Jurnal de grădină (11/23)

 🍓Duminică, 18 iunie, seara târziu 

 🍓Vremea a ținut cu noi săptămâna aceasta, chiar dacă ne-am făcut treburile în funcție de ea. Dacă a fost prea cald, pur și simplu ne-am mutat cu treaba la umbră. A fost nor când am avut nevoie să facem diverse treburi urgete în grădină, a plouat când ar fi trebuit să udăm, de parcă cel de Sus a vrut să ne dea timp să rezolvăm alte probleme mai urgente.

 🍓 A fost mama la mine și specialitatea ei în materie de grădină este să se ocupe de buruieni. De altfel, a și venit cu două scopuri bine stabilite de la început: dulceața de nuci verzi și buruienile din zmeură. Dimineața și seara ea s-a ocupat de buruieni pe unde a putut, oricum când se face cald, ea nu mai poate sta în soare așa că își caută de lucru la umbră. A fost și ultima săptămână de școală, eu încă eram ocupată cu feletele și cu școala lor. Dar joi a fost premierea și apoi am intrat în vacanță. Apropo, sunt mândră de fetele mele, au luat premiul I și II.

🍓 De dulceața de nuci verzi am început să ne ocupăm încă de miercuri, printre „picături”. Am început cu tăiatul crengilor incomode din nuc. În fiecare an cresc multe ramuri noi, iar cele de jos ajung să obtureze mult vizibilitatea de la casă către poartă. Le las să crească până se formează nucile și sunt bune pentru dulceață, de abea atunci le tai. De asemenea, tot acum tai și crengile care pot incomoda cablurile de curent și internet. Pe acestea le mai eliberăm și în altă perioadă a anului dacă este nevoie. La noi sunt vânturi puternice și ramurile nucului le pot agăța și rupe. În total, anul acesta am strâns nuci pentru 5 porții care i-au luat mamei aproape două zile să le curețe. Le-am împărțit în două și ne-am ocupat de ele pe măsură ce le termina, dar abia sâmbătă am terminat cu toată dulceața de nuci. Asta și pentru că atunci când ne permitea timpul profitam amândouă să mai curățăm terenul acolo unde erau prea multe buriuieni.

 🍓 Nu prea sunt eu pe fază cu pozele înainte și/sau după, uit fie să fac poza înainte, fie după. La rondul de flori unde am pus în primăvară un suport etajat pentru ghivece, crescuseră mulți pui de vișin care reușiseră să acopere florile cu totul. A fost primul colț de grădină pe care l-am „atacat” cu mama. E o mică-mare diferență, nu?

  

 

🍓 Lupta cu buruienile s-a mutat apoi în sectorul dovleceilor. Nu am poză „before” de aici. Am scos și cartofii care răsăriseră printre ei, anul trecut aici am avut cartofi si se pare că nu scosesem chiar tot. I-am făcut la cuptor întregi pe cei care stat pe grătarul de la acesta, iar pe cei mai mici, bine spălați și prăjiți în untură. Delicioși!

🍓 Apoi am vrut să trecem la adunat merișoarele de miere (pomii de stafide). Având stratul de ceapă lângă și pentru că nu mă pot urca pe scară, am zis să curăț acest strat de buruieni. Bine-anțeles sub atenta supravehere a blănoșilor negri. Și motanii au trecut în control pe acolo, dar n-au stat la poze. 

Spre surpriza mea nu mai găseam ceapa, sau dacă găseam ceva, rămâneam în mână doar cu frunzele, în pământ rămânea eventual un bulb moale, necomestibil. Știam că prea multă apă poate duce la așa ceva în ceea ce privește ceapa, dar eu nu știu să fi fost cazul aici. Oricum, am scos toată ceapa, am „recuperat” doar o găleată de ceapă relativ verde, dar e mai bine așa decât nimic. Am găsit și ceapă mâncată de ceva, deci bănuiesc că avem un dăunător pe acolo.

Usturoiul în schimb arată bine și nu pare afectat.

🍓 Lupta asta cu buruienile pare fără sfârșit. Reușesc să eliberez un sector, de data asta între zmeură și roșii, că pe cealaltă parte de roșiilor, unde era curat cu ceva timp în urmă, deja nu se mai văd roșiile de buruieni:

🍓 Vă aduceți aminte de răsadurile de roșii obținute din lăstarii de la copilire? Au ajuns acum în grădină și sperăm să se mențină bine. Duminică dimineața arătau frumos:

 

  

Cu ocazia aceasta, am descoperit o roșioară ce pare a se pârgui:

🍓În solar însă, chiar avem prima roșie coaptă:

🍓 Pentru că e sezon de fructe, vișinul chiar nu are destule pentru a face ceva din ele ( în poza mărită se vede și ceva roșu pe acolo). În schimb, după toate probabilitățile se pare că se coc merele dulci, au început să cadă pe jos, deci e timpul să mă pregătesc de o porție de decoct. Și o surpriză - un fruct în gutuiul japonez. Trebuie să mă documentez, e cumva comestibilă?

  

🍓Surprize și la capitolul Flori. Iasomia a mai găsit câțiva boboci cu care să se laude:

 

Încep să înflorească crinii imperiali, doar o poză aici, retul îi lăsăm pentru MFC:

Cactusul șerpișor face flori în continuare:

 

Și pentru că nu aveam destul de lucru, mi-am mai cumpărat flori, un amestec de flor de ghiveci și de grădină cu care vreau să fac un aranjament de ghivece:

Ultima, dar nu cea din urmă, levănțica înflorită. Necesită schimbat ghiveciul că nu mai reușesc s-o curăț de buruieni:

 

🍓 Am descoperit pe unde își fac veacul motanii mei și unde și-au făcut ring de lupte:

 

🍓 Și să încheiem blănoși „la indigo”:

 

 

Publicat marți, că acum am reuțit să-l termin, cu data de duminică, când a fost început.

Experiment cu tomate

   Cei care se ocupă ori s-au întâlnit cât de cât cu creșterea tomatelor, știu că în îngrijirealor exită o procedură numită „copilire”. Copilirea înseamnă ruperea/îndepărtarea tuturor lăstarilor care se fac pe tulpina principală la baza fiecărei frunze. Această activitatea se face ori de câte ori e nevoie pe toată perioada de creștere a tomatei.

Personal, primele copiliri pe care le fac sunt în același timp cu primele legări ale roșiilor, pentru a le susține tulpina să nu se întindă pe pământ. Iar din experiența mea, asta înseamnă după apariția primelor flori. Cred că anul acesta a fost prima dată când am legat roșiile aproape imediat ce le-am răsădit, având răsaduri mai înalte, n-am vrut să se culce pe pământ și le-am pus imediat araci și le-am legat.

Copilirea a venit ceva mai târziu, prima dată la tomatele din solar. Nu știu cum reușesc astea, dar mereu mă trezesc că deja acei copili sunt mari cât tulpina principală. Uneori au și flori și parcă mi-e milă să îi mai rup. Am văzut într-un filmuleț anul trecut că puneau acei copili în apă să facă rădăcină și obțineau astfel alte roșii. Știu că am încercat de atunci și da, rădăcină au făcut, dar noile plăntuțe cred că i le-am dat mamei că eu aveam deja tot ce-mi trebuia în grădină.

Bine-nțeles că și în acest an am găsit tomatele din solar cu copili foarte mari, cu flori multe chiar, dar era imposibil pentru plantă să-i las pe toți. Am ales și eu ce era mai mare și mai frumos și le-am pus în apă. Au făcut rădăcini frumoase, am tot avut grijă de ele să aibă mereu apă proaspătă, curată (nu toate fac rădăcini, unele se topesc și murdăresc apa), dar surpriza cea mare a fost că unele dintre ele au făcut și roade. Am câteva locuri în grădină unde s-a uscat tomata pusă inițial și voi merge cu acestea să le înlocuiesc. Sper să se prindă și să se dezvolte bine.

Ne-a lovit si pe noi mana

La urma urmei era imposibil sa nu apara si la mine rosii innegrite cand toti in jur se vaitau de mana. Le stropisem eu cu macerat de urzica acum vreo doua saptamani( nu stiu ce de aveam impresia ca doar cu o saptamana in urma) si tot ziceam ca le termin de legat iar si le stropesc. Cu atatea ploi ... iata ca s-au manat si rosiile mele. Si totusi parca prea brusc, ca sambata pareau bine merci si dupa ploaia de seara, ieri le-am gasit .....

Prima e rosia cherry de ghiveci

 

 

Care arata asa saptamana trecuta

 

Asa am gasit multe si chiar multe gogonici cazute jos.

Vazand atat dezastru aseara n-am mai tinut cont de sarbatoare si le-am stropit iar cu macerat de urzica. Si ca sa-mi mai indulceasca amarul, la sfarsitul parcelei am descoperit primele rosii de gradina  coapte.