miercuri, 28 februarie 2024

marți, 27 februarie 2024

Din toată inima - La indigo TC24 (02-02)

Când am găsit imaginea temei „La indigo” din luna februarie a Transformărilor Creative abia așteptam să o fac. Și cumva uite că am ajuns aproape la final de lună să mă apuc în șfârșit și eu de acet proiect.

 Chiar dacă în poză se vede o figurină realizată din lemn, m-am decis să o fac din material textil, tema aceste luni, mai ales când am găsit un rest de pantalon fix în culoarea necesară. 

Mi-am strâns materialele necesare: bucata de pantalon, sârmă, niște vatelină, clești, foarfece, pistolul cu silicon și o inimioară croșetată ca cele pentru mărțișoare. De fapt inimioara a fost prima încercare de mărțișor croșetat, doar că firul gros de mohair a dus la o piesă destul de mare pentru mărțișor.

Din bucata de material am tăiat o fâșie pe care am cusut-o ca pe un cordon. Am primit de la mama cu mult timp în urmă o mică mașină de cusut ce funcționează pe baterii. Nu merge cu orice tip de material, dar pentru acest proiect, pentru două cusături scurte a fost perfectă. Am tăiat cordonul cusut in două bucăți, una pentru cap și una pentru corp. Le-am întors pe față și le-am umplut cu vatelică.

Din sărmă am format corpul figurinii pe care l-am lipit cu silicon în vatelina din partea ce reprezintă capul apoi am cusut cu acul în jurul sărmei.


Am procedat la fel și cu parea de material desemnată corpului, dar am decis ca în partea de jos să nu mai cos, să las materialul să semene cu o fustă. Ca să nu cadă vatelina din el, am făcut un fel de dop din silicon. Inimioara roșie am lipit-o tot cu silicon de brațele din sârmă. Pentru ca figurina să poată sta în picioare, am lipit-o pe o bază de lemn în formă de inimă.
Finalizată, și-agăsit locul lângă celălalt proiect drag mie, inimioara din dopuri de plută.



luni, 26 februarie 2024

Jurnal de grădină (2/24)

 Odată începute, lucrările de prin grădină continuă pe măsură ce prind timp liber și vreme frumoasă. Dacă am avut parte de soare săptămâna trecută, cu timpul am stat destul de prost, chiar dacă se presupune că am avut vacanță. După spusele fetelor, trebuie să fie minim o perioadă de două săptămâni ca să începem să simțim măcar puțin că e vacanță.

Acum a reînceput școala la noi și programul e din nou foarte aglomerat. Doar că în perioada aceasta chiar și numai o jumătate de oră în grădină este chiar foarte vizibilă. E perioada în care greblez frunzele rămase de peste toamnă și încep să tund trandafirii și pomii.

Am început cu plantarea unui prun. De fapt nu eu, ci piticu mic. Eu am fost doar cu alegerea locului și săpatul gropii. Am profitat atunci să mai greblăm prin grădină și să străngem bețele uscate de tarhon și de napi. Am avut și compania obișnuită, pisicuțele doar. A început și perioada când cățeilor li se interzice accesul în grădină. Am plantat mazărea, spanacul și usturoiul și până vor crește puțin, câinii nu vor știi să le ocolească. Și chiar și atunci vor avea voie în grădină doar dacă suntem noi cu ei. În rest au curtea care este destul de mare să aibă loc să alerge.

Ceea ce durează cel mai mult acum, dar totodată și foarte vizibil că s-a lucrat, este tăierea trandafirilor și amenajarea rondurilor de flori. Doar cu arcada de trandafiri cățărători am reușit să adun o grămadă impresionantă de crengi ce vor trebui tocate. Sper să reușesc să amenajez niște straturi înălțate pe care să le umplu cu aceste crengi tocate.



Pozele acestea le-am făcut seara când am terminat de greblat și tuns arcada. Nu se vede prea clar ce e acolo.

 

Dar a doua zi pe lumină, sau chiar după ce am tuns și trandafirii, deja se vede o mare diferență. În colajul doi sunt și poze din rondul de flori cu ghiocei, încă mai sunt înfloriți câțiva.


Greblând și prin celelalte ronduri cu flori am văzut că deja au ieșit multe zambile, narcisele și chiar și lalele. Chiar m-am bucurat că am decis să greblez înainte de a tunde trandafirii, că altfel aș fi călcat pe ele. Deși e oarecum cam prea devreme pentru ele, dar m-am ocupat puțin și de jardinierele cu căpșuni. Din păcate, din 9 câte aveam anul trecut am rămas acum doar cu 3, majoritatea stolonilor au putrezit. Nu știu din ce cauză, jardiniere cu căpșuni am de câțiva ani și e prima dată când se întâmplă. Am decis să nu mai pun în jardiniere, le voi aloca un spațiu în grădină.

 
Scai mă urmărește peste tot pe unde lucrez și păndește tot ce se mișcă. Îi place să alerge după greblă și tot încearcă să o prindă. În rest se bucură de soare și de paiele uscate ce se adună în compost. Toate pisicile își fac pe rând culcuș în paiele din compost.


duminică, 25 februarie 2024

La mulți ani, pitic mai mic!

 Nici nu-mi amintesc când am început să le zicem fetelor „pitic”, dar probabil de prin perioada când cea mare avea o căciuliță de pitic și ne plimbam cu ea prin Poiana Brașov și i se mișca moțul căciulii în ritmul mersului. Încă am în cap acea imagine, a ei când mergea săltat în fața noastră, exact ca piticii din desene animate. Dar pe rând, au fost fie una,  fie celalată, numită pitic: „pitic mai mare” și „piticu mic”.

Azi a fost rândul piticului mic să împlinească o frumoasă vârstă. Dar pitic mic nu a dorit nici petrecere și nici invitați cu această ocazie, nu vrea nici bomboane pentru colegi mâine. Și pentru că nu puteam să lăsăm să treaca chiar așa ca o zi obișnuită, am decorat pentru ea. Găsisem la reducere mai demult o arcadă pentru baloane și a fost momentul perfect s-o inaugurez. Nu vreți să știți ce față am făcut când am desfăcut cutia și am văzut că nu are baloanele. Abia atunci am descoperit că nu era prevăzută să fie comercializată cu baloane. Dar a fost mai bine, că nu știu cine ar fi stat să umfle 250 de baloane câte suportă arcada.

În schimbul baloanelor, am apelat la alte decorațiuni din hârtie, decorațiuni realizate în tehnica fagurelui (honeycombe tehnique), decorațiuni cumpărate pe care le-am mai folosit și cu alte ocazii. Baloanele mici de pe arcadă, tot la o zi de nașterea a piticului au fost inaugurate.

După micul dejun și desfacerea cadourilor, ne-am îmbrăcat comod și am plecat spre ...o surpriză. Fetele au știut doar că va dura câteva ore și că trebuie să se îmbrace în blugi și tricou sau bluză cu mânecă scurtă. Ne-am îndreptat spre Mall Băneasa unde am reușit să ne rătăcim, destul de mult ca să întârziem la rezervarea făcută. Efectiv a trebuit să sun și să cer indicații că nu găseam pistele de bowling, mai precis MaxFun. Curios că fetele nu au înțeles unde mergem decât când am ajuns în fața pistelor de bowling.

Făcusem o rezervare pentru trei ore, dar efectiv după două jocuri de patru persoane, efectiv nu mai puteam să jucăm. Eu cel puțin am renunțat la al treilea joc și am lăsat fetele să joace în locul meu, dar ne-am distrat bine. Bine-nțeles că sotul a fost câștigător, el este obișnuit de la serviciu să manevreze utilaje grele ca acele bile de bowling.

După ce ne-am săturat de joc, aproape 2 ore, am mers să mâncăm, fiecare și-a comandat ceva de la fastfood-urile din mall, apoi fetele au servit câte un cornet de înghețată Haagen Dasz. Super bună această înghețată.

Înainte de plecare, am trecut și prin hipermarket, de unde am luat pește pentru cină și niște prăjituri. Am vrut ceva ca un tort în care să pot pune lumânările, parcă nu e ziua ei dacă nu suflă în lumânări. Dar tort nu am luat că domnișoara nu mânăncă absolut niciun fel de tort, eu și cea mare suntem la dietă și am primit permisiunea să mâncăm doar azi, iar soțul ar fi mâncat și el doar azi că apoi pleacă iar în delegație. În concluzie, sărbătorita a ales pentru noi două prăjituri cu frișcă și pentru ea o tartă cu fructe și gogoși.

Acum realizez că nici domnișoara cea mare nu a dorit petrecere la 14 ani. Și ea a fost tot în mall, dar la film cu două colege.

sâmbătă, 24 februarie 2024

Descoperiri „arheologice”

 ... sau cum arată un melc ce hibernează:


L-am găsit la vreo 5-10 cm în pământ, în timp ce mă chinuiam să scot niște buruieni dintr-un rond de flori. Semăna cu un bolovan și l-as fi aruncat dacă nu zăream partea albă, Am mai găsit și unii mai mici pe lângă, dar care, grație lui Fifi, au fost îngropați înainte să apuc să fac poză. Mi-a rămas doar o cochilie goală mai mare lângă „Bob”. La noi toți melcii se numesc „Bob”, de la jocul cu melcul Bob preferat de domnișoara mea cea mică, când chiar era mică.