La revedere ianuarie, bine ai venit februarie

Acesta articol era în plan de vreo două zile, adică fix de când s-a terminat ianuarie și începea februarie. Mi-a plăcut ideea care am văzut-o pe bloguri cu aceste minirezolutți și la final/început de lună. Și cum odată cu bujoul deja fac acest lucru, mi s-a părut firesc și ușor să o fac și aici. Și totuși nu mai pare așa ușor acum, trei zile mai tărziu de când era programat, chiar dacă factori externi mi-au împiedicat cumva accesul la blog. 

A trecut doar o lună din an și deja am împresia ca acesta va fi guvernat de expresia ”mai târziu” în sensul că multe legate de blog și nu numai, reușesc să le fac mai tărziu decât le programasem înițial. Sau le amân pănă renunț să le mai fac că nu mai sunt de actualitate. Am avut în ianuarie perioade în care ”adunam” idei de postari si coincideau cu zilele în care ar fi trebuit să răspund la provocarile la care m-am înscris și nu știu de ce îmi intrase în cap ideea ca de ex daca e ”miercurea făra cuvinte”, apoi miercuri doar un articol cu poze pot să pun.

La revedere ianuarie!

Ianuarie, pentru mine, a fost o lună aglomerată, o lună cu multă alergătură, cu necazuri, dar și bucurii, realizări. A fost o lună solicitantă, mai ales din prisma neprevăzutului care mi-a dat multe planuri peste cap, o lună care mă face să cred că poate ar trebui să-mi schimb cuvântul anului din ”acceptare” în ”adaptare”. Sau poate că așa l-am simțit de la început de când l-am ales, că e vorba de a ”accepta” anumite lucruri așa cum apar și nu pot să fac altceva decât să mă adaptez situaților impuse de neprevăzut, dar nu în sensul unei acceptări pasive, ci doar în sensul de a te împăca cu situația cât mai repede posibil și a acționa în consecință. Întrebările și răzvrătirile de genul ”De ce tocmai mie?” nu fac decât să amâne luarea unor decizii poate chiar foarte importante. Si chiar dacă mi se întâmplă să mai alunec pe panta deprimării, sper să reușesc să mă redresez repede.

Mi-am dorit la început de an să îmi schimb stilul de viață în unul mai sănătos. Nu că aș fi fost prea departe, dar chiar aș vrea să scap măcar de câteva din multele kilograme pe care le am în plus. In ianuarie nu-mi propusesem decât o adaptare a programului de masa, stilul acela fix la fix mi-a mers bine cu ceva ani în urmă, dar nu reușesc din cauza programului școlar să am mesele zilnic la fel. Încă nu văd soluția în acest caz. Apoi am vrut mișcare și dacă numărul de pași zilnici, cu mici excepții, l-am cam ținut în targhetul dorit, am stat mai prost cu exercițiile zilnice. Aici am de lucrat mai mult psihologic, că ... sincer mi-a fost rușine să le fac să fiu văzută. Dar mi-am ”luat” antrenor personal - fetele care mă încurajează și fac cu mine exercițiile dintr-o aplicație de slăbit. Cam asta ar fi principalul punct pe care nu am reușit să-l ating din tot ce mi-am propus pentru luna ce s-a încheiat.

Bun venit februarie!

Suntem deja în a trezi zi din lună și eu abia acum reușesc cumva să conștientizez cumva că am schimbat luna (ieri la controlul medical, pe fisa fetei tot ianuarie scriam). Sfârșitul și începutul de lună m-a prins în plină ”criză”, cu o cățelușă în călduri, prea mică să aibă pui acum, iar încercarea de a o ține separat de mascul s-a soldat cu îmbolnăvirea acestuia. Am labradori, și principala lor problemă de sănătate sunt articulațiile. Cățelul îl am de aproape 8 ani și cum nu sunt adepta animalului în casă, a avut de la început cușca lui afară, izolată pentru iarnă, cu țarc special pentru el. Din păcate, din cauza firii lor prea iubitoare fată de stăpân, iarna, în loc să doarmă în cușcă pe saltea, dormea la poarta țarcului pe pământul înghețat sau în zăpadă, să fie mai aproape de casa. Consecințele s-au văzut rapid prin dureri de articulații și tratament destul de costisitor ca să-l punem pe picioare. De atunci și-a primit o a doua cușcă pe verandă unde doarme noaptea. 

Anul trecut i-am luat pereche, o cățelușă tot labrador, de care eram conștientă că nu poate deveni mamă mai devreme de un an. I-am pregătit cușcă separată și am împărțit țarcul ca să o putem ține separat în perioada împerecherii. Și exact așa cum zice vorba aia, de ce ți-e frică nu scapi, domnișoara a intrat în călduri acum iarna când sunt temperaturi sub zero pe timpul nopții. Pe timpul zilei i-am amenajat un culcuș în gradina de legume, ca să o pot lăsa liberă , dar noaptea ea era închisă în țarc, iar cățelul lăsat liber să doarmă pe verandă. Pe lângă faptul că a reușit să sape pe sub gard și să ajungă la ea într-o zi,, prostănache, că nu pot să-i spun altfel, a dormit vreo două nopți la poarta țarcului, afară în vânt și frig. În consecință, cine are acum iar probleme cu picioarele și articulațiile? Și chiar dacă am văzut mai repede ca data trecută( de, experiența te învață), ultimele nopți am trebuit să-l țin în casă să-și revină. Nu știu cum pot alții să doarmă cu un animal în casă, mai ales câine. Eu nu am reușit. Mă trezeam la fiecare mișcare, fiecare scâncet sau sforăit. Tare mi-e teamă că o să am animale în casă permanent în ritmul astă. Abia aștept să își revină și să se încălzească afară, că nu sunt deloc învățați să petreacă în casa mai mult de două ore, iar să te trezești să le deschizi ușa de câteva ori pe noapte...nu e somn.

Ce-mi doresc de la februarie :

• să - și revină Cris, că la controlul de ieri analizele nu am fost tocmai strălucite, și nu avem nicio explicație medicală pentru scăderea lor.
• să-și revină și cățelul din acest episod de boală. Cumva la final de lună aș vrea să aflu și că vom avea pui, chiar daca inițial nu ne doream. Am aflat că ea fiind de talie mare și având aproape un an, nu e o problemă prea mare o sarcină acum, în schimb cățelul e cumva prea în vârsta și e posibil să nu mai poată avea pui. Un pui de la el era dorința noastră pentru viitor.
• să găsesc soluția ideală cu programul meu de mese astfel încât să funcționeze și să văd pe cantar o scădere semnificativă.
• să pot răspunde la timp la toate provocările acceptate, fie că acestea sunt online, pe blog, fie în plan fizic acasă (de ex de citit 2 cărți noi pe lună)
• să-i ofer piticotului o zi de naștere frumoasă, chiar dacă fără petrecere cu colegi invitați, pe timpurile astea pandemice cam problematic cu ieșirile astea.
• să încep planificările pentru gradina de legume și să reiau jurnalul de grădinar, poate de data asta o să-l duc până la capăt.

S-a făcut dimineață deja, ora la care ar trebui să mă trezesc, dar cum ”compania” m-a trezit acum vreo doua ore și m-au păcălit să-i las în casa, mă retrag în colțișorul meu confortabil să mai prind o jumătate de oră de somn, până se trezesc fetele.