Vizitatori - MFC(120)

 

 Pozele sunt din arhiva personală 

Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen.

Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Hotelul de insecte

 Spre deosebire de Crăciun , când fiecare ne facem cadouri la fiecare, de Paște am adoptat o altă tradiție, aceea de a cumpăra, în general eu, haine noi pentru fiecare membru al familiei. Asta se întâmplă acum, cu fetele care au crescut și au învățat mai multe despre tradițiile românești referitoare la diversele sărbători. Când erau mici, venea și la ele Iepurașul de Paște cu diverse jucării, cărți, etc. Dar acum mi se pare mult mai convenabil din mai multe puncte de vedere să păstrăm doar tradiția ce o știam eu în copilărie, aceea de a te înnoi de Paște, mai ales că de cele mai multe ori, fiecare își poate exprima dorința de a primi un anumit articol vestimentar.

Și totuși, mami nu poate fără să facă ea câte-o mică surpriză dulce sau decorativă. Așa s-a întâmplat și în acest an, când am găsit absolut întâmplător un set creativ ”Hotelul de insecte”. De cele mai multe ori le dau fix în ziua de Paște (a se înțelege că sunt găsite în living lângă coșulețul cu ouă roșii), dar în acest an, lucrând mult prin grădină în această săptămână, am ales să-l dau în avans ca să îl putem asambla și monta în grădină.

Setul l-am găsit în Lidl acum ceva timp, la una din ofertele de grădină. M-a cucerit cu atât mai mult cu cât tocmai citisem de curând că este benefic un astfel de hotel pentru grădină, nu că nu ar fi pe la mine destule lemne în care diverse insecte să-și găsească casă. Dar am văzut în el mai mult potențialul creativ.

Nu știu de ce mă așteptam să fie căsuța gata construită, dar a venit bucățele, cu șuruburile alături într-o punguliță și cu instrucțiuni de asamblare. Tehnic a fost ușor de asamblat, instrucțiunile cât se poate de clare, dar pentru domnișoarele mele care nu știu să lucreze cu bormașina (nu avem și șurubelniță electrică, iar cu șurubelnița clasică cred că doar soțul ar fi putut). Cu alte cuvinte nu e chiar pentru copii. O altă dificultate a fost prinderea plasei. Capse erau în pachet, unele mici, dar nu puteai să le ții cu mâna și să le bați cu ciocanul. Am apelat la pistolul cu capse al soțului.

În rest, căsuța a fost chiar calitativă, lemnul nu crăpa de la holșuruburi decât dacă greșeai direcția, piesele perfect tăiate, se îmbinau exact. Din păcate, nu aveam prea mult timp la dispoziție și am lucrat pe repede înainte, așa că toată lumea a uitat de poze în timpul lucrului.