Septembrie

 A sosit și ultima zi a lunii septembrie și cumva nici nu îmi dau seama când a trecut toată luna. A fost o luna ciudată cumva, multe planuri date peste cap, cu reorganizarea planurilor, cu schimbări în rutina zilnică, cu adaptare la noutăți.

Septembrie se caracteriza de obicei la noi cu o ultimă mică vacanță liniștită urmată de pregătirile de școală și apoi începerea efectiv a școlii. Modificările aduse anului școlar ne-au schimbat însă obiceiurile. Pregătirile de școală nici nu știu când s-au făcut, fetele sunt de-acum mari și s-au cam ocupat singure de acest acespect, eu am primit doar lista cu rechizite ce mai trebuiau achiziționate. Și nici de asta nu m-am ocupat prea tare, rolul meu a fost să împing căruciorul în magazin și sa plătesc la casă. E primul an în care nu mă ocup deloc de rechizitele lor și cumva, la un anumit nivel al subconștientului nu reușesc să percep începerea școlii. Dar doar din acest punct de vedere.

O percep din plin cu trezitul dimineața, mult mai devreme decât am avut vreodată programul, la 6.30 trebuie deja să ies pe poartă să o duc pe cea mare la liceu. După șase ani în care a învățat doar după-amiaza, trezitul atțt de devreme a necesitat o perioadă mai lungă de acomodare și schimbarea unor rutine. Tratamentul ei necesita administrarea unor tablete la ora 4 dimineata ( au un regim strict de alimentație 4 ore înainte și două după administrare, dar funcționeaza mai bine dacă nu consumi nimic în acel interval). Trezirea la 4 pentru pastile, apoi la 5.30-5.45 pentru scoală nu era tocmai ușoară, iar cand am văzut că domnișoara oricum nu reușeste să ia micul dejun acasă am mutat ora de administrare a pastilelor la ora de trezire cu amendamentul să nu mai bea nici cafea până după ora 8. Oricum, faptul ca nu mai întrerupe somnul a făcut să dispară nevoia de cafea dimineața. Și ppot să spun că și eu dorm mai bine acum că nu ma mai trezesc noaptea.

Prima săptămână de școală ne-a adus și niște mici probleme. Fetele s-au confruntat cu ceva ciupituri de insecte odată cu lasarea frigului, ceea ce a necesitat de urgență o curățenie generala în camerele lor. Iar eu m-am pricopsit cu o enterovizora care a reușit să mă trțnteasca la orizontala vreo două zile exact când aveam nevoie mai multă să curâăț camerele fetelor. Am avut noroc de ajutorul mamei care venise la mine să ma ajute cu mutatul unor flori. A reconfigurat și ea traseul, ocupandu-se de curățenie, urmând să terminam cu florile cu ocazia altei vizite.

Vizită pe care am programat-o acum, la final de lună. Și ghici ce! Eu iar sunt în pioneze, cu o răceala de data asta ( dar macar stau pe picioarele mele), numai că de data asta e musai să ma ocup de flori, noaptea au scăzut tempearturile chiar și sub 10 grade și nu cred că vor mai rezista mult. Așa că ele au devenit cap de afiș, chiar și înaintea camerelor fetelor pe care le-am luat din nou la mână, de data asta din alt motiv. 

Una din camere este în mijlocul casei, înconjurată pe toate laturile cu excepția peretelui cu geamuri, iar cealaltă, din contră are doar un perete interior. Prin urmare o cameră este mai călduroasă, cealaltă mai rece, și chiar dacă termostatul este în acea cameră, rămâne cea mai friguroasă cameră din casă. Iar domnișoarele mele s-au nimerit a fi exact pe dos, astfel încât anul acesta, cum se anunță și vremuri grele și încercăm să face cât mai multe economii să nu ne trezim cu niște facturi astronomice, fetele au testat și au descoperit că se simt mai bine în camera celeilalte. Prin urmare, după ce abia aranjesem camerele la începutul lunii, săptămâna asta au făcut schimb. În fiecare zi, în funcție de temele școlare am mai mutat câte un dulap/raft, haină, etc. Ieri am reușit să terminăm cu mutatul tuturor lucrurilor personale, mai rămâne doar aranjatul lor în noile camere în funcție de necesitățile fiecarei și de mobilierul existent. Dar asta mai fac și singure, eu trebuie să ajung la ghivecele cu flori.

Am oscilat toată luna între a-mi face sau nu un fel de jurnal de blog, mai ales văzand filele de jurnal ale unor blouri pe care le urmăresc, dar de cele mai multe ori răspunsul ajungând să fie nu, deooarece chiar dacă mă hotăram să fac, în fața laptopului fie nu-mi găsea cuvintele, fie nu mai aveam timp după ce raspundeam comentariilor sau citeam pe bloguri. Descopăr acum că și postarea asta este până la urmă tot o filă de jurnal, așa că se pare că decizia s-a luat cumva ”fără mine”. În plus chiar îmi propusesem să reiau provocarea de anul trecut din luna noiembrie, de a posta ceva zilnic, doar că nu în noiembrie ci în octombrie. Și cumva încep de azi. Nu știu dacă voi posta chiar zilnic , dar sper să scriu cât mai des. Oricum nu toate postările vor fi pagini de jurnal, vor fi MCF-urile și sper ca lucrările mele din calendarul recreativ. Etapa aceasta ( materiale din natură) nu mai vreau s-o ratez.

În încheiere vă las cu o parte fin florile care îmi necesită atenția acum, trandafirii i-ați văzut și la MFC-ul de săptămana aceasta.

Flori de piatră :

 

Crăițe

Fructe de mărgăritar ( nu trebuie să le fac nimic, darcred că e pprima data când văd)

 

Flori de napi

Câteva suculente

 

Salvie roșie decorativă

 

Ramas bun , Martie! Bun venit, Aprilie!

 Luna martie a trecut cumva așa de repede ca parcă nici nu am apucat sa o simt. Am simțit de parcă totul era așa pe repede înainte. Mi-aduc aminte de prima zi, de mărțițor că aveam zapadă, prima zăpadă adevărată din această iarnă, iar acum la final de martie am ajuns la 24 de grade.

Odată cu încălzirea vremii, în a doua jumătate a lunii, totul parcă s-a accelerat, iar natura își schimba înfoâișarea de la o oră la alta de parca roia să recupereze timpul pierdut. Unele flori s-au deschis și s-au trecut atât de repede de parcă nu am avut timp nici să le văd.

Și pentru că timpul ne-a permis, într-un final, am început cu adevarat lucrările în grădină. Bine-nteles, nu pot recupera în același ritm cu naura, dar sunt bucuroasă că am reușit să fac destul de multe într-un timp relativ scurt, muțumită și celor câteva zile libere ale soțului care a putut să mă ajute la tăiatul pomilor și a viei. Plus că a putut să are și tot cu el am reușit să pun mazarea și spanacul. 

Începând lucrările pe afară, am din ce în ce mai puțin timp pentru mine, și implicit de blog, atât de puțin încât am resuit performanța să nu deschid laptopul vreo două zile. Am crezut că voi recupera săptămâna trecută, dar ... sunt în urmă cu multe proiecte. Chiar și acest articol eînceput de vreo doua zile. Poate în seara asta reușesc să îl termin.

Lista cu taskurile lunii martie a ramasa cam nebifată, tot din cauza vremii, deoarece majoritatea țineau de grădină. Ba chiar după ce am văzut ca în primele două săptămâni tot ce planific legat de grădinp trebuie replanificat, am renunțat să le mai planific și mi-am făcut în jurnal o pagină speciala doar pentru grădină în care să-mi notez data la care termin o anumită activitate. A se întelege de aici ca desi n-am mai scris despre el, Bujoul merge în continuare cam în același format ca în februarie.

Cărți : Chiar pot spune că a fost o lună în care am citit. Pe langă cele două titluri pe care mi le-am propus la început de an, am reușit să mai adun câteva. 

• Șoapte de Iubire, Robyn Carr. - face parte dintr-o serie, dar poate fi citită si individual, deși cred că înțelegi mai bine dinamica personajelor secundare ale carții dacă le cunoțti povestea din cărțile precedente. Asta cred că e cartea a treia după numarul de cupluri care apar, stiu că prin ianuarie am citit primul volum din serie. Cu alte cuvinte acum trebuie să caut volumul doi. Și patru că finaul deja indică cine va fi urmatorul cuplu ce se va forma.
• Malakai, un altfel de final, de A. Stephanie. O carte s superba, despre un baiat cu tulburari de personalitate, dar care poate sa-si gasească și el un final fericit. Am mai vorbit despre cartea asta aici, desi mai mult prin comentarii
• Mai întunecat și Descătușat de E.L. James, volumele 5 și 6 din seria 50 de umbre, sau volumele 2 și 3 din perspectiva lui. Sincer, am crezut că aceste volume nu vor mai apărea, de asta nici nu știusem până acum de ”Mai întunecat”. Un volum care nu prea mi-a plăcut, seamănă mult prea mult cu volumul corespunzător scris din prisma ei, prea puține lucruri pe care nu le știi deja. Un volum în care Cristian pare pur și simplu un roboțel cu un singur țel. Își pierde din umanitatea aia pe care o câștigase cel puțin după părerea mea, în primul volum scris din perspectiva lui. ”Descătușat”, a adus în schimb tot ce nu a avut volumul anterior, lucruri, noi, inclusiv planificarea nunții, (amuzant momentul în care realizeaza că a uitat de verighete), dar și emoții, sentimente, conflicte interioare prin care trece Cristian.
• Mister, de E.L. James. Nu pot spune nici că mi-a plăcut nici că mi-a displăcut. Cred ca a fost prea repede totuși după o carte de același gen. Și erotică , dar si tiparul el bogat, ea saracă. Aduce în discuție totuși niște teme actuale : situația femeilor albaneze a căror soartă e decisă doar de bărbați, traficul de carne vie, munca la negru, etc..
• Cum să dansezi în pereche, Nicola Yoon - o carte young adult, o poveste de dragoste a unei eroine care nu mai crede în dragoste de când părinții ei au divorțat, care primește un ”dar” de a vedea toata povestea oricărui cuplu care se sărută în fața ei, de la momentul în care se cunosc până la momentul despărțirii. Din păcate, ceea ce întelege din acest dar este că nimic nu durează, nu ceea ce ar fi trebuit să învețe. Chiar mi-a plăcut ideea, dar m-a dezamagit că .... parcă era ca și cum toată lumea aștepta ca ea să înteleaga că a greșit și oricat ar fi trecut pană realiza asta, totul continua de parcă nu se întâmplase nimic.

Cred că din tot ce am citit, preferata rămâne Malakai.

Filme : Nu am reuțit să ajung la cinema în martie, poate luna asta voi reuși. Tot ”Orașul pierdut” rămăne pe lista de dorințe. Am început să văd serialul Bridgerton, dar am renunțat totuși undeva prin sezonul 1. Se pare că pentru mine cel puțin tot cărțile sunt mai frumoase. 

Imi plac filmele cu vrajitoare și puteri magice, așa că descoperind din întâmplare serialul ”vrăjitoarele din East End”, primul episod m-a cucerit repede. Abia după primul sezon am descoperit că e un serial anulat, iar sezonul doi mi-a aratat clar că oricât de interesant a fost primul sezon, după al doilea chiar nu se mai merita. Nu-l recomand.

În rest ....am acordat mai mult timp cărților. Și recuperez în aprilie.

Proiecte creative : Nu prea au fost altele în afara răspunsurilor la provocările din Calendarul Simboluri Pascale. Proiectul meu preferat din această lună îl reprezintă ornamentul din sfoară, fiind primul de acest fel realizat, îmi dă curaj să mai fac astfel de ornamente.

Luna Aprilie 

Dacă martie a început cu zăpadă, aprilie a început cu ploaie. Alte planuri răsturnate, treburi amânate,dar am mulțumit Celui de Sus pentru ploaie. Era chiar foarte necesară, pământul era foarte uscat, iar în aer era mult praf. Dacă în martie natura se schimba de la o ora la alta, acum după ploaie pare și mai alert, și mai rapidă schimbarea. Mă plimb prin curte și mă bucur de toate zambilele, lalelele și narcisele înflorite.

Planuri : pentru luna aprilie nu îmi mai fac multe. M-am săturat de lista aia din martie nebifată. O să fac tot ce pot, cand pot, iar in rest...vreau să mă bucur de niste sărbatori liniștite, alături de cei dragi și voi încerca să creez exact atmosfera pe care mi-o doresc.

O lună binecuvântată să avem toți!

Februarie la final

Cea mai scurtă luna din an de data aceasta parcă a fost și mai scurtă ca de obicei. După un start cu vești nu tocmai bune, a urmat o perioada ce m-a dat peste cap și m-a scos din ritm, iar cand am reușit cumva să pornesc motoarele m-am trezit la final de lună. Citeam ce am scris la începutul lunii  și mă bucur că am reușit să bifez aproape tot din ce mi-am propus din lucrurile care țineu de mine, iar celelate s-au rezolvat spre bine chiar dacă mai greu sau cu emoții mai mari.

Îndrăgostitul blănos este bine acum, și-a revenit la felul lui de a fi de nici nu mai pare ca ar fi avut probleme la începutul lunii. Singura diferență e ca acum cățelușa s-a învățat să se plimbe și singură, să nu mai stea tot timpul cu el. La finalul săptămanii urmeaza să faca amandoi o vizită la vetereniar la un control.

Domnișoara cea mare, cu analizele ei la pământ, a reușit să mai facă și o viroză, nu șitm de care, dar testele covid au fost negative. Asta a fost factorul care m-a scos pe mine din ritm. Orice nouă problemă de sănatate pe care o are, oricat de minoră ar parea, pe mine m-a doboară și unori simt de parcă m-ar paraliza pânî și în gândire. Acum și-a revenit și sper ca peste două zile la control să se prezinte mai bine.

Domnișoara cea mică a mai crescut cu un an, am sărbătorit-o într-un cerc restrâns și am aflat ce înseamnă să rămână o colegă peste noapte la noi. Cu această domnișoara aș mai repeta experiența și altă dată. parcă nici nu am simțit că sunt mai mulți copii în casă.

Provocări

Cu provocările pe blog am mai și întârziat, dar până la urmă am reușit să le fac pe toate. Am încercat și o tehnică nouă de felicitări (spirelli card) care e posibil să devină una dintre preferate. 

Bujo-ul a fost mai greu de bifat, mule au fost amânate din diverse motive, fie că au ținut de starea mea de spirit, fie de vreme, fie de întarzieri ale altor persoane. Dar principalele ”taskuri” ale lunii sunt bifate, restul...sunt zile și în martie.

Cărti... 

Am terminat seria Driven de K. Bromberg și am recitit seria ”Culorile dragostei” de Kerstin Gier. Mi-e dor de tableta mea cu cărți, să pot să răsfoiesc eu ce pasaje vreau sau simt nevoia. Nu mai tine bateria deloc. Pe laptop mi-e dificil sa citesc, nu-mi place să stau la masă.

Filme ...

Am vazut câteva episoade din ecranizarea după Driven, mi-au plăcut că respectă cartea mult mai mult decăt alte ecranizări, dar ... am citit cărțile, îmi e de ajuns pentru moment. Am văzut în schim Marry Me cu J.Lo. Iar ieri am fost la cinema, la ”Cliford, marele câine roșu”. Am răs mult, comparându-l aproape tot timpul cu cățelușa noastro Bella, care ai putea spune ca a jucat rolul lui Cliford.

Prin casă...

Îmi propusesem la început de an să decorez în fiecare lună conform sezonului sau corespunzător cu evenimentele importante din luna respectivă. Februarie ar fi trebuit să fie cu inimioare de dragobete, luna iubirii, etc... Undeva pe la mijlocul lunii am rearanjat ”omul de zapadă” din boluri de sticlă, iar odata cu sărbătorirea piticotului au apărut și inimioarele sub formă de baloane.

În grădină...

un început timid. Doar câteva ronduri de flori curățate, arat și niște semințe de ardei și vinete puse la încolțit. Deși soare, în ultimele zile vântul a bătut cu putere făcând imposibile activitățile prin grădină,.

 

Din păcate se pare că punem iar pauză la lucrul pe afară, vremea s-a răcit considerabil, iar prin unele zone ale țării văd că ninge.

 

La revedere ianuarie, bine ai venit februarie

Acesta articol era în plan de vreo două zile, adică fix de când s-a terminat ianuarie și începea februarie. Mi-a plăcut ideea care am văzut-o pe bloguri cu aceste minirezolutți și la final/început de lună. Și cum odată cu bujoul deja fac acest lucru, mi s-a părut firesc și ușor să o fac și aici. Și totuși nu mai pare așa ușor acum, trei zile mai tărziu de când era programat, chiar dacă factori externi mi-au împiedicat cumva accesul la blog. 

A trecut doar o lună din an și deja am împresia ca acesta va fi guvernat de expresia ”mai târziu” în sensul că multe legate de blog și nu numai, reușesc să le fac mai tărziu decât le programasem înițial. Sau le amân pănă renunț să le mai fac că nu mai sunt de actualitate. Am avut în ianuarie perioade în care ”adunam” idei de postari si coincideau cu zilele în care ar fi trebuit să răspund la provocarile la care m-am înscris și nu știu de ce îmi intrase în cap ideea ca de ex daca e ”miercurea făra cuvinte”, apoi miercuri doar un articol cu poze pot să pun.

La revedere ianuarie!

Ianuarie, pentru mine, a fost o lună aglomerată, o lună cu multă alergătură, cu necazuri, dar și bucurii, realizări. A fost o lună solicitantă, mai ales din prisma neprevăzutului care mi-a dat multe planuri peste cap, o lună care mă face să cred că poate ar trebui să-mi schimb cuvântul anului din ”acceptare” în ”adaptare”. Sau poate că așa l-am simțit de la început de când l-am ales, că e vorba de a ”accepta” anumite lucruri așa cum apar și nu pot să fac altceva decât să mă adaptez situaților impuse de neprevăzut, dar nu în sensul unei acceptări pasive, ci doar în sensul de a te împăca cu situația cât mai repede posibil și a acționa în consecință. Întrebările și răzvrătirile de genul ”De ce tocmai mie?” nu fac decât să amâne luarea unor decizii poate chiar foarte importante. Si chiar dacă mi se întâmplă să mai alunec pe panta deprimării, sper să reușesc să mă redresez repede.

Mi-am dorit la început de an să îmi schimb stilul de viață în unul mai sănătos. Nu că aș fi fost prea departe, dar chiar aș vrea să scap măcar de câteva din multele kilograme pe care le am în plus. In ianuarie nu-mi propusesem decât o adaptare a programului de masa, stilul acela fix la fix mi-a mers bine cu ceva ani în urmă, dar nu reușesc din cauza programului școlar să am mesele zilnic la fel. Încă nu văd soluția în acest caz. Apoi am vrut mișcare și dacă numărul de pași zilnici, cu mici excepții, l-am cam ținut în targhetul dorit, am stat mai prost cu exercițiile zilnice. Aici am de lucrat mai mult psihologic, că ... sincer mi-a fost rușine să le fac să fiu văzută. Dar mi-am ”luat” antrenor personal - fetele care mă încurajează și fac cu mine exercițiile dintr-o aplicație de slăbit. Cam asta ar fi principalul punct pe care nu am reușit să-l ating din tot ce mi-am propus pentru luna ce s-a încheiat.

Bun venit februarie!

Suntem deja în a trezi zi din lună și eu abia acum reușesc cumva să conștientizez cumva că am schimbat luna (ieri la controlul medical, pe fisa fetei tot ianuarie scriam). Sfârșitul și începutul de lună m-a prins în plină ”criză”, cu o cățelușă în călduri, prea mică să aibă pui acum, iar încercarea de a o ține separat de mascul s-a soldat cu îmbolnăvirea acestuia. Am labradori, și principala lor problemă de sănătate sunt articulațiile. Cățelul îl am de aproape 8 ani și cum nu sunt adepta animalului în casă, a avut de la început cușca lui afară, izolată pentru iarnă, cu țarc special pentru el. Din păcate, din cauza firii lor prea iubitoare fată de stăpân, iarna, în loc să doarmă în cușcă pe saltea, dormea la poarta țarcului pe pământul înghețat sau în zăpadă, să fie mai aproape de casa. Consecințele s-au văzut rapid prin dureri de articulații și tratament destul de costisitor ca să-l punem pe picioare. De atunci și-a primit o a doua cușcă pe verandă unde doarme noaptea. 

Anul trecut i-am luat pereche, o cățelușă tot labrador, de care eram conștientă că nu poate deveni mamă mai devreme de un an. I-am pregătit cușcă separată și am împărțit țarcul ca să o putem ține separat în perioada împerecherii. Și exact așa cum zice vorba aia, de ce ți-e frică nu scapi, domnișoara a intrat în călduri acum iarna când sunt temperaturi sub zero pe timpul nopții. Pe timpul zilei i-am amenajat un culcuș în gradina de legume, ca să o pot lăsa liberă , dar noaptea ea era închisă în țarc, iar cățelul lăsat liber să doarmă pe verandă. Pe lângă faptul că a reușit să sape pe sub gard și să ajungă la ea într-o zi,, prostănache, că nu pot să-i spun altfel, a dormit vreo două nopți la poarta țarcului, afară în vânt și frig. În consecință, cine are acum iar probleme cu picioarele și articulațiile? Și chiar dacă am văzut mai repede ca data trecută( de, experiența te învață), ultimele nopți am trebuit să-l țin în casă să-și revină. Nu știu cum pot alții să doarmă cu un animal în casă, mai ales câine. Eu nu am reușit. Mă trezeam la fiecare mișcare, fiecare scâncet sau sforăit. Tare mi-e teamă că o să am animale în casă permanent în ritmul astă. Abia aștept să își revină și să se încălzească afară, că nu sunt deloc învățați să petreacă în casa mai mult de două ore, iar să te trezești să le deschizi ușa de câteva ori pe noapte...nu e somn.

Ce-mi doresc de la februarie :

• să - și revină Cris, că la controlul de ieri analizele nu am fost tocmai strălucite, și nu avem nicio explicație medicală pentru scăderea lor.
• să-și revină și cățelul din acest episod de boală. Cumva la final de lună aș vrea să aflu și că vom avea pui, chiar daca inițial nu ne doream. Am aflat că ea fiind de talie mare și având aproape un an, nu e o problemă prea mare o sarcină acum, în schimb cățelul e cumva prea în vârsta și e posibil să nu mai poată avea pui. Un pui de la el era dorința noastră pentru viitor.
• să găsesc soluția ideală cu programul meu de mese astfel încât să funcționeze și să văd pe cantar o scădere semnificativă.
• să pot răspunde la timp la toate provocările acceptate, fie că acestea sunt online, pe blog, fie în plan fizic acasă (de ex de citit 2 cărți noi pe lună)
• să-i ofer piticotului o zi de naștere frumoasă, chiar dacă fără petrecere cu colegi invitați, pe timpurile astea pandemice cam problematic cu ieșirile astea.
• să încep planificările pentru gradina de legume și să reiau jurnalul de grădinar, poate de data asta o să-l duc până la capăt.

S-a făcut dimineață deja, ora la care ar trebui să mă trezesc, dar cum ”compania” m-a trezit acum vreo doua ore și m-au păcălit să-i las în casa, mă retrag în colțișorul meu confortabil să mai prind o jumătate de oră de somn, până se trezesc fetele.