Musaca de post

 Imediat ce am aflat că există musaca de vinete cu carne, mi-am dorit să încerc și eu varianta de a găti acest fel de mâncare. Numai că din cauza dietei mele, nu puteam combina legumele gătite cu carnea, dar cum aveam voie legume gătite, am înlocuit carnea cu ciuperci. Am citit multe rețete pe net fie de musaca de vinete, fie de musaca cu ciuperci. Nu am găsit una care să-mi placă mie prea mult, dar erau diverse etape care rezonau cumva cu mine. Prin urmare, am combinat ce mi-a plăcut și în final am obținut o mâncare chiar delicioasă. 

O singură ... lispă am : o poză cu mâncarea în farfurie. Am gătit această musaca în ziua în care am pierdut-o pe Scai. Tocmai opream cuptorul când i-am descoperit lipsa și cu tot ce a urmat, nici mâncare nu mi-a trebuit mie atunci. Am crezut că am făcut poză a doua zi, dar nu găsesc nimic prin telefon, deci probabil am uitat cu totul.

Îngrediente (nu dau cantități, fiecare poate mai mult sau mai puțin din fiecare ingredient, în funcție de ce are și de ce îi place mai mult):

• vinete
• dovlecei
• ciuperci champignon
• ciuperci pleurotus
• ceapă
• roșii
• condimente
• ulei 

Mod de preparare:

Vinetele și dovleceii se curăță de coajă și se taie felii pe lungime. Vinetele se presară cu sare, se așează în tavă, pe foaie de compt, și se bagă la cuptor 10-15 minute. Între timp, feliile de dovlecel se presară cu sare și se lasă la scurs. Se bagă și ele la cuptor după vinete, tot 10-15 minute.

Ceapa și ciupercile pleurotus se toacă la mașina de tocat și se călesc cu o lingură de ulei. Se adaugă condimentele dorite. Eu am pus ca la carne: oregano, cimbru, busuioc, sare.

Ciupercile champignon se taie felii (am folosit doar 3-4 pălării).

Roșiile se taie cubulețe și se dau într-un clocot sau se pot folosi crude. Se pot înlocui și cu bulion.

Într-un vas termorezistent, uns cu ulei, am pus straturi în modelul următor: vinete, dovlecel, ciuperci champignon, cipercile pleurotus, dovlecel, vinete și desupra roșiile. Se bagă la cuptor aproximativ o oră la foc mic.














Am mai încercat într-o zi ceva asemănător, nu aveam ciuperci atunci, am pus doar un strat de vinete, unul de dovlecei ( preparate ca mai sus) și acoperite cu roșii crude. A fost bun, dar nu la fel de gustos ca musacaua de post.

Legume la cuptor

În general noi suntem mari amatori de legume la cuptor, dar principala legumă folosită era cartoful. Cel mai adesea însoțit de morcov și dovlecel pe timpul verii. Dar cum acu eu am interdicție la primele două, am încercat o variantă fără ele.

Ingrediente: 

1 dovlecel

2 cepe

2-3 ardei gras sau capia

1 vânătă

4-5 roșii

sare, ulei

Mode de preparare:

Dovlecelul curățat de coajă și semințe, l-am dat pe răzătoarea mare și l-am pus într-o tavă ceramică unsă cu ulei. Peste el am pus ceapa tăiată solzișori, ardeiul tăiat julienne, vânăta tăiată felii și roșiile cubulețe sau felii. Am presărat sare pe deasupra și am băgat la cuptor la 180 grade pentru aproape o oră.

Am servit cu mujdei de usturoi făcut cu iaurt cremos în loc de ulei.

Maioneză fără ulei

 Dieta mea, pe care am început-o acum mai bine de o lună, se pare că merge destul de bine în continuare. Am avut un moment de stagnare, dar am înțeles că este o etapă obișnuită în procesul de topire a kilogramelor nedorite. Mă bucur că am depășit momentul și acum acul cântarului reîncepe să se miște în direcția dorită. Ce-mi place cel mai mult la această dietă e că pentru prima dată de când consult doctori pe această temă, chiar este personalizată după specificul fiecărei persoane și săptămânal se schimbă lista alimentelor permise în funcție de progresul fiecărei persoane, dar mai ales în funcție de preferințele ei. Prima întrebare pe care mi-o pune doamna doctor când urmează să-mi stabilească meniul pe săptămâna ce urmează este ”Ce ai dori să mânânci?”. Bine, un răspuns în limite rezonabile, că presupun că dacă aș spune de exemplu ”shaorma” nu s-ar aproba deloc.

Întâlnirea săptămânală  cu ea, faptul că lista de alimente permise se modifică la fiecare întâlnire face foarte bine psihicului care se luptă cu restricțiile impuse de dietă. Am mai fost la diverși medici nutriționiști de la care am primit o listă de alimente chipurile „personificată” și la controlul lunar nu se modifica nimic, lista rămânea aceeași, indiferent dacă puteai sau nu mânca ce ți se indica. Cumva trebuia să respecți lista aia toată viața. Aici e altfel. Dieta va dura până ajung la un număr de kilograme la care eu mă simt bine (nu există așa numita greutate ideală), doar că e necesară și o perioadă de menținere în care sunt reintroduse progresiv alimentele care au fost interzise.

În plus, primesc și idei de rețete, de combinații de alimente și moduri în care le pot găti/prepara. Așa am aflat de oul ochi fără ulei, doar cu apă în tigaie cu capac (a nu se confunda cu oul poșat).  Iar săptămâna aceasta că am în meniu legume gătite, mi s-a sugerat salata de vinete cu maioneză, dar o maioneză dietetică, fără ulei. Am încercat-o zilele trecute și pot spune că e perfectă ca înlocuitor al maionezei clasice în perioadele de regim. Am uitat să fac poze cu salata de vinete, dar a fost absolut minunată.

Maioneză fără ulei

Ingrediente: 

• un ou fiert 
• 2 linguri iaurt cremos ( sub 7% grăsime)
• mixer vertical
• sare
• 2 linguri brânză cremoasă (opțional)- sub 7% grăsime
  

Mod de preparare: 

Oul fiert se pune împreună cu iartul și sarea într-un bol și se pasează bine cu un mixer vertical. Aceasta a fost indicația doamnei doctor, dar pentru că iaurtul meu 3,5% grăsimi nu era prea cremos, amestecul a ieșit destul de lichid. Din acest motiv, am adăugat și două linguri de brânzică de vaci ce mi s-a părut mai cremoasă. Rezultatul avea aspectul și consistența unei maioneze și gust destul de asemănător. Cum am spus, cu vinete coapte la grătar a fost perfect.

Meniu de dietă sau patru idei mai sănătoase(fără ulei)

 De ceva timp țin o anumită dietă sub supraveghere medicală în care au intervenit și câteva restricții alimentare. Motivele pentru care țin o dietă nu sunt importante, la fel cum nu e important de ce am ales această o dietă sau alta. Important pentru mine e că asta funcționează acum, mi se potrivește și e ceea ce am eu nevoie în acest moment. 

Am încercat destul de multe, cu și fără doctor, ca să pot susține acum această afirmație și să nu intru în niciun fel de discuție cu nimeni că e bună o dietă sau alta. Am ajuns în timp să cred că dieta perfectă nu e aia sau cealată, ci e dieta care ți se potrivește ție personal. De aceea am și început să susțin că atunci când te apuci de o dietă e mai bine să nici nu discuți dieta cu ceilați mai ales dacă discuțiile încep să se ducă spre „de ce nu încerci dieta X că acolo ai/nu ai voie...”, „eu țin asta, ar trebui să încerci și tu”, „nu e sănătos să faci...”, „dar de ce te-ai apucat de dietă că arăți bine, nu ai nevoie”, „poți să guști și tu puțin, o mușcătură nu are ce să facă”, etc... Toate asta nu fac decât să submineze hotărârea cu care persoana în cauză a pornit pe drumul acela din motivele pe care ea le știe foarte bine. Dacă vrei să fii un prieten adevărat, încearcă doar să înțelegi, să asculți, să oferi ceva ce i se potrivește pe drumul ales (o gustare pe care o poate mânca, o rețetă, etc...) și bine-nțeles, încurajări.

În dieta mea, având la un moment dat un anumit tip de restricții, a trebuit să fiu inventivă pentru a-mi oferi niște mese gustoase și sățioase. Poate că unii dintre voi deja folosiți din aceste idei, poate că nu. Pentru mine au fost noutăți și dovezi că se poate și altfel. Le prezint aici nu ca pe variante de dietă, ci ca pe niște variante de meniu mai sănătos. Ce au în comun e că nu conțin ulei.

Prima farfurie, omletă simplă cu roșii cherry și salată de varză. Nu e nimic deosebit sau complicat aici, doar că omleta e făcută fără niciun strop de ulei. Pur și simplu oul bine bătut l-am turnat într-o cratiță antiaderentă bine încinsă și l-am gătit ca pe o clătită.

A doua farfurie, omletă cu dovlecel, roșii cherry și salată de varză. Nu chiar omletă, dar nu găsesc tocmai un echivalent în română, ar fi mai potrivită denumirea englezească de scrambled eggs.

 Dovlecelul curățat de semințe se dă pe răzătoarea mică, se pune într-o tigaie antiaderentă și se călește fără ulei să se evapore cât mai multă apă din el. Am spart oul direct în tigaie și l-am amestecat cu dovlecelul. 

A treia farfurie, fasole verde rasol și legume la tigaie (sote de legume) cu mujdei de usturoi. 

Fasolea verde ( eu am folosit congelată) doar am fiert-o în apă cu sare.

Separat, am făcut un sote de legume. După posibilități și preferințe, în sote-ul de legume puteți pune absolut ce doriți, eu am folosit de data aceasta doar ceapă călită în apă, dovlecel cubulețe, și ciuperci, iar mai apoi am stins cu două linguri de bulion. În principiu e o farfurie pe care o gătim des (folosim totuși mai multe legume, în general mix-uri congelate tip mexican).

 Noutatea aici vine prin mujdeiul de usturoi făcut fără ulei. Am pus cățeii de usturoi în mixerul vertical cu un vârf de linguriță de sare și un păhărel mic de iaurt. A fost absolut delicios.

Ultima farfurie, ciuperci umplute cu dovlecel și salată de roșii și castraveți. Am fost foarte încântată de gustul omletei cu dovlecel, motiv pentru care am vrut să încerc și o variată la cuptor. Cum aveam și ciuperci...

Am curățat un dovlecel mediu de coajă și semințe, l-am dat pe răzătoarea mică și l-am tras la tigaie să se evapore cât mai multă apă. Separat am călit (tot fără ulei) și câteva codițe de ciuperci. Condimente puneți după gurt (sare, piper verdeață etc...). Le-am lăsat să se răcească, apoi le-am amestecat cu un ou și am umplut ciupercile cu această compoziție. Mi-a ajuns cu aproximație pentru jumătate de kilogram de ciuperci potrivite. Restul ciupercilor le-am umplut cu un amestec de ou, bacon mărunțit și cașcaval ras, le-am făcut pentru ceilalți membrii ai familiei. Cele două-trei ciupercuțe rămase le-am pus doar cu sare. Pe toate le-am pus într-o tavă cu grătar și le-am băgat la cuptor 15-30 min.

Repet, niciuna din cele patru variante nu reprezintă ceva spectaculos, doar niște idei care să arate că se poate și altfel, că se poate găti în special fără ulei. Și apropo de fără ulei, deși nu am poze, am învățat să fac ou ochi fără ulei. Le-am făcut și celorlalți din familie și au fost încântați. La fel e nevoie de o cratiță antiaderentă. Se încălzește cratița cu un sfert de ceșcuță de apă, se sparge oul în ea și se acoperă cu un capac. Se lasă pe foc mediu până se face tot albușul (veți vedea că se umple cratița de un fel de spumă).

În speranța că vă inspiră, vă doresc succes în a le încerca și poftă bună!

Meniu de dietă - Kilokick

 De o săptămână am început sub supraveghere medicală o dietă ce ar trebui să mă ajute să mai scap de kilogramele în plus. La prima vedere mi s-a părut destul de ușor, dar odată început, am descoperit că nu e chiar atât de simplu. Singurul lucru care m-a făcut să merg înainte cu toate restricțiile primelor zile a fost că săptămânal dieta se ajustează în funcție de necesitățile persoanei în cauză. Doar prima săptămână e oarecum cumva la fel la toată lumea.

Ținând cont de restricțiile pe care lea aveam, am descoprit că rețeta de slăbit a lui Carmen, Kilokick, are ingrediente care îmi sunt permise, deci trebuia s-o încerc. După vreo trei zile de căutări prin magazine după brânza quark, căutări ce n-au avut succes, am decis să înlocuiesc quarkul cu o altă brânză cremoasă ce mi-este permisă, mai precis Făgăraș, de la Pilos.

Citind pe telefon repede și cumva în diagonală, adevărul e că mi-era și foarte foame în acel moment, pur și simplu am „mâncat” lămâia din lista de ingrediente. Acum mă gândesc că oricum a fost ok fără sucul de lămâie, gastrita mea nu se împacă deloc cu lămâia. Și nici îndulcitor nu folosesc, prin urmare am rămas doar cu două ingrediente:

Instrumentul din poza de mai sus, se dorește a fi un separator de gălbenuș, de la Tupperware. Din păcate e bun doar de bibelou sau poate pentru ouă de prepeliță, că până separ un ou cu el, prin metoda clasică faci deja vreo 5 cu mâna. Din păcate pentru el, o să ajungă la reciclat.

Am bătutu bine albușurile:

Am adăugat brânza și am amestecat încet cu o spatulă:

În final am obținut aproximativ 300 grame de kilokick pe care l-am împărțit în două porții (eu am voie doar un ou pe zi). O porție am păstrat-o pentru masa respectivă, cealaltă am băgat-o la congelator.

Mai rămânea să mă ocup de gălbenușuri. Le-am amestecat bine cu iaurt de băut: 

Și am încercat să fac un fel de clătite din ele. Din păcate nu prea a ieșit, nu avea ce să le lege, 

Am obținut un fel de pastă de omletă pe care am împărțit-o tot în două, o porție a mers la frigider, cealaltă în farfurie lângă niște roșii cherry.

Când m-am așezat la masă mi-am mai adăugat și nișe frunze de lăptucă pe post de pâine. Porția de kilokick am servit-o ca pe un desert. Chiar numai din cele două ingrediente, a fost destul de bună.

Azi am vrut să repet experiența cu porțiile puse deoparte de ieri. Pasta aceea de omletă, chiar așa rece din frigider a fost foarte bună. Kilokick, în schimb, de la congelator nu putea fi mâncat. L-am lăsat vreo oră în frigider să se mai înmoaie, fără prea mult succes. Am băgat în el blenderul ca să sparg acele de gheață formate, dar tot a mai trebuit sa-l frec cu lingura ca să-l pot mânca. Varianta asta de la congelator nu mi s-a mai părut la fel de bună ca cea de ieri.

 

Nu am încercat încă varianta la cuptor, dar va urma cât de curând, mai ales că vreau să încerc ceva din gălbenușul de ou, brânză de vaci, și fructe. 

Dacă are efect, nu știu și nici nu pot spune în condițiile în care eu urmez o anumită dietă pe lângă acest kilokick. Probail pentru cineva care nu are atâtea restricții ca mine, poate înlocui cu succes o masă.