Puțină joacă cu tehnica șervețelului - TC25 (mai T2 și iunie T4)

 Ce vă spuneam eu data trecută referitor la planurile de craft? Clar nu se materializează și deja mă uit cu surprindere că mai e puțin și începe noul an școlar. Alergătura pentru el a început oricum. Azi am fost la inspectorat și mi-am ridicat numirea pe perioadă nedetermiată. Oficial, ar trebui s-o duc la școală, dar am o directoare tare de treabă și a zis că e ok și luni cînd reîncep activitatea. Și uite cum divaghez și aici nu numai prin casă.

Cu toate că lista cu lucrări de recuperat e la vedere, lângă laptop, n-am reușit să mai termin decât două proiecte simple. Primul, cel pe care mi l-am impus a condus cumva și la altele, dar nu le-am terminat pe toate. Am pus fetele să aleagă câte un număr care să reprezinte luna și tema, așa că m-am ales cu proiectul Florar din Mai, când trebuia să reciclăm metale. Iar la metale pentru mine cel mai ușor e să transform cutii de conservă în suporturi de creioane. Și pentru că nu vroiam să mă complic, am ales să mai „răcoresc” colecția de șervețele. A durat ceva până am găsit unul potrivit temei, flori de mai, care să se și potrivească cutiei.

 

 

 Am avut parte și de o surpriză : grundul meu pentru astfel de proiecte a zis că gata, l-am ținut prea mult și a decis să se usuce. Adevarul e că avea o vârstă cam înaintată. Sper ca pățania să intre la lecții de învățat să nu mai păstrez acolo că rămân fără. Cred că în subconștient am moștenit ceva din gândirea bunicii care colecționa tot ce putea, obișnuită să cumpere atunci când găsea și să păstreze pentru „zile negre”, că pe vremea ei nu găseai atunci cânt îți trebuia. Am mai pățit așa și cu niște acuarele și acțibilduri care acum nu se mai lipesc că le-am ținut prea mult. Încerc să mă „educ” că acum se găsesc la orice pas orice ai avea nevoie. (bani să am!)

Ca să compensez  lipsa grundului, am pictat cutia cu acrilic alb, în două straturi, iar după ce s-a uscat bine am aplicat șervețelul cu lalele. La final, și pentru fixare, dar și pentru un aspect de lăcuire, am aplicat un strat gros de aracet. La interior am lăsat-o așa cum este, pentru că vreau să păstrez în ea niște „pensule” cu cap de burete pe care le foloses să vopsesc fără să las urme de pensulă.

 

Căutând cutia cu șervețele pentru proiectul lunii mai, am găsit lângă ea o cutie pe care scria „de reparat”. Și uitasem de ea. Adăpostea mai degrabă diverse lucurri de recuperat, dar și două borcane începute cu fetele, decorate cu coji de ou. Erau deja și vopsite și cu florile, respectiv flurturii din servețel decorate. Dar partea de jos, cea cu coajă de ou, era doar grundită. Probabil nu mi-a plăcut atunci demult rezultatul. Am găsit șervețele potrivite și le-am terminat și pe acestea pentru tema Fii Creativ a luni Iunie, când trebuia să reciclăm sticlă.

 

 

 Bine-nțeles, cu ambele lucrări, mă prezint în tabelul suplimentar al Transformărilor creative ale acestui an.

 

Gnom se toamnă- TC24(09-3)

 Tema cu numărul trei a Transformărilor creative de septembrie cerea realizarea unui gnom de toamnă, folosind bine-nteles materia lunii, sticla.

Eu am ales să folosesc fix o sticlă de vin și sa construiesc pe ea un gnom cu barba din frunze. Ideea nu e originala, am împrumutat-o de la o decorațiune de toamnă pentru ușa casei. Nu am folosit indicațiile de acolo, doar am „furat” ideea cu barba de frunze. Iar pentru căciulă m-am inspirat dintr-un alt filmuleț. Acesta din urmă prezintă mai multe tipuri de căciuli de gnom, dar are și alte trucuri dezvăluite. Cel mai interesant mi s-a părut cel care spune că un material ce imită blana se taie cu un cutter pe statele materialului. Acum am înțeles și eu de ce făceam atât de multă mizerie când tăiam bărbi pentru moș în advent.

Materialele folosite pentru gnomul meu de toamnă:

• sticlă de vin ca bază
• material de vinilin folosit pe dos
• pânză de sac sau de iută
• hârtie de împachetat natur
• frunze de toamnă decorative
• decorațiuni din fetru
• o coajă de nucă
• panglică
• pom-pom
• pistolul de lipit cu silicon, foarfecă

Am începu cu îmbrăcatul sticlei. Tot în filmulețul cu căciulile, am văzut un gnom pe o sticlă de plastic căreia îi îmbrăcase mai întâi baza, așa că am îmbrăcat și eu funtul sticlei în materialul de vinilin. Este același pe care l-am folosit și la bufniță, adică ce mi-a rămas de atunci, folosit tot așa pentru partea de pe dor. Am lipit mai întâi un carton pe fundul sticlei deoarece acesta nu era plat. Știți că sticlele de vin au o adâncitură la bază, am înțeles că e necesară procesului de decantare, dacă nu mă înșel oferă o rezistență mai bună sticlei umplute cu vin.

Următorul pas a fost să îmbrac pereții sticlei, în același material. În aceste poze se vede că vinilinul este vechi și că se strică la fiecare manevrare, la fiecare îndoitură crapă. Dar pânza de pe dos nu e doar frumos colorată ci și rezistentă. S-a potrivit perfect cu cromatica mea.

Am poziționat frunzele și nasul format dintr-o coajă de nucă, mi-am trasat cu creionul poziția lor și abia apoi am început să lipesc.

Pălăria am format-o mai întâi dintr-o hârtie de împachetat, cred că am primit niște cărți învelite în ea. Pentru că pânza mea de iută era rară, am ales s-o lipesc pe hârtie de împachetat. Aceasta din urmă fiind ceva mai grosuță i-a dat și o rezistență potrivită, astfel încât puteam modela căciula după forma dorită, dar nu a mai fost necesar să o umplu cu vatelină.

Căciula a fost decorată cu figurine din fetru și cu o fundă realizată dintr-o panglică roșie recuperată de la vreun cadou primit.

Suport lumânare TC24 (09-2)

Indigoul lunii septembrie al Transformărilor creative mi s-a părut destul de dificil când l-am ales, dar mi-a plăcut mult și mi-am zis să-i dau o șansă. După multitudinea de borcane suport de lumânare din galerie îmi dau seama că și vouă v-a plăcut acest proiect. De altfel, primele apărute, Diana și Fiordaliso, mi-au făcut poftă să mă apuc și eu de al meu. Am și învățat câte din experiența lor și am ținut când am lucrat.

Borcanul mi-l alesesem deja cu ceva timp mai în urmă, un borcan cu două părți plate, rămas de la ceva ness, căruia nu i se potrivește niciun fel de capac pentru conservare. Mi-amintesc că mama le folosea doar la dulcețuri/gemuri cu capacul lor original de plastic pentru că nu mai avea nevoie de sterilizare. Deși am imitat-o la început, capacitatea lui mare l-a făcut incomod de folosit, dulceața din ele nu ajungea niciodată să se termine. Am ajuns să prefer borcane mai mici de dulceață, mai ales că nouă ne place varietatea, nu consumăm doar un anumit tip de dulceață cum am auzit că se întâmplă la unele din prietenele mele.

Și pentru că în perioada construcției casei mama, care supraveghea lucrările, consuma acest tip de ness, mi-au rămas câteva borcane de acest fel. Le-am tot strâns într-o cutie dedicată borcanelor cu forme deosebite în ideea că le folosesc la craft, să le îmbrac în sfoară și să le decorez. Cu unele am reușit acest lucru, dar cutia încă există acolo undeva în magazie și îmi propusesem s-o caut, dar odată cu organizarea haosului din beci, l-am găsit pe aceste ce mi s-a părut potrivit tocmai pentru fețele plate pe care să fac fereastra.

Am ales să îl vopsesc pe interior și am căutat o metodă de a face fereastra corespunzător. Pentru aceasta am folosit autocolant rămas de la îmbrăcarea unei cutii. Am trasat pe el forma unei frunze și am decupat-o. Puțin mai dificilă a fost lipirea ei, dar am reușit cu ajutorul unei pensete. Am și testat că dezlipirea este ușoară, la prima lipirea se modificase direcția pe care vroiam să o dau frunzei.

Pentru vopsirea borcanului mă gândisem inițial la o tehnică văzută la sticlele de vin: se pune o cantitatea generoasă de vopsea în recipient și se rotește acesta până ajunge vopseaua în toate locurile dorite. La final se scurge surplusul de vopsea. O idee simplă dacă m-aș fi hotărât la o singură culoare. Doar că eu am vrut toate culorile toamnei. Așa că m-am chinuit cu pensula și cu un burete ținut cu penseta sau lipit cu scotch de hârtie pe un băț de pensulă. Cel mai dificil la fost la umerii borcanului, dar cu ajutorul pensetei cu vârfurile îndoite am reușit să trec și peste această etapă

Dezlipirea frunzei de autocolant a fost simplă. nu mi-a stricat marginile, dar lipsa de experiență în vopsirea borcanelor la interior și-a spus cuvântul. Borcanul meu este întunecat, am folosit ca pe hârtie întâi culorile închise fără să realizez că ar trebui să pun galben și portocaliu la început, că totul se va vedea în ordinea în care sunt adăugate.

Fiind atât de întunecat, am căutat pietricele albe să pun în interior. Știam că am unele mărunte de marmură. Și am! puse bine undeva. Până le voi regăsi de bine ce sunt puse, am pus în borcan orez, un orez care fierbea incredibil de greu din care am mai folosit tot pe post de suport pentru lumânare. Și-am trecut repede la poze cu două tipuri de lumânări. Cea înaltă, mai ușor de aprins, nu se vede în borcan. Cea tip pastilă....vai, dar ce dificil a fost s-o aprind! Cu tot cu bețele de chibrit lungi. Mai ales din cauza gurii borcanului care este foarte strâmtă. 

După ce am umplut casa de fum de la bețele de chibrit arse, am făcut repede pozele și aerisit. Și surpriză! la editarea pozelor am descoperit că îmi lipsea un element obligatoriu: funda. Era pregătită deja, dar uitasem s-o pun. Copilul din dotare mi-a declarat că nu mai aprinde nicio lumânare pentru pozele mele, la cât s-a chinuit să aerisească pe o vreme rece. Și să mă mulțumesc cu pozele fără lumânare aprinsă. Așa că m-am conformat. Dar sincer, pe viitor borcanul o să primească niște lumânări cu baterii și probabil și pietricelele albe e marmură când le voi găsi.