E joi, ziua reflexiilor în oglindă, deci iată-mă iar cu preparate culinare din categoria dulcețurilor și reflexiile mele în tavă (o să le vedeți mai jos). De data aceasta am două preparate, ambele din coacăze negre. Am adunat anul acesta 3 kg de coacăze negre, puțin comparativ cu alți ani când am avut chiar și 9 kg. Cantitatea mai mică se datorează și faptului că am redus eu anul trecut mult din tufele de coacăz, plus că una din ele s-a redus ea singură la jumătate că s-a uscat.
Din cauza musafirilor nepoftiți din găleata cu coacăze ce nu au vrut să se despartă de coacăze atunci când le-am cules (mai o urechelniță, mai o plosniță, etc...) am ales să spăl coacăzele afară la cișmea, înainte de a le curăța de codițe și frunze. A fost decizia perfectă pentru a descoperi un al tip de reflexii în oglindă ( de fapt în apă) la care nu mă gândisem. Găleata era jutătate la umbră jumătate în soare când mi-am văzut reflexia sau umbra în oglinda apei. Nu am mai mutat-o și am încercat așa să surprind ceva umbre/jocuri în apă. Mai târziu în poze am văzut că în partea cu soare se reflectă norii de pe cer.
Nu suntem foarte mari amatori de dulceață/gem de coacăze și nici nu este foarte căutată, deci nu avea rost să-mi încarc timpul și cămara cu o cantitate mare de gemuri de acest fel. Din acest motiv am decis să nu transform toată cantitatea de coacăze negre în gem și să fac un sos de friptură. Aș fi făcut toata cantitatea sos de friptură, dar cum era pentru prima dată că încercam, plus că vroiam o variantă care să poată fi pusă la sticle pentru iarnă, neștiind exact ce și cum să fac, am decis să împart : două kg sau dus către o peltea, iar un kg către sos.
Nu am făcut două postări separate cu cele două produse pentru că în stresul meu de a găsi varianta cea mai bună pentru sos, am uitat să cam fac poze. În plus pănă la un punct am cam făcut același lucru. În primul rând am pus fructele la fiert cu apă, 200 ml la un kg de fructe. După ce au fiert bine le-am trecut prin storcător. Iar de aici se schimbă modalitățile de preparare.
Peltea/jeleu de coacăze negre
Ingrediente: 2 kg coacăze, 1 kg zahăr, sucul de la o jumătate de lămâie, 350-400ml apă
Mod de preparare: Coacăzele bine curățate de codițe și spălate se pun la fiert cu maxim 400 ml apă. Se trec prin sită sau storcător, se amestecă cu zahărul și sucul de lămâie și se fierb la foc mic până se leagă compoziția. Se pune fierbinte în borcane sterilizate.
Din această compoziție am obținut 7 borcane de peltea și o jumătate de ceașcă, numai bun pentru degustare și prezentare.
Sos pentru friptură
Ingrediente: 1 kg coacăze negre, 200ml apă, 9 linguri de zahăr, sare, condimente după gust.
Mod de preparare: Fructele curățate și spălate le-am pus la fiert cu 200 ml apă. După ce au fiert bine (10 minute din momentul fierberii) le-am trecut prin storcător. Într-o cratiță am caramelizat 6 linguri de zahăr, am stins cu un pahar de apa (se poate folosi un vin bun dacă aveți) și am adăugat sucul obținut din coacăze, sarea și am fiert până s-a îngroașat ca o ciulama. Tot gustând să obțin gustul specific sosurilor dulce-acrișoare, am constatat că mai am nevoie de zahăr, am mai pus în total încă 3 linguri. Când a fost gata l-am pus fierbinte în sticle sterilizate în cuptor. Am obținut două sticluțe și jumătate de sos.
La toate sosurile de friptură, a văzut că se pune unt, pentru cremozitate. Știind că nu e pentru consumul imediat, am ales să nu pun unt și eventual în momentul folosirii să adaug unt (bine-nțeles într-o cratiță pe foc). Însă scopul meu principal este să-l folosesc mai mult pentru a unge carnea când o bag la cuptor. Am folosit astfel un sos/sirp de rodie primit de la soacra mea și ne place foarte mult gustul cărnii preparate în acest mod.
Pozele sunt din arhiva personală
Pentru rubrica Reflexii în oglindă, inițiată de SorinN și redeschisa de Carmen
Recomandare
„Dacă dorești să participi, publică într-un articol pe blogul tău,
o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai văzut în „oglindă”(poate fi și cea retrovizoare)
și înscrie articolul în tabel”
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
