Înapoi la căldurică - MFC (126)

 Pozele sunt din arhiva personală 

Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen.

Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Îmbogățim jungla de flori

 Dacă tot am vorbit luni de jungla mea de flori, marți am reuțit s-o mai îmbogățesc cumva. Am fost cu treabă la soacra mea și m-am întors de acolo  cu flori, ea nu mai are loc să le țină. Avea niște orhidee superbe, pe care mi le-a dat mie acum. Momentan nu au flori, dar sper să înflorească la fel de frumos cum înfloreau la ea.

Pe lângă orhidee au mai fost două flori, una curgătoare, un fel de șerpișori cu frunze suculente și una înflorită căreia i-am uitat numele. Am avut și eu acel soi de floare, în diferite culori, dar acum am un lapsus. Acestea două au ajuns în ghivecele de afară momentan. Sunt mândră de mine că le-am aranjat și pe ele repede și acum sunt deja la locul lor.

Orhideele în schimb le țin în casă, pe un geam pe care nu bate direct soarele. Am încercat într-un an să le țin afară dar nu le-a mers bine. Cred că am pierdut din ele atunci. Am avut multe orhideea de-a lungul timpului, unele se topesc pur si simplu dintr-o dată și nu știu ce ar trebui să le fac să le salvez cănd încep să li se îngălbenească frunzele toate.

O să mai urmeze o infuzie de flori în toamna asta, când o să-mi aducă mama din florile de la ea. Când am fost eu la ea luni, doar ne-am uitat ce flori mi-aș dori și mi-a promis că mi le pune ea în ghivece să mi le aducă cu totul.

Jungla de flori

 Anul acesta, aproape toate ghivecele de flori pe care le-am scos afară, le-am am grupat aproape de casă lăngă gard, undeva unde să-mi fie ușor să ajung cu furtunul să le ud, dar și să aibă ceva umbră să fie ferite de soarele direct al verii. Vroiam să fac un fel de aranjament în trepte, o zonă verde ca de expoziție. Ei bine doar ideea a rămas, ghivecele stau acolo grămadă unele lăngă altele și se dezvoltă fiecare cum poate, mai ales în ultima perioadă, dat fiind că singururl lucru pe care l-am făcut pentru zona aceea a fost să ud ori de câte ori a fost nevoie. 

Fiind lăsate de capul lor, s-au dezvoltat ca o adevărată junglă, au crescut unele peste altele, s-au „unit” amestecându-și frunzele, dar și cu ajutorul unor „țesători”. Nu știu ce nație sunt, dar au creat o pânză atât de rezistentă că ține chiar și apa ( poate reușiți s-o vedeți în colajul alăturat, poza din colțul dreapte jos).

În condițiile dar, au mai fost și floricele care din păcate nu au rezistat, câteva ghivece cu sporul casei s-au topit de curând, dar am văzut că printre gloxinii și crini sunt și ghivede doar cu trifoi sălbatic, el știe cum o fi ajuns acolo. 

Azi am găsit la lidl flori de eustoma. Nu știam nimic despre aceste plante dar mi-a plăcut coloritul lor, forma și bine-ențeles pretul. Le-am luat fără să fac cercetări în avans. Acasă, le-am plantita repede în ghivecele goale rămase fără florile de sporul casei. Dar după ceea ce descopăr acum, s-ar putea să nu reziste prea mult acolo. In formațiile din acest articol arata că sunt detul de pretențioase, exact lucrul care mie nu-mi place la o floare. Mie trebuie să-mi fie ușor s-o îngrijesc.  Să sperăm acum că voi avea noroc de ele măcar o parte din an. 

Și aporpo de plante pretențioase. Vă amintiți hortensiile mele la ghiveci? Când le-am plantat citisem pe instrucțiuni că le place soarele și în soare le-am pus. Ba chiar mai cumpărasem încă una albastră, că nu aveam. Aceasta ultima era deja înflorită când am cumpărat-o și chiar a rezistat o perioada mare. Pănă a dat căldura, mai precis canicula. Ți deși le-am udat regulat, hortensiile s-au uscat rănd pe rând. Momentan mai e doar una singură. Nu știu dacă doar căldura a fost de vina, că am experimentat aici punand lăngă hortentii și fire de roșii cherry. Nici astea nu s-au dezvoltata prea mult, dar parcă au mai multe flori față de cele din solar. Am adunat maxim 4 roșioare până acum de aici. Dar m-am bucurat de alte plata răsărite singure în aceste ghivece. Am găsit chiar și un ardei aici, dar și acesta e încă pitic și fără flori, nu mai zid de rod. Deuției in schimb pare să-i meargă bine. Chiar și lavanda recuparat a înflorit și a început să se dezvolte binișor.

Vă amintiți florile de regina nopții? Tot în acesta ghivece au crescut. Și chiar și mușețel am avut aici. Unul crescut singur că cel pus de mine în grădină, din semințe, el știe pe unde a ajuns.

Crin - MFC(118)

 

 Pozele sunt din arhiva personală 

Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen.

Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Regina nopții - MFC(117)

 

 Pozele sunt din arhiva personală 

Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen.

Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Pentru încantarea sufletului - MFC (116)

  

 Pozele sunt din arhiva personală 

Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen.

Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Crini - MFC(114)

 

 Pozele sunt din arhiva personală 

Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen.

Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Flori - MFC(112)

 

 Pozele sunt din arhiva personală
Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen 
Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Flori din grădină - MFC(111)

 

 Pozele sunt din arhiva personală
Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen 
Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Jurnal de grădină (8/2024)

 🌼Ultima săptămână a fost....obositoare e puțin spus. S-au adunat multe de făcut după atăt de multe ploi, astfel încât am făcut vineri și sâmbătă un adevarat maraton de lucru prin curte și grădină. S-a lăsat cu o febră musculară de zile mari, că Duminica Floriilor am petrecut-o mai mult la orizontală. Abia după amiază am început să simt că nu mai scârții din toate încheieturile și că pot să mă mișc și eu mai uman, nu robotizat ca dimineață. Oricum încă e dificil să mă ridic de pe scaun fără să mă săgeteze toți mușchii picioarelor. Norocul meu că urmează două zile mai mult de stat pe scaun, tot un fel de muncă dar nu fizică.

🌼O sa încep mai întâi cu descoperirirle din ultima saptămână. În primul rând irisul, singurul de acest soi care a înflorit. Ceilalți au dispărut undeva printre buruieni, oare? Unii au răsărit, dar au doar frunze, alții sunt  dispăruți definitiv. Acum cand scriu, mi-am amintit că ar trebui să verific și irișii galbeni, văzusem că au boboci, dar nu înfloresc odată cu cei mov de acum două săptămâni.

🌼Din caterogia roade am pozatdoar ceva „fructe”. Chiar dacă ne-a lovit gerul, se pare că văm avea câteva caise, măcar de poftă. Surprinzătoare a fost prima căpșună din acest an. Și delicioasă. Nu am rezistat tentației și am mâncat-o imediat după poză. Trandafirii de dulceață în schimb au început producția masivă. Prevăd că săptămâna viitoare voi sta mai mult de dulcețuri decât de pregătirile de Paști.

🌼Și ajungem și la capitolul agricultură, cum spune soțul. Am început vineri după amiază, după ce am terminat cu deplasări, pregătiri și școală și am intrat oficial în vacanță. Primul pe agenda de lucru a fost solarul. Am scos toate răsadurile afară, mi-a adus soțul pământ din compostul făcut de noi și am început să pregătesc partea stăngă pentru plantat. Partea dreaptă, cea cu usturoi și ceapă era plină de buruieni că nici nu se mai vedea ce e plantat acolo. După ce am pplantat roșiile pe stănga, am trecut la eliberarea terenului pe partea dreaptă. Vineri nu am reușit decât să scoatem ceapa să facem loc răsadurilor să le pot adăpsti peste noapte.

🌼Sâmbătă am început cu ceva aranjamente prin curte, în special la poartă - am curățat rondurile de flori și am văruit copacii, în timp ce soțul a tuns gazonul. De când stau aici, mi-am format un fel de obicei preluat oarecum de la localnici: în sambăta Floriilor se face curățenie în curți și se văruiesc copacii. A fost surprinzător să nu mai văd la vecini acest lucru ieri, dar vecinii de gard sunt foarte în vârstă și nu prea mai reușesc să facă multe lucruri singuri. La cel mai indepărtati am văzut touși că se ocupau cu agricultura.

🌼 În pauzele de lucru, unii dintre noi făceau ședințe foto

După amiază, când forța soarelui a mai scăzut,  am continuat în solar cu partea dreaptă, decicată castraveților. Va mai trebui să mai cumpăr niște răsaduri de castraveți că mai am loc liber.  Chiar și inspectorul de serviciu și asistentul sunt de acord.

🌼 Cu ajutorul fetelor am reuși să termin de plantat tot ce aveam pentru solar, dar și câțiva dcovleci de plăcintă lângă solar, intr-o zonă defrișată special pentru ei. Pozele le-am făcut duminică dimineață, pe lumină, bucuroasă să văd că toate răsadurile stau bine.

Jurnal de grădină (7/2024)

 💦Ar fi trebui să fie o nouă pagină din jurnalul de grădină, sau cel puțin asta era intenția duminică, cand am început această postare. 

💦Vremea a fost ploioasă, a făcut bine grădinilor, mai ales celor mai bine puse la punct ca a mea. Eu am restanțe la pus fasolea și dovleceii pe care vroiam să-i pun direct în pământ. Nu am mai avut timp să fac și astfel de răsaduri.

💦Într-o pauză de ploaie, am răcut o cursă rapidă prin curte. Am găsit flori noi înflorite, În ordinea de pe tricou, avem bulgărașul alb, un pitic mic ce nu prea crește la mine. Poate că nu și-a găsit încă locul prielnic. Mă gândesc să-i schimb iar locul. La rând vine primul trandafir roșu de anul acesta, încă un bobocel frumos. Imediat după este ceapa decorativă, bulgărele acela mare mov. Trandafirul de dulceață a început producția, în curând o să-mi dea mie de lucru. Ultima serie de lalalele, de anul acesta răzbate cumva și ea printre buruieni (cu atât de multe ploi cresc asta într-un ritm infernal). Iar la final avem iasomia sau lămâița cum i se spune la mine. Momentan doar câteva flori deschise. Abia aștepy să înflorească complet.

💦Tot la capitolul înfloriri se înscriu și mușcatele scoase din solar. Se pare că le este prielnic locul la soare. Tot pe lângă solar au inflorit timid și niște gălbenele

💦În solar ... e cam pauză. Mă simt mândră de răsadurile mele, au ajuns la înălțimea potrivită pentru plantare, cel pușin roșiile din prima serie pusă, cele pentru solar. Cele pentru grădinp mai au timp să crească.

Am și cumpărat ceva răsaduri, e timpul de „umplut” solarul și nu mai am când să-mi fac propriile răsaduri ce castraveți și vinete. Am pus eu ceva vinete, dar sunt foarte mici.

 

Salata din solar arată și ea foarte bine. Ar fi mai fericită fără invadatori și sper să reușesc în weekendul viitor să mă ocup de ea și de restul solarului.

Căldărușe - MFC(109)

 

 Pozele sunt din arhiva personală
Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen 
Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Flori și „floricele”

 Tot pe fugă sunt și azi pe aici, dar măcar am ajuns la laptop să pun poza zilei, editată chiar. Sper să ajung să le înlocuiesc și pe cele de zielel trecute pe care le-am încărcat direct de pe telefon, needitate dar măcar să pot pune poze zilei așa cum mi-am propus. 

Pentru azi am ales niște lalele roz cu alb, vedetele din ultimele zile din acest sortiment de flori.

Și două „floricele” speciale, de soi maidanez, dar tare îndrăgite pe aici:

Se camuflează bine, nu?

Descoperiri de prin curte și grădină

Printre primii arbuști aduși de noi aici înainte de a ne muta efectiv la curte, s-au numărat și câțiva coacăzi negri, luați de la o mătușă. Coacăzele negre sunt printre cele mai bogate alimente în cortizon natural, iar pe vremea respectivă noi tocmai dădusem cum se spune de greu. Domnișoara cea mare era sub tratament cu cortizon, așadar am acordat o deosebită atenție cultivării coacăzului negru. Din cei cinci aduși inițial, doar doi au rămas până anul trecut. Cred că în primul an rezistaseră trei, dar unul s-a uscat repede. Între timp am mai cumpărat din magazine câte un coacăz, majoritatea rezistau un an maxim doi și apoi se uscau. Nu prea am înțeles la început de ce, apoi am bănuit că vinovat este vișinul, efectiv tot ce se află în apropierea lui se uscă după un an, maxim doi. Neștiind de vinovat, am mai pus un vișin între coacăzi, car abia acum a început să își arate forța și din păcate a afectat și doi din cei trei  coacăzi negri pe care îi aveam. 

Ieri mi-am făcut timp să-i scot pe cei doi uscați. Primul a ieșit chiar repede, avea doar doi - trei ani și nu apucase să se dezvolte foarte mult. A ieșit cu tot cu o lalea, pe care din fericire am putut s-o recuperez.

Celălalt coacăz uscat chiar mi-a dat bătăi de cap. Mai întâi a trebuit să mut anemona, mi-era teamă că o voi strivi. Lalele de la rădăcina lui speram să le recuperez ca pe cele de la celălalt coacăz. Din păcate, planul meu nu s-a potrivit cu execuția. Am salvat și ceva din lalele, dar încrengătura de rădăcini de coacăz și vișin, mai mult vișin, a dus la pierderea unora dintre aceste flori minunate. Am salvat și eu bulbii și i-am replantat cu speranța că-și vor reveni anul viitor. M-a surprins însă cât de uscat a fost coacăzul, s-a rupt efectiv cu mâna, chiar și buturuga părea putredă de parcă ar fi fost acolo de ani de zile. Mi-am adus aminte că am o buturugă de soc de vreo 8-9 ani scoasă, am încercat și s-o ardem într-un an și este încă aproape întreagă, nu dă semne de deteriorare. Deja o dădusem deoparte că poate reușesc să fac din ea ceva decor de grădină.

Și dacă tot am reușit să eliberez locul și să las în urmă o groapă mare, am zis că hai să profit și s-o umplu cu flori ce trebuie salvate de la casa veche. Fiind zona umbrită de vișin am ales să pun acolo un soi de crin ce înflorește de Sf Maria, așa i se și spune la noi, un crin care iubește umbra. O să vedem cum se va împăca el cu rădăcinile de suprafață ale vișinului.

Nu am mutat chiar toată tufa de crini, e un crin care se înmulțește repede și am plantat doar o parte. Din fericire, tot ce mi-a rămas neplantat ieri, a fost luat azi de o prietenă căreia îi plac mult acești crini. Să recunoaștem că au niște frunze interesante și formează niște tufe frumoase chiar și neînfloriți.

Cu ocazia mutării crinilor, și nu numai a lor, am mai făcut și alte descoperiri arheologice - o familie de melci ce încă hibernau. Se pare că i-am trezit eu să-i anunț că a venit primăvara/vara. Dimineață nu mai era nicio cochilie de melc pe alee unde le-am lăsat.

Tot pe lângă tufa de crini am mai găsit niște lalele cu bulbi ciudați. Cred că au încercat să se multiplice, dar solul pietros în care erau plantate nu le-a permis menținerea formei bulbilor.

Și o altă dovadă că natura anul acesta este cel puțin ciudată: o tufă de bujor înaltă deja de un metru cu boboci destul de mari să speri la o înflorire în curând, în timp ce la numai maxim doi metri de ea, un alt bujor abia dacă răsărise ( aveam maxim 15 cm). Poate tot solul pietros este vinovat.