sari și tu cum poți de pe una pe alta. Sau încerci să le aliniezi cumva ... sau ... nu știu. Cert e că anul acesta sub nicio formă planurile legate de blog n-au fost să fie și duse la îndeplinire. Abia așteptam concediul din august să am timp și de blog. Adică, da, ca profesor sunt în concediu toată luna august, doar că la anul școlar ce a fost și încă mai e, că se încheie de fapt la 31 august, efectiv s-au adunat multe restanțe în gospodărie. Așa că abia așteptam să plec în concediu cu speranța voi recupera cât mai multe de pe blog. Ba chiar întâmplător și făcusem o cutie ce mergea la transformările creative și am amânat să fac postarea că o fac tot în concediu.
Poate că vi se pare ciudat că mi-am programat așa ceva fix în vacanță, dar dinamica familiei mele îmi permite să mă ocup de așa ceva. Sunt deja ceva ani buni de când plec cu laptopul după mine în orice vacanță. Unii dintre noi sunt păsări de noapte și îl folosesc noaptea, alții sunt matinali iar alții, adică eu, chiar foarte matinali. Pe la cinci și ceva mă trezesc singură fără ceas. Și nici că mai pot să adorm. Până se trezesc restul sau până se face ora de mic dejun e timpul eu de laptop. E ceva ce pot face în liniște fără să-i deranjez pe ceilalți de la somn. Cu gândul asta am plecat și acum în concediu, dar de data asta laptopul și-a luat vacanță forțat. Nu s-a stricat sau ceva, dar ... nu a avut internet. Nici de la pensiune, semnalul era atât de slab că mailul se încărca doar în cinci minute, dar nici hotspot de pe telefon nu mergea, că si semnalul gsm era la limita maximă de o liniuță. Cu alte cuvinte nici telefenul nu tocmai funcționa. Și cred că a fost primul concediu în care am plecat fără nicio carte de citit (nu că m-ar fi ajutat cu ceva dimineața devreme cănd încă era noapte afară).
Una peste alta, concediul a fost perfect dacă trecem peste episodul cu lipsa internetului. Am vizitat ce am vrut să vizităm, ne-am plimbat, relaxat ș.a.m.d. Chiar recomand celor care vor să stea departe de telefon/internet. Dar acum din nou acasă descopăr cu surprindere că mai sunt doar două săptămâni și începe școala. Un alt an cu o mulțime de provocări. Piticu mic care nu mai e așa mic e boboc de liceu (a reușit o nota mai mare decât mă asteptam eu la examen și grație ei a intrat la un liceu bun) și din păcate nu voi putea fi în prima zi alături de el, că de, sunt dirigintă. Studenta a încheiat cu bine primul an de facultate, se pregătește acum de al doilea.
Iar eu mi-am luat definitivarea în învățământ și cum eram titulară cu 20 de ore cuprinse în decizie, am norocul că nu trebuie să alerg după completarea normei, chiar daca mi se restructureaza școala că nu îndeplinim numărul minim de elevi. Cel puțin momentan înțeleg că voi alea același director, ceea ce e super bine. A, și tot legat de școala, în timpul anului trecut am făcut un curs de pedagohie digitală în cadrul căruia a trebuit să lucrăm cu anumite programe și să facem niște lecții online. În vacanță am primit vestea că ceea ce am făcut eu va fi publicat ca resursa educațională deschisă (RED) un fel de lecție online renunoscută de minister. Nu știu exact încă cât de mult valorează, dar știu că e foarte importanta pentru dosarul personal.
Și să nu uit de blănoși: m-au trecut prin toate stările posibile anul acesta. Ziceai că au făcut contract cu veterinarul. Dacă nu era unul, era altul și tot ajungeam aproape săptămânal la medic cu unul din ei. Dar acum să zic că e o perioadă de acalmie și toți patru par bine sănătoși. Cel mai „nasol” ar fi Nero care încă nu tim exact ce are, dar face dermatite după dermatite. Posibil să trebuiască tratament permanent, dar încă nu știm, mai așteptam niște rezultate de analize. Bella, e tot cu fungii și otitele ei. Cât timp e climă uscată e ok, dacă plouă ... am învățat să prevenim și să o controlăm des. Fifi a avut niște cristale în urină, a fost și el pe tratament câteva luni, dar acum e ok, nu mai are, doar mai ține un regim alimentar și control la câteva luni. Scai a fost cea mai sănătoasă. A avut un singur episod ce a necesitat îngrijiri. „Sălbatică” cum e că nu prea stă în casă decât să mănânce (e haioasă rău că intră pe o ușă, mănâncă și imediat cere afară la ușa cealaltă), era cât pe ce nici să nu vedem. Ne-a mirat că s-a dus la etaj să doarmă și când a fost luată în brațe îi dădea cu „miau” și „miau”. Avea o rană mică la un picior si credem că a fost mușcată vreun cățel. Am descoperit-o în weekend și n-am mai ajuns cu ea la veterinar, dar și-a și revenit complet în vreo trei zile (cicatridina s-a dovedit a fi de mare ajutor și pentru ea și pentru Nero). Cum spuneam, acum toți par a fi sănătoși și sper s-o mai țină așa mult și bine.
Și pentru că mă simt încă în concediu, azi mi-am făcut timp de puțină joacă cu „art-craft-urile” mele. M-am apucat de reorganizat depozitul ce se numește camera mea de lucru și am încercat să termin din proiectele începute. Domnișoara ce mare se ține după mine cu lista de proiecte ce trebuie să le recuperez la TC25. Sincer, nu-mi mai fac planuri că le și fac pe toate, dar câteva se conturează frumușel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va mulțumesc pentru vizită!