Tratații speciale

Se putea și fără? Ar fi fost posibil...dar la alții. La mine nu. Abia așteptam ziua de azi, mai precis după-amiaza că aveam multe planificate : să trag vinul la sticle, să scurtez niște pantaloni, să tipăresc niște teste, să fac un puzzle că e ultima zi din septembrie si eu nu am făcut niciunul....dar se pare că făcusem prea multe planuri. Sincer chiar nu știu unde credeam eu că încap atât de multe într-o după-amiază.

Ca în poezia lui Coșbuc, ”A-nceput de ieri să cadă”....câte un hapciu și câte-o înțepătură în gât. Am zis că o trece repede, dar noaptea trecută... am petrecut-o în compania unor accese de febră alternate cu frisoane. M-au iubit așa de mult că nici azi s-au despărțit de mine chiar dacă le-am tratat din plin cu ceai, miere, pastile și... da, antibiotic. Și ca să nu-mi lipsească nimic din gamă, de vreo jumătate de oră au început și urechile.

La noapte scoatem artileria grea: o frecție, două, poate reușesc să le pun pe fugă.

Blănoși somnoroși!

 

Pe Dâmbovița - Reflexii în oglindă(31)

 

Pentru rubrica Reflexii în oglindă, inițiată de SorinN și redeschisa de Carmen
Recomandare
„Dacă dorești să participi, publică într-un articol pe blogul tău, 
o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai văzut în „oglindă”(poate fi și cea retrovizoare) 
și înscrie articolul în tabel”

Acum , vedetele la ghiveici sunt ...- MFC(79)

 

 Pozele sunt din arhiva personală
Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen 
Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Când nu știi cum se face...

 ..mai și greșești. 

Am tras mustul în damigeană și l-am lăsat la fiert. Așa, ca la carte, cum am învățat de la bunici și cum experimentasem deja anii anteriori: cu dop, cu furtunul pus într-o sticlă cu apă. Mai există un tip de dop de damigeană cu un dispozitiv simpatic, ca în desenele cu laboratoare de experimente. Foarte frumoase acele dopuri dar total nefuncționale. Vinul scoate atât de mult dioxid de carbon că pur si simplu ieșea apa toată din ele și astfel oxigenul intra nestingherit în damigeană. Inutil să menționez că nu mai obțineam vinul dorit. „E bun pentru friptură” declara soțul și pentru asta îl și foloseam. Nu mai am asemena dopuri, le-am aruncat pe toate, doar ocupau locul inutil. Ca să vă faceți o idee despre ce vorbesc, clik aici.

Dar, să revenim la prezent. Dacă problema oxidării vinului o rezolvasem, nu prea le avem cu ... estimatul. Adică se pare că nu știm deloc cât trebuie umplută o damigeană ca să aibă loc de fermentat. Eu am fost aia care a insistat să se pună mai mult în ea, aproape că nu am lăsat loc decât de vreo 2-3 l într-o damigeană de 50l. În concluzie... vinul a făcut ce știe el să facă și a înlocuit apa din sticlă. Cred că cel rămas în damigeană este ok, nu a ajuns aer la el, dar nici n-am verificat. Doar am mutat furtunul într-un borcan curat și l-am lăsat așa.

Dar, am aluat aminte și am ținut cont de problemă la restul de vin, cel ce bunicul îl numea „mâna a doua”.

 

Șefa ... e pe masă

 

De regulă am niște reguli foarte stricte în ceea ce privește ce pot și ce nu pot face animalele noastre de companie în casă. Nu le permitem destul de multe, deși sunt destul de răsfățați fiecare în parte. Dar cu Scai ... așa mi-a intrat pe sub piele că sunt tentată eu să-mi încalc toate regulile.

Până la urmă a fost ceva...

 ...dar am ratat cu succes. Ocupată cu școala, am profitat de zilele în care a fost mama pe la mine și am rugat-o pe ea să se ocupe de strâns/cules de prin grădină, sarcină de care s-a achitat cu brio. Așa cum o rugasem, a strâns si pepenii, pe care văzându-i mici, am crezut că sunt buni doar de murături. Tot mama s-a ocupat și de acest aspect. Și uite așa eu am ratat pepenele cel mai mare care a rămas în bucătarie, mai degrabă pitit pe sub masă.

Mama a plecat, ziele au trecut, îl mai zărisem eu dar nu avusesem timp... Până când, hai, să îl tai de curiozitate, să văd cum e. Mi-a părut sincer rău că l-am tot amânat, pare că ar fi fost delicios, dar din cauză că l-am ținut prea mult cules, nu a mai fost bun de mâncat.

În concluzie...mai mici, dar se poate face pepeni și la mine. Doar să fiu mai atentă cu ei.

La cules

 

O zi întreagă, cu întreruperi pentru mine că trebuiau duși/aduși copii la/de la școală, atât ne-a luat să adunăm o mână de vie câtă avem și noi. Așa că, noaptea mai precis, la lumina lumânării (aka bec) ne chinuiam să tragem mustul sub atenta supraveghere a inspectorului mustăcios:

Toamna, sub un vișin - Reflexii în oglindă (30)

 Parchez sub vișin în căutarea umbrei, mai ales în zilele caniculare. Și cu toate că am simțit prezența toamnei încă de la mijlocul lunii august, am întâmpinat-o cum se cuvine la început de semtembrie, ba chiar am și decorat corespunzător anotimpului, totuși, rezultatul unei staționări de 3 ore sub acest vișin m-a luat prin surprindere. Am făcut pozele doar cu gândul la multitudinea de frunze aduna într-un interval atât de scurt, într-o vreme fără vânt. Abia în casă am descoperit reflexiile surprinse, numai bine pentru rubrica de azi. Nu băgați în seamă capota murdară de la ploaie., din principiu eu nu mă duc cu mașina la spălătorie și nici acasa nu o spăl. Cel mult o aspir, în rest doar pun combustibil și o conduc. A, și mă plâng de orice zgomot diferit pe care e posibil să-l scoată mașina în mers.

Pozele sunt din arhiva personală
Pentru rubrica Reflexii în oglindă, inițiată de SorinN și redeschisa de Carmen
Recomandare
„Dacă dorești să participi, publică într-un articol pe blogul tău, 
o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai văzut în „oglindă”(poate fi și cea retrovizoare) 
și înscrie articolul în tabel”

Crizanteme - MFC(78)

 

 Pozele sunt din arhiva personală
Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen 
Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Surprize neplăcute

 Când mi-am scos decorațiunile de toamnă, mai precis sticlele decorate, prima mea grijă a fost să le verific să văd cum au rezistat aproape un an depozitate. După cum spuneam și la postarea trecută, doar sticla decorată cu cafea a avut un mic incident. Restul erau la fel de frumoase ca atunci când le-am făcut.

În verificarea mea am acordat o atenție deosebită sticlelor decorate cu boabe de porumb și semințe. În vara asta am dus un lung război cu niște fluturași, molia cerealelor cred că li se spune, de care nu reușeam să scap și nu le găseam sursa, asta până când am descoperit niște miez de nucă pe care eu îl credeam într-o cutie etanșă. Ei bine, nu mai era etanșă(probabil nu o închisesem bine) și era plină de fluturi. 

Crezusem că odată cu acel miez de nucă am scăpat și de fluturi, dar șmecherii de ei găsiseră o altă sursă de hrană, o pungă de alune desfăcută și neterminată. Într-un final reușisem să scap de ei, astfel încât la începutul lui septembrie nu mai aveam această problemă, dar fiind relativ proaspătă în mintea mea, când am scos sticlele din cutie, le-am verificat pe toate cu atenție. Am răsuflat ușurată să constat că totul este în regulă mai ales cu boabele de porumb.

Dar ușurarea mea nu a durat mult, vreo săptămână a trecut doar, că au apărut iar zburători, fix în preajma sticlei cu porumb. Și da, surpriză neplăcută era acolo: toate boabele de porumb aveau ... fluturi (sau cel puțin urmele trecerii lor pe acolo).

  

Din păcate a trebuit să o scot din casă că să scap de invadatori.

Lucruri peste care nu putem trece, Lucy Score- Citate favorite (33)

Pe cât de ușor mi-a fost să citesc cartea asta, pe atât de greu mi-a fost să scriu despre ea. Probabil și de asta acest articol apare așa de târziu,  dar îl voi publica cu data la care trebuia să apară atunci când l-am început. 

Naomi este geamăna cea cuminte care a făcut mereu ceea ce se aștepta de la ea să facă, poate și pentru a compensa tot ceea ce a făcut greșit, ce a distrus sora ei, Tina. 

Chemată telefonic de sora ei, Naomi fuge de la nunta proprie și ajunge într-un orășel mic unde descoperă că îi este interzis să intre în anumite localuri, asta până reușește să clarifice că nu este Tina.

 Din păcate, în prima zi îi este furată și mașina dar și devastată camera de hotel. Sora ei nu apare la întâlnire, dar îi lasă un cadou în camera de hotel: o nepoată de 11-12 ani. Cum se va descurca cu banii, cu creșterea nepoatei și cine o ajută, veți descoperi în carte.

- De ce este toată lumea așa obsedată de „adevăr”? am întrebat și am folosit gestul care sugera ghilimelele. De ce nu poate lumea să-și vadă de treaba ei și să rămână fiecare la adevărul lui?

- Pentru că e mai ușor să îl vezi pe al altcuiva și mult mai distractiv să-i tragi altcuiva un șut când nu mai vede nimic în jur.

- Așa-i în orașele mici. Treaba oricui e treaba tuturor. 

Postarea participă la ”Jocul de luni” 

ce constă în redarea unor Citate favorite, 

joc găzduit acum de Suzana.

Un ceas pentru ”bookaholic”

 

Poza e salvată mai demult de pe net, nu mai știu exact unde am găsit-o.

Jungla din casă

 Vă spuneam zilele trecute că eram fericită că mi-am aranjat decorurile de toamnă, dar că seara am reușit să dau cu bâta-n baltă și am „rezolvat” curățenia aducând în casă ghivecele cu flori de afară. Acele ghivece cu flori perene care nu rezistă iarna afară. Le lăsasem atunci în „piscina” cățeilor să se hidrateze bine. Azi am reușit să mă ocup și de acest aspect, al aranjării lor. 

Crinii au trecut repede la fereastră. Abia aștept să-i văd înfloriți la primăvară. Mai trebuie să mai aduc de afară câteva flori lângă ei. Momentan am băgat în casă doar pe acelea care știam că sunt mai sensibile. 

Alte flori/ghivece și-au găsit locul pe mobilă, lângă sticlele mele decorate.  Am tuns, cu  ocazia, asta și trandafirul japonez, iar ramurile tăiate le-am pus într-un borcan cu apă așezat strategic într-un alt ghiveci. Pare că ar fi o altă plantă în el. Sper ca din aceste rămurele măcar una să prindă rădăcini. 

Am procedat la fel și cu un vârf de ficus. Să sperăm că voi avea noroc de plăntuțe noi. Nu pentru mine, eu am deja, dar mi-ar face plăcere să le pot dărui.

Iar spațiul dedicat junglei, tot o junglă e, dar ceva mai organizată. ( poze înainte și după)

 

Sticle decor

 Dacă tot am uitat să le pozez pentru postarea de duminică, vi le arăt azi să vedeți ce bine s-au păstrat:

Pregătiri pentru școală - Reflexii în oglindă (29)

 Poza asta am făcut-o de duminică seara, când terminasem de aranjat florile pentru a doua zi cu gândul că le și folosesc luni pentru poza zilei. Le-am așezat în fatț televizorului că pare un fundal minunat,plus spațiu ce nu mai trebuia aranjat. 
Dar surpriză ...reflexii multe. Așă că am amânat publicarea pozei pentru azi

Și acum să fac tot posibilul să recuperez și zilele de luni și marți. E curios cum reușesc să-mi pregătesc pozele (în general pe telefon) dar nu-mi ajunge timpul să mai stau și la laptop. De când a început școala, azi e prima dimineață oarecum mai lejeră în care sper să ajung și pe blogurile voastre.

Pozele sunt din arhiva personală
Pentru rubrica Reflexii în oglindă, inițiată de SorinN și redeschisa de Carmen
Recomandare
„Dacă dorești să participi, publică într-un articol pe blogul tău, 
o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai văzut în „oglindă”(poate fi și cea retrovizoare) 
și înscrie articolul în tabel”

Iubitoarea de flori - MFC(77)

 Pozele sunt din arhiva personală
Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen 
Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.

Marmelada de pere fără zahăr

 Această marmeladă are la bază rețeta de marmeladă de pere de pe Savori urbane, dar cu ceva modificări. În primul rând nu folosesc acele arome indicate acolo. Am un păr timpuriu, fructele se coc încă din luna august și sunt foarte aromate. Nu știu ce soi de păr este, l-am „moștenit” de la fostul proprietar când am cumpărat terenul. În plus am înlocuit zahărul cu fructoză.

Ingrediente:

1,8 kg de pere curățate de părțile vătămate și de cotor (cu coajă)

zeamă de lămaie sau Helas

200g fructoză 

200ml apă

Mod de preparare:

Perele se spălate se curăță de cotor, de eventualele părți vătămate și se taie în bucăți potrivit de mari (sferturi sau chiar mai mici). Pentru că perele oxidează repede in contact cu aerul, perele curățate se țin într-un bol cu apă și zeama de lămâie

Într-o cratiță largă se pun la fiert perele curățate, împreună cu 200 ml apă și 200g fructoză.  Se fierb până se înmoaie coaja, apoi se lasă la răcit puțin, cât să nu afecteze blenderul vertical. Se blendează totul cât de fin doriți. Uneori mie îmi place să simt bucăți de pară în marmeladă. Apoi se pune din nou pe foc până scade aproape toată zeama. Testul pe care îl fac eu e cel cu lingura, care, trecută pe fundul cratiței, desparte marmelada în două, iar aceasta nu se mai unește înapoi.  Se pune marmelada la borcane sterilizate și se lasă la răcit până a doua zi când se depozitează în cămară.

Marmelada de pere fără zahăr este una din preferatele familiei mele. Practic odată desfăcut un borcan, se și termină aproape instant. Dacă nu e cazul la voi, recomandăm păstrarea borcanului început în frigider până la terminarea acestuia.

  

La începutul școlii - Citate favorite (32)

 

-Bagă de seamă, Fănuță, acuma intri în rândul oamenilor. S-a trecut cu joaca, i-a spus mama, uitându-se la el cu inima cam strânsă.

Niciodată nu i s-a părut Dominicăi mai nimica-toată-de-om decât in ceasul dimineții cu brumă, când l-a preătit pentru cea dintăii zi de școală. Parcă-l luase la oaste. Tuns chilug - așa o învățase pe Domnica la școală, când l-a înscris, cu botfori potcoviți, surtuc croit dintr-unul al tatei și pălărie neagră de flăcău. Ghiosdanul prins în spinare cu două curelușe, ca o raniță. În ghiozdan, abecedarul, placa, plumbul, buretele, o bucată de pâne și niște perje afumate. Batistă curată în buzunar; unghiile tăiate; și limba cusută.

-Ia mai spune o dată: cine ești tu?

-Ștefan. Ștefan Damaschin.

-A lui Ștefanși a Domicăi.

-Câți ani ai?

-Șăpti.

-Ce știi de-acasă?

-A, bî, cî, dî, ie, fî,gî, hî, i, jî, lî, mî, nî, o, pî, rî, sî, șî, tî, țî, u, vî, zî.

-Ce-s aiestea?

-Literile alfabetului. Buchile, adăugase el.

-Cine te-o`nvățat vorba asta?

-Știu eu de la oameni.

-Rugăciunea o știi?

-O știu: „Tatăl nostru, Carele ești în ceruri...”

-Să-ți ajute Dumnezeu, Fănuță.

Și mama l-a îmbrăcat într-o cruce mare și l-a pornit la școală, privindu-l de la portiță cum se ducea singur...

Ionel Teodoreanu (1897-1954), Prăvale-Baba (fragment)

foto : Nikolay Bogdanov-Belsky (1868-1945), În pragul clasei

Postarea participă la ”Jocul de luni” 

ce constă în redarea unor Citate favorite, 

joc găzduit acum de Suzana.

Pregătiri de toamnă

 Dacă tot mi-am cumpărat la începutul lunii ceva jucărele de toamnă, trebuia să mă și joc cu ele, nu? Și m-am jucat, dar nu cum mă gândisem inițial în magazin când îmi alegeam materialele de craft. Le-am folosit doar la decorat casa. 

Anul trecut, în cadrul calendarului creativ, am avut o etapă de toamna cu Materiale din natură, în cadrul căreia eu am ales să decorez sticle de vin. Cu această ocazie am acum multe decorațiuni de toamnă și m-am putut juca în voie cu ele. Am strâns tot ce îmi amintea de vară și am lăsat toamna să poposească la mine în living.

Adăugând pozele în articol am realizat că am uitat să fotografiez cele două sticle decorate cu frunze și flori uscate. Dar cum e deja târziu, le las pentru altă ocazie. Pot spune doar că au rezistat bine și nu s-au deformat,  dar nici rupt florile. Un singur accident mic a avut sticla cu boabe de cafea: o singură boabă de cafea dezlipită (s-a rezolvat repede cu puțin superglue).

Și m-am grăbit la prânz să termin redepe cu aranjatul și să las camera curată că mâine începe școala, voi fi  mai toată ziua plecată, iar spre seară  am musafiri. Și chiar reușisem, dădusem chiar și cu aspiratorul, doar masa mai trebuia s-o eliberez de florile ce trebuiau pregătite pentru doamnele profesoare pentru mâine.

Și pentru că dimineață l-am găsit pe Porto în „căsuța” de iarnă, iar Fifi a început să caute locul călduros de la geam, le-am pregătit și pisicuțelor pătuțuri pentru fiecare. Eu le-am pregătit, dar acum să vedem dacă si ei le vor folosi. Tare mofturoase pisicile astea, nu vor ceea ce le pregătești tu, vor numai ceea ce „descoperă ele”.

Tot la capitotul „vine frigul”, blănoșii cei negri, Nero și Bella, caută apropierea noastră din ce în ce mai mult. Dimineața zici că au lacrimi în ochi.

Domnișoara Scai a „găsit” un mod de a ne spune că îi este foame, nu că nu ar avea mâncare la discreție, dar în casă știe că primește special pentru ea și ca să ne ceară a început să își ascundă năsucul într-o pătură/tricou și să repede mișcările de supt.

Și revenind la livingul meu, care era ordonat la prânz, dintr-un exces de zel, în sear asta m-am apucat să bag florile în casă. Flori care nu ajung chiar imediat la locul lor de „iernat”, ci trebuie să stea mai întâi la udat. Am folosit pentru asta una din piscinuțele patrupezilor. Cu alte cuvinte, am reușit să aduc jungla în casă, cu tot cu animale.

În încheiere, vă doresc ca noul an școlar să fie plin de reușite atât pentru voi cât și pentru elevii din familiile voastre!