Flori din grădină - MFC(111)

 

 Pozele sunt din arhiva personală
Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen 
Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Jurnal de grădină (8/2024)

 🌼Ultima săptămână a fost....obositoare e puțin spus. S-au adunat multe de făcut după atăt de multe ploi, astfel încât am făcut vineri și sâmbătă un adevarat maraton de lucru prin curte și grădină. S-a lăsat cu o febră musculară de zile mari, că Duminica Floriilor am petrecut-o mai mult la orizontală. Abia după amiază am început să simt că nu mai scârții din toate încheieturile și că pot să mă mișc și eu mai uman, nu robotizat ca dimineață. Oricum încă e dificil să mă ridic de pe scaun fără să mă săgeteze toți mușchii picioarelor. Norocul meu că urmează două zile mai mult de stat pe scaun, tot un fel de muncă dar nu fizică.

🌼O sa încep mai întâi cu descoperirirle din ultima saptămână. În primul rând irisul, singurul de acest soi care a înflorit. Ceilalți au dispărut undeva printre buruieni, oare? Unii au răsărit, dar au doar frunze, alții sunt  dispăruți definitiv. Acum cand scriu, mi-am amintit că ar trebui să verific și irișii galbeni, văzusem că au boboci, dar nu înfloresc odată cu cei mov de acum două săptămâni.

🌼Din caterogia roade am pozatdoar ceva „fructe”. Chiar dacă ne-a lovit gerul, se pare că văm avea câteva caise, măcar de poftă. Surprinzătoare a fost prima căpșună din acest an. Și delicioasă. Nu am rezistat tentației și am mâncat-o imediat după poză. Trandafirii de dulceață în schimb au început producția masivă. Prevăd că săptămâna viitoare voi sta mai mult de dulcețuri decât de pregătirile de Paști.

🌼Și ajungem și la capitolul agricultură, cum spune soțul. Am început vineri după amiază, după ce am terminat cu deplasări, pregătiri și școală și am intrat oficial în vacanță. Primul pe agenda de lucru a fost solarul. Am scos toate răsadurile afară, mi-a adus soțul pământ din compostul făcut de noi și am început să pregătesc partea stăngă pentru plantat. Partea dreaptă, cea cu usturoi și ceapă era plină de buruieni că nici nu se mai vedea ce e plantat acolo. După ce am pplantat roșiile pe stănga, am trecut la eliberarea terenului pe partea dreaptă. Vineri nu am reușit decât să scoatem ceapa să facem loc răsadurilor să le pot adăpsti peste noapte.

🌼Sâmbătă am început cu ceva aranjamente prin curte, în special la poartă - am curățat rondurile de flori și am văruit copacii, în timp ce soțul a tuns gazonul. De când stau aici, mi-am format un fel de obicei preluat oarecum de la localnici: în sambăta Floriilor se face curățenie în curți și se văruiesc copacii. A fost surprinzător să nu mai văd la vecini acest lucru ieri, dar vecinii de gard sunt foarte în vârstă și nu prea mai reușesc să facă multe lucruri singuri. La cel mai indepărtati am văzut touși că se ocupau cu agricultura.

🌼 În pauzele de lucru, unii dintre noi făceau ședințe foto

După amiază, când forța soarelui a mai scăzut,  am continuat în solar cu partea dreaptă, decicată castraveților. Va mai trebui să mai cumpăr niște răsaduri de castraveți că mai am loc liber.  Chiar și inspectorul de serviciu și asistentul sunt de acord.

🌼 Cu ajutorul fetelor am reuși să termin de plantat tot ce aveam pentru solar, dar și câțiva dcovleci de plăcintă lângă solar, intr-o zonă defrișată special pentru ei. Pozele le-am făcut duminică dimineață, pe lumină, bucuroasă să văd că toate răsadurile stau bine.

Jurnal de grădină (7/2024)

 💦Ar fi trebui să fie o nouă pagină din jurnalul de grădină, sau cel puțin asta era intenția duminică, cand am început această postare. 

💦Vremea a fost ploioasă, a făcut bine grădinilor, mai ales celor mai bine puse la punct ca a mea. Eu am restanțe la pus fasolea și dovleceii pe care vroiam să-i pun direct în pământ. Nu am mai avut timp să fac și astfel de răsaduri.

💦Într-o pauză de ploaie, am răcut o cursă rapidă prin curte. Am găsit flori noi înflorite, În ordinea de pe tricou, avem bulgărașul alb, un pitic mic ce nu prea crește la mine. Poate că nu și-a găsit încă locul prielnic. Mă gândesc să-i schimb iar locul. La rând vine primul trandafir roșu de anul acesta, încă un bobocel frumos. Imediat după este ceapa decorativă, bulgărele acela mare mov. Trandafirul de dulceață a început producția, în curând o să-mi dea mie de lucru. Ultima serie de lalalele, de anul acesta răzbate cumva și ea printre buruieni (cu atât de multe ploi cresc asta într-un ritm infernal). Iar la final avem iasomia sau lămâița cum i se spune la mine. Momentan doar câteva flori deschise. Abia aștepy să înflorească complet.

💦Tot la capitolul înfloriri se înscriu și mușcatele scoase din solar. Se pare că le este prielnic locul la soare. Tot pe lângă solar au inflorit timid și niște gălbenele

💦În solar ... e cam pauză. Mă simt mândră de răsadurile mele, au ajuns la înălțimea potrivită pentru plantare, cel pușin roșiile din prima serie pusă, cele pentru solar. Cele pentru grădinp mai au timp să crească.

Am și cumpărat ceva răsaduri, e timpul de „umplut” solarul și nu mai am când să-mi fac propriile răsaduri ce castraveți și vinete. Am pus eu ceva vinete, dar sunt foarte mici.

 

Salata din solar arată și ea foarte bine. Ar fi mai fericită fără invadatori și sper să reușesc în weekendul viitor să mă ocup de ea și de restul solarului.

Căldărușe - MFC(109)

 

 Pozele sunt din arhiva personală
Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen 
Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Descoperiri de prin curte și grădină

Printre primii arbuști aduși de noi aici înainte de a ne muta efectiv la curte, s-au numărat și câțiva coacăzi negri, luați de la o mătușă. Coacăzele negre sunt printre cele mai bogate alimente în cortizon natural, iar pe vremea respectivă noi tocmai dădusem cum se spune de greu. Domnișoara cea mare era sub tratament cu cortizon, așadar am acordat o deosebită atenție cultivării coacăzului negru. Din cei cinci aduși inițial, doar doi au rămas până anul trecut. Cred că în primul an rezistaseră trei, dar unul s-a uscat repede. Între timp am mai cumpărat din magazine câte un coacăz, majoritatea rezistau un an maxim doi și apoi se uscau. Nu prea am înțeles la început de ce, apoi am bănuit că vinovat este vișinul, efectiv tot ce se află în apropierea lui se uscă după un an, maxim doi. Neștiind de vinovat, am mai pus un vișin între coacăzi, car abia acum a început să își arate forța și din păcate a afectat și doi din cei trei  coacăzi negri pe care îi aveam. 

Ieri mi-am făcut timp să-i scot pe cei doi uscați. Primul a ieșit chiar repede, avea doar doi - trei ani și nu apucase să se dezvolte foarte mult. A ieșit cu tot cu o lalea, pe care din fericire am putut s-o recuperez.

Celălalt coacăz uscat chiar mi-a dat bătăi de cap. Mai întâi a trebuit să mut anemona, mi-era teamă că o voi strivi. Lalele de la rădăcina lui speram să le recuperez ca pe cele de la celălalt coacăz. Din păcate, planul meu nu s-a potrivit cu execuția. Am salvat și ceva din lalele, dar încrengătura de rădăcini de coacăz și vișin, mai mult vișin, a dus la pierderea unora dintre aceste flori minunate. Am salvat și eu bulbii și i-am replantat cu speranța că-și vor reveni anul viitor. M-a surprins însă cât de uscat a fost coacăzul, s-a rupt efectiv cu mâna, chiar și buturuga părea putredă de parcă ar fi fost acolo de ani de zile. Mi-am adus aminte că am o buturugă de soc de vreo 8-9 ani scoasă, am încercat și s-o ardem într-un an și este încă aproape întreagă, nu dă semne de deteriorare. Deja o dădusem deoparte că poate reușesc să fac din ea ceva decor de grădină.

Și dacă tot am reușit să eliberez locul și să las în urmă o groapă mare, am zis că hai să profit și s-o umplu cu flori ce trebuie salvate de la casa veche. Fiind zona umbrită de vișin am ales să pun acolo un soi de crin ce înflorește de Sf Maria, așa i se și spune la noi, un crin care iubește umbra. O să vedem cum se va împăca el cu rădăcinile de suprafață ale vișinului.

Nu am mutat chiar toată tufa de crini, e un crin care se înmulțește repede și am plantat doar o parte. Din fericire, tot ce mi-a rămas neplantat ieri, a fost luat azi de o prietenă căreia îi plac mult acești crini. Să recunoaștem că au niște frunze interesante și formează niște tufe frumoase chiar și neînfloriți.

Cu ocazia mutării crinilor, și nu numai a lor, am mai făcut și alte descoperiri arheologice - o familie de melci ce încă hibernau. Se pare că i-am trezit eu să-i anunț că a venit primăvara/vara. Dimineață nu mai era nicio cochilie de melc pe alee unde le-am lăsat.

Tot pe lângă tufa de crini am mai găsit niște lalele cu bulbi ciudați. Cred că au încercat să se multiplice, dar solul pietros în care erau plantate nu le-a permis menținerea formei bulbilor.

Și o altă dovadă că natura anul acesta este cel puțin ciudată: o tufă de bujor înaltă deja de un metru cu boboci destul de mari să speri la o înflorire în curând, în timp ce la numai maxim doi metri de ea, un alt bujor abia dacă răsărise ( aveam maxim 15 cm). Poate tot solul pietros este vinovat.

Vița de vie - taiatul de primăvară

 Chiar nu era asta în planul meu și o și plănuisem că nu o fac decât dacă e soțul acasă să mă ajute, ceea ce însemna peste vreo saptămână și ceva. Dar din ce în ce mai des simt că viața vrea să râdă de planurile pe care mi le fac. 

Ieri aveam în plan să mai plantez niște flori, narcise și ghiocei galbeni pe care i-am scos de pe terenul de la casa veche să-i salvez de viitorul șantier și care mă așteaptă cuminți într-o găleată cu apă. Numai că revenind dimineață de la scoală, când am intrat în curte, mi-a sărit în ochi vița de vie care a început să înmugurească. Și are via asta niște muguri așa delicați că doar dacă îi mângâi, deja cad. Așa că trebuie s-o tai înainte de a începe să se dezvolte mugurii.

Și cum deja anul acesta am rămas restantă la tăiat pomii, au înflorit deja și nu mai pot intra în ei, nu mai puteam amâna și via. Prin urmare, schimbare de plan. Am luat copilul din dotare, cel rămas acasă în concediu medical și l-am scos afară la aer. Își ia cărțile/caietele din care să învețe sau o carte de citit, un scaun de picnic gen fotoliu și stă cu mine în grădină, unde am treabă. Îmi mai dă și mie câte un pahar de apă sau mai face câte o poză, dar în general pur și simplu, faptul că e acolo și îmi ține companie, mă ajută să lucrez mai cu spor. Chiar nu știu ce voi face când vor pleca amândouă de acasă, mă voi obișnui să lucrez singură?

Pe lângă suportul moral, am luat foarfecele de tăiat, aparatul de legat, scara și am pornit la treabă. Dimineață m-am ocupat de via de la poartă, cea ridicată pe crivital, unul fără zonă de umbrire. Nu sunt eu specialist în tăiatul viei, dar am învățat câte ceva ceva de la bunicul și unchiul meu. Păcat că în copilărie nu am prins și partea asta cu tăiatul pomilor, nu prea se făcea pe atunci. Dar o învăț eu și pe aia.

După-amiază am trecut la vița de vie din grădină. Oarecum mai accesibilă că nu mai am nevoie de scară, dar e pusă așa de aproape de gard că nu poți lucra la ea decât de pe o parte. Așa a fost pusă de vechiul proprietar. La tăiatul din timpul verii e chiar mai dificil, că se întinde pe gard și chiar nu ajung la ea. Trece la vecini. Am o înțelegere cu ei, să taie din ea absolut tot ce depășește gardul și îi deranjează, doar să nu o rupă să o strice de tot.

Și uite așa, ziua de ieri mi-am petrecut-o cu o foarfecă în mână, am terminat cu pe înserat, dar măcar am reușit să o termin toată. Aseară eram ruptă de oboseală, am adormit chiar devreme, iar azi... m-am trezit cu o febră musculara de toată frumusețea. În prima parte a zilei abia abia am reușit să mă deplasez. 

Acum încep să îmi revin de tot, dar nici nu am văzut grădina azi decât la cules de păpădie. Cu ceea ce am cules azi, am strâns destul pentru două porții de miere și cum am funcționat pe modul încet și foarte încet, am început prepararea mierii. O să pun în curând și rețeta cu poze.

Flori la început de aprilie - MFC (106)

 

 

 

  

 Pozele sunt din arhiva personală
Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen 
Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Jurnal de grădină (4/2024)

 Săptămâna trecută puneam la încolțit niște semințe cu speranta că nu mai ocup degeaba pahare cu seminșe care nu germinează. Bine-ențeles în planurile mele nu a intrat o intreagă saptămână de ploi, așa că am pus si semințe de salată cu gandul că doar să germineze putin și le voi pune în grădină. În ultimii ani salata nu prea a răsărit. Nici ce am pus toamna trecută în solar nu a ieșit, nici măcar un singur fir. După cum se vede din postarea trecută, deja duminică semințele de salata se înverzeau. 

Cum de luni au inceput ploile, dar ploi serioase, nu aveam cum să ajung în grădină, am trecut la o soluție de compromis. Am mutat semințele de salată pe fâșii de hârtie igienică pe care să le țin în apă pănă voi reuși să le plantez cu totul, ca un fel de bandă de semințe(plante) făcută în casă, după modelul încercat cu ani în urmă. Am începu cu semințele de salata pe miercuri și după numai două zile, deșa vedeși difernta ăn poza zilei. Tot acolo se vai văd semințele de gulie puse după germinare în pământ, tot așa la doua zile distață(pozele de pe rondul al doilea). Pe ultimul rănd sunt rosadurile de roșii cherry, iar în ultima poză seminșe germinate de ardei capis pe care le transferam în alveole.

Procesul de transfer al firelorde salată.

Cam aici ajunsesem pe la prânz cu postarea, încercam să adaug pozele când a ieșit soarele. Vai ce bucurie. Am ieșit repede afară să verific solarul, știam că trebuie să ud ceapa de acolo și sin una în alata am ajuns să plantez o parte din salată.Nu știu cât de bine se vede, dar deja rădăcinile deveneau stufoase.

După ce am terminat cu solarul, am mutat si toate ghivecele cu răsaduri, am făcut o plimbare prin curte unde am descoperit cu bucurie multe floricele : brăndușe, zambile, narcise, magnolia stelată și gutuiul japonez.

Brândușe albe (înainte de ploaie)- MFC (103)

 

 Pozele sunt din arhiva personală
Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen 
Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Semințe puse la încolțit! - Jurnal de grădina (3/2024)

 De-a lungul timpului am încercat în fel și chip să îmi fac propriile răsaduri fie din semințe culese de mine, fie cumpărate. Am pus direct în pământ, în pahare, în cutii, în alveole, în ghiveci, în solar, chiar și în folie. În funcție și de timpul disponibil de îngrijire a lor am reușit mai mult sau mai puțin să am răsaduri bune. În ultimii ani, timpul e din ce in ce mai scurt, am tot apelat la răsaduri cumpărate, dar anul acesta am vrut să mai încerc ceva. Totul a plecat de la faptul că tot pun semințe de salată și aceasta nu răsare, sau că stau și număr semințele în alveole/pahare și nu iese nimic în unele pahare. 

Prin urmare am pus la încolțit semintele în apă în niște cutii de conservă. Mai citisem undeva că semințele de leușteam se țin 24 de ore în apă îaninte de a fi plantate. Toată această operațiune a avut loc sâmbătă. Duminică mi s-a părut că se cam înneacă în apă și un filmuleț de pe net arăta semințe puse la încolțit pe servețele de hârtie umede în cutii organizatoare transparente. Așa că am mutat și noi semințele din apă pe șervețele și pulverizez apă pe ele când mi se pare că se usucă servețelul.

Surpriza a fost ca duminică să găsesc deja niște semințe încolțite, dar azi sunt mult mai multe. O să le mai las că crescă puțin și apoi le transfer cu grijă în pahare cu pământ de răsaduri.

Jurnal de grădină (2/2024)

 Odată începute, lucrările de prin grădină continuă pe măsură ce prind timp liber și vreme frumoasă. Dacă am avut parte de soare săptămâna trecută, cu timpul am stat destul de prost, chiar dacă se presupune că am avut vacanță. După spusele fetelor, trebuie să fie minim o perioadă de două săptămâni ca să începem să simțim măcar puțin că e vacanță.

Acum a reînceput școala la noi și programul e din nou foarte aglomerat. Doar că în perioada aceasta chiar și numai o jumătate de oră în grădină este chiar foarte vizibilă. E perioada în care greblez frunzele rămase de peste toamnă și încep să tund trandafirii și pomii.

Am început cu plantarea unui prun. De fapt nu eu, ci piticu mic. Eu am fost doar cu alegerea locului și săpatul gropii. Am profitat atunci să mai greblăm prin grădină și să străngem bețele uscate de tarhon și de napi. Am avut și compania obișnuită, pisicuțele doar. A început și perioada când cățeilor li se interzice accesul în grădină. Am plantat mazărea, spanacul și usturoiul și până vor crește puțin, câinii nu vor știi să le ocolească. Și chiar și atunci vor avea voie în grădină doar dacă suntem noi cu ei. În rest au curtea care este destul de mare să aibă loc să alerge.

Ceea ce durează cel mai mult acum, dar totodată și foarte vizibil că s-a lucrat, este tăierea trandafirilor și amenajarea rondurilor de flori. Doar cu arcada de trandafiri cățărători am reușit să adun o grămadă impresionantă de crengi ce vor trebui tocate. Sper să reușesc să amenajez niște straturi înălțate pe care să le umplu cu aceste crengi tocate.

Pozele acestea le-am făcut seara când am terminat de greblat și tuns arcada. Nu se vede prea clar ce e acolo.

 

Dar a doua zi pe lumină, sau chiar după ce am tuns și trandafirii, deja se vede o mare diferență. În colajul doi sunt și poze din rondul de flori cu ghiocei, încă mai sunt înfloriți câțiva.

Greblând și prin celelalte ronduri cu flori am văzut că deja au ieșit multe zambile, narcisele și chiar și lalele. Chiar m-am bucurat că am decis să greblez înainte de a tunde trandafirii, că altfel aș fi călcat pe ele. Deși e oarecum cam prea devreme pentru ele, dar m-am ocupat puțin și de jardinierele cu căpșuni. Din păcate, din 9 câte aveam anul trecut am rămas acum doar cu 3, majoritatea stolonilor au putrezit. Nu știu din ce cauză, jardiniere cu căpșuni am de câțiva ani și e prima dată când se întâmplă. Am decis să nu mai pun în jardiniere, le voi aloca un spațiu în grădină.

 

Scai mă urmărește peste tot pe unde lucrez și păndește tot ce se mișcă. Îi place să alerge după greblă și tot încearcă să o prindă. În rest se bucură de soare și de paiele uscate ce se adună în compost. Toate pisicile își fac pe rând culcuș în paiele din compost.