Peltea de zmeură fără zahăr

 V-am zis că vreau să încerc anul acesta zmeură fără zahăr. Ce am uitat eu, e că am încercat și anul trecut, doar că atunci neavând mere, am făcut cu suc de mere din comerț. Am reușit ceva, dar era destul de acrișoară și atunci am declarat că nu voi mai repeta experiența. Și cum borcanele de atunci mi le-au luat prietenele cu diabet, mie mi-au ieșit din memorie. Noroc cu pozele de anul trecut că mi-am reamintit episodul.

Anul acesta am folosit decoctul de mere. Am explicat mai mult la gemul de caise fără zahăr, principiile mele în folosirea decoctului ca înlocuitor. Reamintesc și aici că gemul/pelteaua fără zahăr nu are același gust ca cea cu zahăr, la fel cum o cafea cu zahăr nu are același gust ca una cu îndulcitor.

Și de data aceasta am mers pe încercări, am început cu 800 ml decoct de mere la 1,5 kg de zmeură. Apoi am tot adăugat decoct de mere să îndulcesc compoziția, dar chiar și așa, la final, tot am folosit îndulcitor lichid. 

Îngrediente: 1,5 kg zmeură, 1000-1200 ml decoct de mere, 2 ml îndulcitor.

Mod de preparare: Zmeura curățată de codițe și trecută printr-un jet de apă rece, am pus-o la fiert împreună cu decoctul de mere. Am tot adăugat decoct de mere până m-am apropiat de o cantitatea aproape egală cu cea de zmeură. Mai mult nu am vrut să pun deși aveam gata pregătit, doar vroiam ca la final să obțin un gust de zmeură, nu de măr. Am lăsat să fiarbă vreo 10 minute apoi am lăsat să se răcească complet ca s-o pot trece prin storcător. Sucul obținut l-am pus din nou la fiert. La prima serie de peltea de zmeură fără zahăr, pentru că nu se lega deloc și mi s-a părut că fierb prea mult, am pus și un plic de gelfix cu stevie, dar la a doua serie nu am mai pus. Sincer nu mi s-a părut că ar fi vreo diferență între cele două, cu sau fără gelfix. Înainte de a opri focul am dăugat îndulcitorul, am amestecat bine pentru omogenizare și am pus la borcanele sterilizate în cuptor.

 

 

zmeura fără zahăr de anul trecut

Îndulcitorul pe care îl folosesc

Gem de caise fără zahăr

 Vremea nu a ținut cu noi anul acesta și în primăvară florile de caisi au fost surprinse de temperaturi foarte reci și chiar îngheț. Nu credeam că se vor mai face ceva caise, dar natura așa cum este ea surprinzătoare, a găsit resurse, ea știe de unde, iar pomii mei au reușit să producă câteva caise măcar să le simțim gustul.

Și totuși, cumva s-au adunat în jur de un kilogram de caise, poate mai mult, care suprapuse cu alte fructe de sezon (căpșuni, zmeură, vișine) nu se mai mâncau așa simple. Așa că am le-am făcut repede un gem de caise fără zahăr. Știam că făcusem și anul trecut, dar sinceră să fiu nu-mi amintesc cât a ținut. Majoritatea borcanelor de gem fără zahăr le-am dat unor persoane cu diabet, pentru mine nu am păstrat decât gem de prune că le plăcea fetelor.

Eu fac gemurile fără zahăr folosind ca înlocuitor pentru acesta decoctul de mere despre care am povestit aici. Ce trebuie înțeles în primul rând la gemurile fără zahăr este că nu ai cum să obții exact același gust ca la gemul clasic. Zahărul își are rolul lui important în prepararea și conservarea gemurilor.  Fructele, oricare ar fi ele, au o anumită acididate ce dă impresia de acru, iar această aciditate nu este mascată prea ușor cu decoctul de mere. De aceea pentru gem fără zahăr este bine să folosiți fructe cât mai coapte. 

Cantitatea de decoct folosită la o porție de gem depinde de tipul de fructe și cât de coapte sunt ele. Din experiența mea de obicei e de ajuns un borcan de 800ml să înlocuiască un kilogram de zahăr, dar uneori e posibil să fie nevoie de mai mult.

Caisele pe care le-am avut de data aceasta nu erau prea coapte după cum se vede și în poză, dar căzuseră pe jos în urma unei vijelii mai puternice. Inițial am pus doar jumătate de borcan de decoct la cantitatea de caise, dar gustând am ajuns să adaug tot borcanul. Chiar și așa, aciditatea acestor fructe a fost atât de pronunțată încât am apelat și la îndulcitor.

Gem de caise fără zahăr:

Ingrediente: 

1 kg caise

800ml decoct de mere

1ml indulcitor lichid(opțional)

Mod de preparare:

Caisele spălate și curățate de sâmburi și părțile vătămate, se taie felii și se pun la fiert cu decoctul de mere. Se lasă pe foc mic amestecând constant până scade bine. Gemul fără zahăr nu se leagă la fel ca cel cu zahăr, testul cu picătura nu e concludent în acest caz. Merge însă testul cu farfurioara: puneti pe o farfurie o cantitate de gem și treceți cu lingura prin mijlocul ei. Dacă cele două jumătăți de gem nu se unesc, înseamnă că este destul de legat. Acum e momentul să puneți îndulcitorul dacă considerați că este nevoie. Gemul se pune fierbinte în borcane sterilizate, preferabil și ele fierbinți. 

Când desfaceți un borcan de gem fără zahăr este recomandat să-l păstrați în frigider până se termină.

Decoct de mere - înlocuitor de zahăr pentru gemuri

 De când am început să fac gemuri și dulcețuri, destinate mai ales vânzării, am fost întrebată de variante fără zahăr, așa că am căutat, m-am documentat și am testat. Unele au avut succes, altele nu prea. Aici a depins mult și fructul folosit (cu murele nu am reușit să fac nimic comestibil). Varianta pe care am găsit-o pentru înlocuirea zahărului a fot aceea de a folosi pectina naturală din mere. Mulți o obțin din suc de mere din comerț, dar cum la vremea respectivă încercam să fac totul cât mai natural, am optat pentru opținerea ei din mere, mai precis, din mere din grădina mea.

O variantă de a obține pectina direct din mere am găsit pe Savori urbane. Trebuie să spun că aici am găsit multe rețete minunate care s-au dovedit a fi exact ce scrie și pe care le-am făcut cu succes. Unele le-am și adaptat după posibilitățile și preferințele mele, dar de câte ori încerc ceva nou, mai întâi caut aici dacă e vreo rețetă care să mă inspire.

Pentru decoctul de mere, baza rețetei este de pe acest site, doar că merele mele sunt mici, eu folosesc mere dulci de vară, mult mai decât cele de plăcintă recomandate și nu se pretează prea ușor pentru toate procedurile de acolo. În plus, merele mele sunt cât se poate de naturale, evit să stropesc cât se poate de mult pe principiul că „pline de chimicale le iau de la piață, măcar din curte să fie mai naturale”. Sper să pot aplica acest principiu cât mai mult timp, deși e din ce în ce mai greu să reziști fără astfel de „ajutoare”. 

Dar să lăsăm discuția asta pentru alt articol și să revenim la decoctul de mere. Cum spuneam, nefiind stropite, merele mele mai au și câte-un musafir și trebuie curățate bine de tot de ce este dăunător (locatari nepostiți, vânătai, etc..) astfel încât de multe ori nu rămâne prea mult dintr-un măr, ceea ce face imposibil, sau mai bine zis neproductiv, să curăț coaja fructelor, motiv pentru care am renunțat la etapa asta și am adaptat rețeta după ceea ce am la dispoziție.

Pentru această rețetă nu am cantități exacte, se folosesc doar mere, apă, și suc de lămâie(helas). Prin urmare, folosiți câte mere doriți, dar preferabil să nu fie cantități mari ca să nu dureze foarte mult timpul de gătire. Din nefericire pentru mine, când am pregătit decoctul acesta nu am fost atentă la cantitatea de mere curățate și am făcut dintr-o cantitate prea mare, motiv pentru care am fiert două zile la el.

După cum spuneam, merele se curăță bine de toate părțile vătămate și se țin în apă cu helas pentru a preveni cât mai mult oxidarea lor. Cum ele plutesc este imposibil să prevenim acest lucru în totalitate, dar măcar cât se poate. Odată curățate și eventual tăiate în bucăți mici, se scot din apa în care au stat și se pun la fiert cu apă cât să le acopere. De preferat să folosiți o cratiță cu baza cât mai largă pentru a nu fi nevoiți să adăugați multă apă. Toată această apă va trebui eliminată mai târziu prin fierbere și cu cât e mai multă, cu atât se fierbe mai mult.

 

După ce s-au înmuiat bine, se oprește focul și se lasă să se răcească. Nu e nevoie să se răcească complet, doar cât să le puteți manevra printr-un storcător sau printr-o sită. Anul acesta am folosit cu succes și în cazul lor storcătorul din dotare.

Din nou alegeți o cratiță cu gura largă în care puneți sucul obținut și fierbeți la foc mic până se îngroașă. Practic, până scade la cel puțin jumătatea nivelului inițial. Cu cât e mai gros cu atât mai puțin veți folosi în gemuri și deci veți fierbe mai puțin și la acestea. În poza din dreapta se vede cât de mult a scăzut, deși încă nu era gata. Se vede lângă lingură cum se alege „apa” care încă mai trebuie eliminată.

Decoctul de mere poate fi folosit imediat, chiar așa fierbinte (ajută să aducem fructele mai repede la punctul de fierbere), dar se poate păstra și pentru mai târziu. Pentru a fi păstrat perioade mai lungi se îmbuteliază fierbinte în borcane sterilizate, preferabil și ele fierbinți, și se păstrează în cămară/beci.

Pentru îmbuteliere eu folosesc borcane de 800 ml, am descoperit că un astfel de borcan poate înlocui cu succes un kg de zahăr în special la gemurile din fructe dulci.

În poza de mai jos borcanul este „supra plin” pentru că l-am folosit imediat, dar vedeți în el textura decoctului, faptul că nu se mai alege apa ca în poza de mai sus.

În primul am în care am făcut decoct de mere, l-am folosit la gemul de prune, a fost cel mai bun din tot ce încercasem și mi-a rămas un borcan de decoct nefolosit. Nu știam cât poate să țină, dar anul următor l-am desfăcut când s-au făcut caisele și am făcut cu el gem de caise fără zahăr.