multiplice, dar solul pietros în care erau plantate nu le-a permis menținerea formei bulbilor.

Și o altă dovadă că natura anul acesta este cel puțin ciudată: o tufă de bujor înaltă deja de un metru cu boboci destul de mari să speri la o înflorire în curând, în timp ce la numai maxim doi metri de ea, un alt bujor abia dacă răsărise ( aveam maxim 15 cm). Poate tot solul pietros este vinovat.

Flori de bujor

 Cumva s-a nimerit săptămâna aceasta să am până acum diverse flori, astfel încât titlurile articolelor încep toate cu „flori/floare” e tare distractiv când le văd aliniate în panou.

Azi e despre bujori, un bujor nou, pe care nu-l știam, abia îmbobocit părea în două culori. S-a dovedit însă a fi tot roz, dar un roz mai deschis decât cel pe care îl aveam deja.

 

Jurnal de grădină (9/23)

🌞 Când? Sâmbătă, 3 iunie, început dimineață și terminat pe seara

🌞 Știam că nu am mai făcut demult o filă de jurnal de grădină, ca să descopăr cu surprindere că în mai am doar una, deși s-au întâmplat destul de multe, mai ales la capitolul flori. Unele au înflorit brusc, imediat ce a dat căldura, ca să se treacă la fel de repede de nici nu aveam timp să mă bucur de ele (bujorii). Cred că weekend de weekend am început să fac poze pentru postare, dar de scris nu mai ajungeam să scriu. 

🌞Vremea este destul de variabilă, se simte vara cu adevărat, cu zile foarte călduroase urmate de perioade de vânt ca de furtună spre seară, uneori chiar cu ploaie. Ploaia a fost prezentă destul de des astfel încât nu a trebuit să ud prea des (cu excepția solarului).

🌞Și pentru că am ales la poza zilei o imagine cu arcada mea de trandafiri, voi vorbi mai întai de ea. E primul an în care nu am tuns-o primăvara, la momentul în care am avut eu timp de ea, deja înmugurise bine, motiv pentru care este acum enorm de mare. Arcada încadrează poarta dintre curtea casei și grădina de legume. Sunt patru culori de trandafiri cățărători în ea, alb, mov și două nuanțe de roșu. Cei roșii au crescut greu de la început, cel mov - l-am cam stricat eu într-o primăvară când am tăiat mult din tijele vechi și se pare că am nimerit mai mult mov decât alb, dar undeva prin cais exsită și mov. Mai jos, prima poză e din curtea casei, celealte sunt din grădina de legume:

 

 

🌞 Cățelușii nostri dragi, ca de obicei, ar vrea să ne însoțească în grădină, dar am interzis momentan din cauza conului. Nero încă trebuie să-l poarte și lovește cu el cam tot ce întâlnește. Pentru supraviețuirea legumelor mele prefer să îl țin deoparte. E de ajuns că strică flori. 

🌞 Motanii parcă se iau la întrecere, sunt în plin sezon de vânătoare. Sunt simpatici când trec cu prada în gură cu Bella în urma lor să vadă ea cine ce a prins. Dar dacă e prea cald, se strecoară pe unde se poate după fiecare fărâmă de umbră posibilă, chiar și umbra unei jardiniere:

🌞 Și pentru că întreba Rux, iată ghiveciul cu frăguțe:

🌞 Revenind la flori, bujorii pe care am apucat să-i pozez luna trecută. dar spre fericirea mea a mai înflorit o tufă de bujori albi care sper să țină mai mult și se pregătește să se deschidă o altă tufă ce pare a avea două culori:

🌞Irișii, i-am adunat aici pe toți pe care îi am (cu excepția celor timpurii care înfloresc odată cu zambilele), pentru a completa o discuție despre ei pe care am avut-o de curând cu Suzana și Carmen. Cei doi de sus sunt iriși cu bulb. Am plantat din fiecare mai mulți bulbi, anul acesta doar aceștia au ieșit. Cel din dreapta totuși răsare de vreo 3-4 ani. Cei de jos sunt cu rizomi, au florile mai mari, atât inflorescența, cât și tija. O altă deosebire între ei este că cei cu bulbi au tije și frunze subțiri, cresc oarecum singuri, în timp ce cei cu rizomi cresc în tufe și cu frunzle mai groase.

🌞 Alte floricele de prin curte: trandafirii de dulceață și margaretele (ochiul boului). Anul trecut crescuseră margaretele mai mari decât tradafirii, anul acesta margaretela au rămas aproape pitice:

 

🌞 O iasomie arcuită, gazonul din trifoi inflorit și salvia:

 

🌞 Am împodobit gardul cu floricele la ghiveci, în special cu niște mușcate primite de la mama:

🌞În solar, plantele au început să crească frumos, am legat atât roșiile cât și castraveșii după o metodă nouă pentru mine, numită „Palisare în W”:

 

Spre bucuria mea au început să apară și roadele:

 

🌞 Sunt și ceva pătlăgele pe acolo, dar le-am pozat pe cele din grădină:

Mazărea este minunată, are deja păstai acum:

Din poze, grădina pare chiar dezastruoasă, e mult verde, sunt buruieni, dar ... partea cultivată arată bine. Am montat sistemul de irigare la roșii și ardei, iar roșiile chiar au început să rodească. Deja facem acum a doua legare a lor:

 

🌞 La final, ceva distractiv: aveam o jardinieră cu răsaduri de sfeclă roșie. O scosesem din solar că se usca prea repede pământul și afară o mai prindea ploaia. Dar deși nu se mai ofileau, nu creșteau și pace. Până m-am uitat mai atent, că mărarul răsărit în ea luase avant. Crescuse și sfecla mea, dar era imediat mâncată de păsări tare amatoare de frunze fragede. Noroc că nu au găsit salata.

Luna mai și florile sale (2) - bujori

 Bujorii sunt una dintre florile parfumate ale primăverii. Din punctul meu de vedere, cu cât mai divers colorați și parfumați, cu atât mai bine. Când am cumparat acest teren, am găsit pe el și doua tufe de bujori roz, cu floare bătută. 

 

În timp le-am mai înmulțit și am încercat să pun și alte culori. Din păcate nu s-a prins decat cel alb adus inițial de la bunica. 

   

 

Din soiurile pe care le-am mai cumpărat sau mi le-a adus mama, singurul care a rezistat și a înflorit este tot alb, dar are o altfel de floare. Mai este o tufă rasarită, dar anul acesta nu a avut flori, deci nu stiu ce culoare va avea.

Mi-au placut mult niște bujori grena de la vecina, i-a avut lângă gardul comun o perioada. Mi-a promis că îmi da, dar ... nu a fost foarte darnică din acest punct de vedere. Întâmplarea face că la începutul anului am ajuns să cupar fix terenul acestei vecine și chiar m-am bucurat când am văzut câti bujori au rasărit. Dar mulți sunt la umbră, printr-un sol pietros și nu au înflorit. Nu i-am mutat în primăvară că vroiam să văd întâi ce culori au, ca să îi pot așeza alternativ, dar ... nu a fost după cum am plănuit eu.  Doar 3 din toți bujorii aceștia au înflorit sau au boboci : unul alb, unul roz cu floare simplă, iar al treilea încă nu știu.