De la windows - RiO (76)

 Catedrala Santa Maria din Palma, Spania

Era odată rubrica rubrica Reflexii în oglindă, inițiată de SorinN și redeschisa de Carmen. Avea și o recomandare „Dacă dorești să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai văzut în „oglindă”(poate fi și cea retrovizoare) și înscrie articolul în tabel”. Am lipsit mult de pe blog și stiu de ce nu mai pune Carmen tabel, dar postez totuși imaginea ce mi-a oferit-o windows-ul. Era păcat s-o ratez.

Surprize dulci - MFC (138)

 

 Pozele sunt din arhiva personală 

Pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen.

Mulțumesc, Suzana pentru descoperirea acestui joc.  

Comitetul de primire

 Mi-as fi dorit să pot filma de la intrarea în curte pâna la casă, azi când am ajuns. La poarta era Fifi, portocaliu prin frunzele cazute (noroc că are și alb). Din griul aleei a răsarit mai tarziu Toto. Sunt tare simpatici când fac câțiva pași spre casă și se tot întorc să vadă dacă mai vine mașina spre ei. Toto are și un fel de a se deplasă dintr-o parte în alta a aleii de parcă sare în fața mașinii și joacă de pe un picior pe altul de nerăbdare. E cel mai dornic să intre în casă și de obicei e primul la ușă.

Câinii stau tolăniți pe beton fix unde ar trebui să parchez, de parcă îmi țin locul ocupat. Și uneori nu se ridică decât în ultimul moment. 

Apoi mă înconjoară ... Bella ar deschide ea ușa mașinii dacă ar putea, în timp ce Nero inspectează roțile. Trebuie să fiu atentă să nu-i lovesc cînd îmi iau bagajele. Acum nu mai poarta zardă, de când au avut probleme cu tusea. Mă bucur că nu-i mai aud tușind pe niciunul, chiar daca încă exiată pericolul la Nero să recidiveze, deoarece radiografia lui a arătat ceva modificări. I-ar trebui un consul cardiologic, dar ... Vom vedea cînd vom face și asta

Iar pisicile ... se înghesuie la ușă, care să intre prima în casă. De obicei sunt toate trei. Ne învată programul oricât de schimbător ar fi. Anul trecut la 8 seara când ajungeam erau și „leșinați” de foame, ei care o viață întreagă au luat cina la 7.

Azi mi-am uitat cheile de la casă în mașină. Tare supărat a fost Toto că l-a pus să aștepte, mai ales că am mai întarziat să-i fac și poze. Se vede în poză cum se uita urât la mine.

Pe Scai o lăsasem în casă, sincer cred că e și ea la fel de traumatizată de toato povestea la fel ca noi. Ca și pe Fifi, mai întâi vreau s-o țin în casă macar 24 de ore să văd că își revine. Spre deosebire de el, ea pare mult mai deprimată. A prins și nopți sub zero grade și cred că era cam înfrugurată, așa că m-am bucurat s-o găsesc lenevind în pat sub o rază de soare.

 M-a lasat s-o mângâi puțin și a rămas în pat să lenevească. A coborât singură când i s-a făcut foame, a vizitat baia (litiera) și s-a urcat iar la etaj. Pare foarte slabă când o iau în brațe, deși cântărită nu pare să fi pierdut în greutate. E dificil s-o vad așa liniștită, când săptămâna trecută se juca aproape tot timpul.

Ce mai face altfel...parca ii e teamă să manance din mana noastră. Ea manca și ea unele pliculețe cu pastă de pește, direct din pliculeț. Acum n-a vrut. Dar daca i l-am stors în castron, l-a mâncat.

 

Șucărita mică, dimineată(în stânga) și în seara asta (drepata) resemnată că nu o las afară 

 

Si înainte mă bucuram sa-i vad așteptandu-mă, dar acum să-i găsesc pe toți imediat ce intru în curte e fantastic. 

Sa fie cu ... „repetir”

 

 Acuma sincer, daca tot am învatat sa fac afise, să am de ce să fac nu?

Vineri când am venit de la serviciu era în casă. A cerut afara cum cere de obicei, după ce se satura de somn și .... de data asta n-a mai venit. Încă e dispărută, nu îi e deloc specific să nu apară cu orele, ce să mai zic de zile. Are ora ei de masă la care se prezintă mai rău ca un ceas. Dacă nu-i e somn sau nu găsește deschisă ușa de la dormitor, pleacă repede afară. Miaună așa de încet că noaptea nici n-o aud mereu când cere afară. Și dacă nu o aud se urcă pe pereți, la propriu aproape. Dar sare pe mobilă, pe calorifer si dărâmă ceva până o auzi să o lași să iasă.

Nu știu în ce univers negru am intrat, dar simt că nu mai pot. Tresar la orice zgomot de afară, noaptea mă ridic din pat ori de cate ori se aprinde becul pe senzor de afară ca poate-poate a aparut si ea și nu sunt doar câinii care se mișcă în somn.

De data asta am pus afișele pe stâlpii de pe strada noastră. Cinci afise. La două ore după, s-a dus domnișoara la magazin și două afișe lipseau deja. S-a întalnit cu o vecină care se vaita că și iei i-a dispărut pisica mare neagră. În mod normal aș fi fost empatică, dar ... suntem vecine de gard și n-am văzut absolut niciodată vreo pisică neagra la ea. Pisicile sunt mai sălbatice de felul lor, umblă, sar garduri, doar daca o ții doar în casă ai putea spune că nu pleacă. Vin la mine și pisici de la vecini care stau la 3-4 case depărtare. Unele mai blânde altele mai „sălbăticuțe”. Ca Scai a mea, care nici pe noi nu ne lasă s-o prindem pe afară. Dar nu am încercat să le prindem să le facem ale noastre.

Sotul zice că le închide cineva prin magazii să prindă șoareci, dar am avut pisici aici de 8 ani si până acum n-am pățit să dispara vreuna mai mult de 24 de ore. Când aveau mancare afară, veneau când stiau ele, mâncau si ajungeam să nu le văd cand veneam eu de la serviciu. De asta le-am si mutat de vreo doi ani mâncarea doar în casă la ora fixă, să vină când le dau eu mancare să le pot vedea macar de două ori pe zi, să le văd că sunt bine, că nu sunt ranite, ca n-au racit, etc... Am început să le tin noaptea în casă când vor ele, de anul trecut când era sa-l pierdem pe Fifi din cauza .... nu știm ce a avut exact, cș a prezentat multe simptome, cate două trei pe direcție de investigare, inclusiv de otravire. 

Toto nu are nici măcar un an de când îl avem, l-am luat de pe stradă, de la colț. Am întrebat în jur dacă a pierdut cineva pisoi, am lăsat vorba la magazin, credeam că e mic si se vedea ca e învatat în casă, obisnuit să manance mâncare umană. M-am dus cu el la veterinar după cateva zile ca să aflu ca avea 7-8 luni. La vârsta aia pisica stie să se întoarcă acasă dacă a plecat singură. Nu am vrut să o las pe fata să-l pastreze crezând că poate cineva il caută, cineva plânge după el. Prima luna m-am tot gândit că-mi va fi greu să îmi împac copilul daca va veni primul lui stăpân. Nu a venit nimeni după el. A venit el în schimb ba cu o rană, ba cu alta. Și la un moment dat, prin primavara - vară opărit. E mai hoț de felul lui, imediat s-ar fi urcat pe masă daca îi miroasea lui ceva bun de tot. Probabil și de asta a fost abandonat. Dar chiar dacă ti-a furat ceva ca o fi gasit si el vreo usă deschisă, să arunci cu apă fiartă pe el? Tot spatele l-a avut o rana. Are locuri în care efectiv nu-i mai creste păr deloc. Este acoperit cu păr mai lung de la blanița din jur, dar daca îl dai deoparte îi vezi pielea.

Am intrat în faza aia când mă apucă disperarea, când mi-e greu să mai cred și ... nu-mi place că văd că mă înrăiesc, devin răzbunatoare în gandire, în vorbe și mă schimb în ceva ce nu-mi place să fiu. Îmi vreau pisica înapoi acasă s-o țin eu în brațe, s-o iubesc eu pe puiu meu. Deși ea stă cel mai puțin la „drăgălit”, ea mi-a fost mie cea mai aproape de suflet, poate pt că a fost prea mică când am găsit-o și cred nu fusese înțărcată când s-a pierdut de mama ei. 

 

Update : Aseara am lasat mesaj pe Facebook, pe pagina comunei : „Daca din greseala a fost inchisă undeva, nu o poti auzi mieunand. Va rog, daca stiti că ati mai lasat vreo usă deschisa la vreo magazie, poate treceti sa verificati.” Acum 5 minute mă chema Fifi la ușă, mă și miram că abia intrase în casă. Și am găsit-o acolo asteptând. Acum jumatate de ora nu era. La fel ca Fifi cand a venit, nici ea nu vrea mâncare. Vrea doar în pat, s-a ghemuit să doarmă. Și e tristă de te face să plângi!

Toată noapte m-am trezit și am verificat veranda. La un moment dat îmi tot repetam ca daca nu a venit aseara pană dimineața nu are rost să tot verific că nu se duce nimeni in totiul nopții să verifice dacă au sau nu pisici străine în magazii. Pentru linistea mea sufletească, pentru a ieșii din starea aia de care scriam aseară, aleg să cred că a intrat din greseala ăntr-o magazie unde a fost inchisă, cu toate indiciile si coincidențele care sar în ochi. Acum mi-e frică să nu dispară Toto la finalul saptamanii urmatoare.
 

Am trecut și prin asta! Sau un alt fel de sperietură de Halloween!

 Vacanța asta a fost cu peripeții multe, de care o să povestesc poate vreodată, dar cea mai „tare”, a fost din păcate dispariția lui Fifi. Am fost luată pur și simplu pe nepregatite. Nici nu știu dacă poți fi vreodată pregatit pentru dispariția cuiva. Odată cu vremea rece și ploile de săptămâna asta, felinele mele au început să doarmă noaptea în casă. Unii mai mult, alții mai puțin. Toto rămane toata noaptea fără probleme, Scai cel mai puțin, iar Fifi undeva pe la mijloc. De regulă pe la trei-patru dimineața se trezește, mănâncă si cere afară. Știu că e un comportament normal la feline, mai ales că ele vânează de obicei la acele ore. M-am obișnuit eu cu ora lor că am început să ma trezesc fără să mai miaune ele.

Miercuri spre joi noaptea, Fifi m-a surprins că s-a trezit, a folosit litiera ( ceea ce face doar daca îl încui ăn baie) și s-a mutat în sufragerie să doarmă. Abia dimineața la 7 a cerut afară și cum îl aveam deja pe Toto cu Febră și Nero cu tuse, mi-am propus să-l urmaresc. Doar că.... urmarește dacă mai ai pe cine. Am înteles că mai trecuse pe acasa cât am fost eu la serviciu, dar după aia nu l-a mai văzut nimeni. Seara nu a venit, nici a doua zi, nici următoarea. L-am căutat, strigat, zilnic de mai multe ori și nimic nimic. Mi-au trecut prin cap toate găndurile posibile și imposiblie toate scenariile. Scai a fost perioada asta tot un du-te vino, când în casă când afară. L-a căutat la propriu în locurile unde dormea Fifi în grădină. A mai făcut așa când a dispărut Porto din viața noastră, dar atunci căuta îmreună cu Fifi (unul în casă altul afară - când intra unul, ieșea celălalt)și nu a părut foarte vizibil în primele zile. Ajungând la veterianar cu ceilalți, chiar și acolo am întrebat dacă a venit cineva cu vreun motan găsit și bolnav. Îmi imaginam că l-o fi văzut cineva că nu-i bine și l-a luat să-l îngrijească. 

Aseară începusem deja să cred mai mult că gata, Fifi nu o să mai apară acasă, dar tot mai rămăsese o fărâmă de speranță. Motiv pentru care, azi la prima ora m-am apucat să fac un afiș pe care sa-l pun pe stradă la noi și prin împrejurimi. Am tipărit vreo 10 pagini, le-am si tăiat să se poată rupe numărul de telefon și am așteptat să se oprească ploaia să putem merge să le lipim. Odată ce-a fost gata l-am postat și pe Facebook, pe grupul satului și al comunei, dar și pe pagina mea.

După numai două ore, când mă pregateam să plec cu câinii la tratament,  ghici cine și-a făcut apariția la ușă? Un Fifi supărat și necăjit. A trecut pe la castronul de mâncare, dar nu a prea mâncat. Avea aspectul acele specific lui înfoiat cu blana gata să-i cadă de stresul că nu-l las afară în perioadele când e răcit și sub tratament. După episodul de anul trecut cînd era să-l pierdem și a stat câteva zile internat, la orice semn de răceală primul pas e să-i țin în casă cel puțin noaptea. El e principalul motiv pentru care pisicile mele de curte au cam devenit pisici de casă. După ce ne-a mirosit aproape pe toți s-a culcat prin toate locurile lui preferate. Probabil începuse să dispară mirosul lui de pe acolo în atatea zile folosite doar de ceilalți.

 Nu știu acum ce să zic, dacă e coincidență sau nu, dar aproape niciunul din noi nu mai crede ăn coincidența asta, imediat ce am pus anunțul să apară acasă. Părerea generală e că a fost închis undeva prin vecini, fie într-o magazie să prindă șoareci, fie a vrut să-l ia cineva și nu l-a lăsat afară pe perioada ploilor. Sau poate chiar l-au luat crezînd că e bolnav, până îl revendică cineva, dar în ultimul caz, dacă a văzut că-l caut, de ce nu a sunat în loc să-i dea drumul? Da nu are zgardă, la cum sunt gardurile pe la noi mi-ar fi frică sa-i pun zgardă, să nu rămâna cumva agățat pe undeva cu ea. Dar e un motan castrat și ingrijit, se vede că e al cuiva.

Acum glumim, că-l avem lângă noi și că așa a vrut el să sărbătorească Halloween-ul. Chiar ne-a tras o sperietură pe cinste! A, și Scai s-a oprin azi din tot acel du-te vino pe ușă. A stat și ea să doarmă în casa ca înainte de dispariția lui Fifi.