Profesor Bufniță - SP III - 16 și TC24 (08-4)

Provocările săptămânale ale lui Rux reușesc să mă țină cumva conectată cu partea de craft, în ciuda timpului limitat. Am noroc că temele de toamnă ale ediției III Salvăm păpuși sunt legate de revenirea la școală, și se află cumva în zona mea de interes. 

Săptămâna aceasta intră în scenă Spirit al pădurii - Profesor Bufniță. Pentru mine, acesta s-a materializat într-un suport de creioane decorat corespunzător. Materia primă folosită cuprinde: 

• o cutie de conservă; 
• un fir de mohair multicolor; 
• fetru negru și portocaliu;
• capace de la sticle de apă; 
• două felii ce polistiren de la o coroniță ruptă 
• resturi de material.

Bine-nțeles că ideea nu este originală, m-am inspirat dintr-un tutorial, și ca de obicei nerespectat în totalitate. Conserva mea nu era într-o stare tocmai frumoasă și nu putea fi decorată doar ca în tutorial. 

Am început prin a îmbrăca interiorul cutiei într-un material recuperat de la o pereche de pantaloni, folosind pistolul cu silicon. Pentru exterior (pentru că pur și simplu n-am avut chef să dau eticheta jos) am folosit un material de vinilin uitat într-o cutei de vreo zece ani. L-am găsit întâmplător când reparam Cutia pentru Steaguri. Deși acesta a fost materialul pe care am vrut să-l folosesc pentru capacul cutiei, vinilinul fiind așa de vechi, se crăpa la orice îndoitură. Pentru suportul de creioane l-am folosit pur și simplu pe dos, pânza acestuia având o culoare perfectă pentru profesor bufniță. 

Dintr-un cerc de fetru am confecționat aripile, folosind indicațiile din tutorial. Pe ele am lipit cu silicon,  firul de mohair colorat, încercând să sugerez penele. Nu sunt tocmai fericită de rezultat, dar nici nu aveam lipiciul colorat sugerat în video. Ochii sunt realizați din 2 capace de plastic în care am lipit cele 2 felii de polistiren și 2 cerculețe din același fetru negru. 

A fost atunci momentul în care am realizat că fără să programez, pot recupera și o temă restantă de la Transformări creative, mai precis tema cu numărul 4 din august. lună dedicată transformărilor dopurilor și capacelor. 

Cu bucuria corespunzătoare tăierii unui lucru de pe listă, mă duc să înscriu postarea și în tabelul suplimentar și vă doresc spor în tot ceea ce faceți.

Vaza cu scoici - Amintiri de vacanță. Suvenir - SP III - 14

 Oficial ieri a început toamna, și anul școlar. Deci și eu serviciul. Dar cum 1 septembrie a picat duminica a fost ca încă o zi de vacanță. Am profitat de ea din plin să mai organizez camera mea de lucru și să recuperez din proiectele restante. Mi-am pus pe masa o cutie în care am tot adunat din proiectele începute fie cu ocazia provocărilor, fie cu alte ocazii cu gândul de a le finisa în cel mai scurt timp. 

Și așa se face că am avut practic la îndemână materialele necesare pentru prima temă din ce-a de-a doua parte a provocării Salvăm Păpuși, ediția III. Temele au fost anunțate de luna trecută, acum apar detaliile specifice de la o săptămână la alta. Prima temă - Amintiri de vacanță. Suvenir.

 Proaspăt întoarsă de la mare, cu pungulița de scoici culese, tema mi-a picat mănușă. În cutia de proiecte de terminat, tocmai adunasem un tub de hârtie îmbrăcat în sfoară pregătit în ideea de a fi transformat într-o vază. Practic nu am avut mult de lucru, la acest proiect. I-am făcut bază dintr-o bucată de carton pe care am lipit-o cu silicon și cu ajutorul unei dantele am ascuns lipiturile inestetice. Pentru simetrie am pus aceeași dantelă și în partea de sus. antele este recuperată de la o pălărie de soare pentru copii, e o dantelă mai groasă/rigidă din care a fost făcută pălăria.

Tulpina florii este confecționată din mânerul unei pungi de hârtie. Petalele și frunzele din scoici, iar centrul florii fin stamine pentru flori, toate lipite cu silicon. 

Cred că e primul proiect în care folosesc scoicile în sfârșit, deși nu există an sau vacanță la mare din care să nu mă întorc măcar cu o mică punguliță de scoici.

Pentru ședința foto, Monica și Rosie au venit pregătite cu decor din cochilii de melci, și acestea aduse cu ceva ani în urmă de pe litoralul românesc.

Salvăm cărți! - Final de vacanță. Activități de creație (SC 3/24)

Dacă tot ne-am întors mai devreme din vacanță, mesagerii mei ai provocărilor verzii, Monica și Rosie, m-au tras repede de mânecă insistând că mai e o zi doar și se încheie provocarea și putem să salvăm și noi niște cărți, că doar le-am ales împreună mai demult. Trebuie doar să le reparăm.

La așa insistențe, ce să-i faci? Te conformezi, nu? Am pus rufele la spălat, că le spală mașina, mâncare încă nu trebuie să fac din fericire, deci n-am mai avut motiv de amânare și m-am prezentat la masa de lucru. Fetele mă așteptau cuminți cu manualele și culegerile gata pregăgătite să fie salvate. Cărțile au fost alese încă de la prima misiune, cea din iunie când pentru mine venea firesc să zic „Povestea merge mai departe” și cu examenul care bătea la ușă era ideal să-mi salvezi manualele de pe care să învăț. Atunci am descoperit că manualele erau programate la salvat fix pentru luna august, prin urmare le-am lăsat și noi pentru august.

Doar că acum văd că titlul provocării ar cere altceva, Activități de creație, adică ceva cărți cu activități de creație, ceea ce din păcate nu aveam pregătit pentru azi. Eu am rămas în cap cu una din sugestiile inițiale pentru luna august, aceea de a salva manuale mai vechi.

Ce am salvat noi? O s-o iau în ordinea în care ne-am ocupat de ele.

Numărul 1: Culegrea  „Probleme de matematică pentru clasele 2-4”. A fost editată de Editura didactică și pedagogică în anul 1988 și este culegea mea de probleme din clasele primare. Pe cât de veche este, pe atât de bună mi se pare în continuare și am tot folosit-o în ultimii ani în pregătirile cu elevii, chiar dacă nu se mai potrivesc perfect exercițiile pe clase. Pur si simplu îmi scot eu  exercițiile de care am nevoie pentru consolidarea anumitor lecții. Recondiționarea a fosr relativ simplă, doar lipirea unor pagini desprinse și a cotorului. Faptul ca are copertă de plastic încă clasele mele primare a făcut ca această carte să se păstreze detul de bine.

 

Numărul 2 : tot o culegere, de data aceata de gimnaziu, vestita Gheba, cum i se spunea pe timpuri, „Exerciții și probleme de matematică pentru clasel V-IX”, autori Ghrigore Gheba și Carmina Gheba Cîrnu, de unde și numele. Editura Icar, 1991. Bine-nțeles, tot o culegere după care am învățat eu în gimnaziu. Ruptă a fost fix la paginile de exerciții care mi-au plăcut mult în ciuda faptului că mi-au dat la acea vreme cele mai mari bătăi de cap. Sau poate tocmai pentru că am ajuns să le dovedesc, să le înțeleg, au devenit favoritele mele. Această culegere nu o folosesc azi, mi se pare chiar foarte avansată pentru programa actuală. Cred că s-ar potrivi mai bine pentru liceu acum.

Ca și restaurare a avut nevoie de două lipituri de pagini și de cotor care, spre bucuria mea, a rămas cumva întreg.

Numărul 3 în ordinea în care m-am ocupat de ele este un manual. A fost cel mai deteriorat din cele alese, dovadă că a trebuit să-l pun la presat ca să se lipească. Nu am învățat eu după acest manual în liceu, a apărut când am terminat eu facultatea, ca urmare a diferențierii manualelor de matematică pe profile de liceu și a introducerii calcului vectorial în programa de liceu. Eu îl studiasem până atunci doar în facultate. A fost un efort financiar substanțial la finalul facultății să le achiziționez pe toate, pentru toți cei patru ani de liceu, unul pentru clasa IX (acesta roz) și câte două pentru ceilalți ani de liceu, dar le-am luat datorită autorului, Mircea Ganga, un matematician deosebit, autor de manuale și de culegeri recomandate chiar și azi. Am învățat din manualele lui mai tărziu, când am avut nevoie fie pentru examenele mele fie pentru elevii de la pregătire. În ziua de azi nu recomand fix aceste manuale elevilor, dar sunt bune pentru a studia exerciții rezolvate, metode de lucru pe anumite capitole.

Numărul 4 este tot un manual din seria amintită mai sus, cel de analiză matematică de clasa XI. Realizez acum că starea manualelor din această serie arată ce anume din matematica de liceu a fost necesar să aprofundez mai mult datorită schimbărilor care au avut loc în programa față de ceea ce mi s-a predat mie în liceu.

Chiar dacă nu sunt tocmai cărți cu activități de creație, sunt totuși cărți mai vechi care în opinia mea merită salvate și care pot dezvolta și latura creativă a unui pasionat de matematică, chiar dacă acesta poate fi apreciată doar de cei din domeniu. Sper să se încadreze totuși aceste cărți în jocul lui Rux.

Salvăm cărți! - Vacanța. Primul popas de ... Poveste. (SC 1/24)

 Monica, mesagerul nostru plecat în misiune pe Provocări verzi, a trecut odată cu începerea verii la o nouă etapă, cea a sălvării cărților. Prima temă începe cu ... Vacanța. Chiar în vacanță la propriu a stat Monica, alături de prietena ei Rozi, până aproape de finalul lunii când și-au amintit că ar trebui să și lucreze ceva în misiunea asta. Nu știu de ce în cap îmi rămăsese sloganul ”Povestea merge mai departe” și chiar îmi spuneam că voi salva niște manuale de care am nevoie să îmi recapitulez niște noțiuni de matematică pentru un examen ce urmează să-l susțin. Mă gândeam că se potrivește perfect cu sloganul, povestea merge mai departe și în viața mea personală cu un nou capitol ce sper să se încheie cu reîntoarcerea mea la catedră. Dar mai e mult până acolo.

Între timp, Monica care se bucura de relaxare, mi-a atras atenția să mai verific o dată cerințele temei si s-a dovedit a avea dreptate, povestea este despre ... povești. Manualele sunt pentru luna august. Așă ca mi-am lăsat manualele în pace, și am plecat în căutarea unor cărți de povești. Unde? La fete în camere. Și am găsit. Fix patru cărți. Știu că Rux zicea de patru teme luna aceasta și dădea ceva exemple de subteme, dar efectiv altceva în afară de repararea cărților nu am avut timp să fac nicmic. Și nici semne de carte nu le-am făcut, nici măcar unul. Vroiam să pictez ceva în ton cu cartea dar.... din nou invoc lipsa de timp. Așadar las la latitudinea lui Rux dacă consideră ok să fie o temă, în ideea că lipsa semnului de carte să fie compensată de reparea rea altor cărți.

Majoritatea cărților alese erau intr-o stare destul de bună, mai ales cele două copertate, având probleme in special la cotor. Seria aceasta de cprți mi-a fost foarte dragă în copilărie, deși avea doar câteva cărți din ea, dar coperțile acestea mi se păreau foarte frumoase.

„Neamul Șoimăreștilor”, este exact edișia pe care am citit-o când am trecut clasa a cincea, o carte pe care mi-a dat-o tatăl meu s-o citesc.  Am mai citit în vacanța aceea, „Amintiri din copilărie” și „Niculae Moromete”, iat când am început clasa a cincea, la prima ora de română eram foarte mândră pentru că știam că citoisem niște lecturi mai „sofisticate” și abia așteptam să-mi vină rândul sa-i spun profersoarei ce am citit. Mă sințeam foarte importantă comparativ cu majoritatea colegilor care citiseră povești. Tot timpul mi-am repetat in cand ordinea în care să spun cărtile, și anume, AMintiri din copilărie, de Ion creangă,„ Niculae Moromete” de Marin Preda și la final „Neamul Șoimăreștilor” de Mihail Sadoveanul. Știam că ultima era recomandată ca lectură pentru clasa a opta. Știți vorba cea cu planul de acasa, da? Ei bine așa și eu. Cand mi-a veit randul, m-am ridicat în picioare foarte mândră și am spus repede ”Neamul Șoimăreștilor de Sadoveanu”. După o clipă de surpriză, profa m-a intrebat dacă am îneles cartea, și apoi nici nu m-a mai lăsat să-i spun celelalte lecturi. Și asta era pe vremea când nu exista tupeul să-l întrerupi pe profesor odată ce a terminat de vorbit cu tine și a trecut la următorul elev. Mult timp am fost supărată pe mine că nu le-am spus pe celelalte mai întâi.

 Cel mai mult de lucru mi-a dat ”Fram, ursul Polar”. Și această carte evocă amintiri multe din copilăria mea. Ediția pe care am citit-o eu era cartonată și împrumutată de la biblioteca școlii. O împărțeam cu sora mea și citeam pe rând. Cred că multe cărți le-am citit în acest fel când eram în clasele primare. Dar în această cartea am „descoperit” ideea de a recitit o cartea. Pe atunci eram nedumerită. Cum adică să citești repede o cartea să știi ce se întâmplă apoi să o recitești s-o înțelegi.  Între timp mi-am lămurit acest lucru odată cu cărțile pe care mi-a plăcut să le recitesc. Cred că prima la acest capitol a fost seria Cireșarilor care după cât de pare trebuie să ajungă în curând pe la capitolul acesta de salvat cărți. Și acelea sunt într-o stare destul de bună, doar cotorul începe să se desfacă.

Cartea pe care o am acum a fost cumpărată din anticariat, prin studenție, o ediție destul de deteriorată deja din anticariat, dar vroiam cartea. Undeva pe parcur cred că am mai încercat eu sau fetele să o mai reparăm că avea destul de mult scotch lipit. Am încercat să-l scot cu foenul și pe paginile cărții a mers, dar pe copertă...nu. Se lua efectiv cu culoarea. Așa că pe copertă l-am lipit la loc și am ”consevat” toată coperta acoperind-o cimplet cu scoci. Atât prima cât și a doua copertă.

Și pentru că la transformări creative, în martie am avut subtema de reciclat o carte (de reparat sau transformat în altceva), această postarea va merge și în tabelul suplimentar al transformărilor creative. Acest lucru vă îndem să-l faceți și voi cu fiecare carte pe care ați reciclat-o la provocarea Salvăm cărți de la Rux.

Rochiță la dublu - TC24 (02-03) - Reflexii in oglinda (52)

 Pe ultima sută de metri, ajung și eu cu a treia temă a lunii februarie din provocarea Transformărilor Creative, ce ne cera realizarea unui outfit pentru o păpușă.

Monica abia aștepta să poarte și ea ceva nou, chiar se săturase de rochița cu tandafiri pe care a dezbrăcat-o imediat ce a văzut că am adus materialele. Ce mai nouă prietenă a ei, Rosie (citit Rozi dar așa vrea ea să-și scrie numele), a apărut imediat în cadru probând rochița. De altfel, cerința temei o specifica exact pe ea, ei să-i facem o ținută.

În concluzie, m-am conformat și am trecut la treabă. Dintr-o pereche de șosete tocite care se păstraseră destul de frumos pe față am creat două rochițe mici. Am păstrat marginea de sus a șosetelor, dar fiind foarte largi comparativ cu păpușile, le-am tăiat pe spate, moment în care am îndepărtat și călcâiul dar și părțile deteriorate. Modelul rociței este foarte simplu, are pur si simplu o cusătură pe spate de sus pănă jos. Fiind niște șosete elastice, nici nu a fost nevoie de închidere de tipul capse sau nasture, pur si simplu rochițele se mulează pe corpul păpușilor.

Am profitat de materialul elastic al șosetelor pentru a le face și ...șosete, sau cizmulițe asortate. Fiecare poate să interpreteze în stilul propriu, dar important e că păpușile mele nu mai sunt desculțe.

Și pentru că azi e joi și avem rubrica reflexiilor în oglindă, cele două prietene au zis că prezintă ele rubrica, cu rochițele lor „în oglindă”. Dar nu le-ar strica totuși să aibă o oglindă. Doar sunt fete cochete și trebuie să aibă ca să se poata aranja.  Ele au cerut, eu am executat. De azi șifonierul lor are și oglinzi, căte un sir de oglinzi pătrate autoadezive pentru fiecare. Iar ele, recunoscătoare, mi-au arătat că sunt foarte atente cu lucrurile rpimite și le țin frumos aranjate în șifonier.

Pozele sunt din arhiva personală
Pentru rubrica Reflexii în oglindă, inițiată de SorinN și redeschisa de Carmen
Recomandare
„Dacă dorești să participi, publică într-un articol pe blogul tău, 
o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai văzut în „oglindă”(poate fi și cea retrovizoare) 
și înscrie articolul în tabel”

Sifonierul păpușilor - PV24(02-3)

 Ultima tema a Provocărilor verzi din februarie este un miniorganizator pentru mesagerul nostru. Am ales să îi fac un mic șifonier în care sa își tina acele câteva hăinuțe pe care le are, cu speranța că se vor mai înmulți în acest an. Sper ca acest șifonier să se încadreze la categoria miniorganizator. Dacă nu, asta e, am ratat această subtemă.

La ședința foto cu produsul finit au venit atât Monica, cât și noua sa prietenă, păpușa de la Mihaela, care în așteptarea unui outfit propriu, a împrumutat ținuta de mărțișor de anul trecut a Monicăi. În șifonier au pus pe umeraș prima ținută a Monicăi, iar pe rafturi momentan niște materiale din care să le fac eu alte rochițe.

Și acum câteva detalii despre realizarea șifonierului: pentru corpul principal am folosit o lădiță de carton rechiziționată de prin Lidl. Obișnuiesc să iau câte o cutie de carton din coșul lor de reciclare și să-mi strâng în ea cumpărăturile mici. Așa, nici nu mai le pierd prin coșul de cumpărături și le și duc mai repede la mașină. De obicei aceste lădițe le folosesc vara la uscarea plantelor, iar când devin inutilizabile fie le pun în tomberonul de reciclare, fie în compost (depinde de cât de mult sunt vopsite). Rafturile din interior, tot din cutii sunt făcute. Cel pentru umerașe dintr-o cutie de la mâncarea de pisici, iar celelalte dintr-o cutie de napolitane și un carton. Ușile sunt tăiate dintr-o cutie de la ... un organizator rotativ primit de Crăciun.

Toate piesele sunt îmbrăcate în folie autocolantă care imită mobila. Piesele de interioe au fost mai îbtări îmbrăcate in folie (doar părțile vizibile) și apoi lipite cu bandă dubluadezivă în interiorul șifonierului. Tișa pentru umerașe e realizată din bete de frigărui, lipite între ele cu scotch de hârtie. Pentru uși mi-am dorit să fac niște balamale, dar nu știam cum să le prind fără să stric autocolantul Într-un final am făcut o improvizatie de balamale, din fâșii de autocolant puse și la exterior și la interior. Sper să țină.

Mânere sunt lipite cu silicon și sunt formate din niște mărgele în formă de trandafiri. Am folosit un bețișor de coktail trecut prin ele pentru a le ține închise, asta pănă voi găsi o altă idee mai frumoasă, că mai practică decât asta nu văd să fie vreuna.

Picioarele sunt formate din felii dintr-un dop de vin.

 

Jurnal de bord - corpul - Provocări verzi (01-1)

 Monica continuă pregătirile pentru misiunea de pe Provocări Verzi cu organizarea unui Jurnal de bord. A început cu planificarea acestuia, nu e obligatoriu să-l costruim de la zero, dar noi am ales această variantă ca să se potrivească cu planurile noastre de a nota lunar ceva în jurnal. 

Dacă tot a făcut origami pentru minijurnalul ei, Monica a zis să rămânem pe aceeași tehnică și acest jurnal pe care trebuie să-l pregătim în această lună, mai ales că am descoperit o tehnică de realizare a unei cărți origami mai mare, numită Origami Blizzard Book.

 M-am întrebat ce are de-a face viscolul (=blizzard) cu origami și cu cartea că nu înțelegeam de ce se numește așa. Și pentru că cine caută găsește, am aflat dintr-un articol că inventatoarea acestuit tip de carte origami se numește Heidi Kyle din Philadelphia. În timpul unei furtuni de zăpadă din 1996, Heidi Kyle lucra în studiolul ei în timp ce afară se așterneau straturi mari de zăpadă. După ore întregi de lucru, a descoperit un anumit mod de împăturire a hârtiei care a dus la crearea acestei cărți origami. Câteva luni mai târziu a început să audă lumea vorbind de „Blizzard babies”, copii concepuți în timpul acelei furtuni, motiv pentru care și-a denumit creația „Blizzard book”.

Între timp au apărut pe net multe tutoriale care explică pașii de realizare ai acestei cărți. Mie mi-a plăcut că am putut s-o adaptez la ceea ce-mi doream, 12 pagini duble deschise pentru cele 12 luni ale anului, plus cele două pentru coperți. Pentru realizarea suportului care să țină o astfel de pagină dublă am avut nevoie de o  bucată de hârtie înaltă de 21 cm și lată de 7 cm.  Cu aceste dimensiuni ar fi trebuit să obțin o carte înaltă de 14 cm. Pentru toate cele 14 pagini duble am tăiat din hârtie de împachetat o fâșie de 98 cm și înaltă de 21 cm, pe care am liniat-o la fiecare cei 7 cm. Apoi, am îndoit pe fiecare linie plus fiecare la jumătate astfel încât să obțin un evantai.

Hârtia mea de împachetat a fost ceva cam subțirică și cred că acesta este motiul pentru care nu s-au aliniat perfect cutele evantaiului. Pentru etapa următoare era necesară o aliniere perfectă la capete, așa că am tăiat capetele să le îndrept, lucru care a dus la micșorarea în înâlțime a cărții. La fiecare cută am îndoit apoi colțurile pentru a forma un fel de coif, atât în partea de sus cât și în cea de jos.

Pasul următor presupunea desfacerea tuturor îndoiturilor făcute și împăturirea hârtiei din nou sub formă de evantai, dar cu colțurile îndoite pe spate ca în colajul de mai jos (primele 3 poze). Fiecare colț obținut acum se împăturește apoi în față, el va fi cel care va ține paginile cărții.

Ultima etapă a fost pregătirea paginilor. Am folosit pentru acestea coli albe de scris. Mai întâi am măsurat înățimea bazei obținute (13 cm). Am tăiat din coala de scris foi de 13 cm păstrând lățimea colii de scris (21 cm). Le-am îndoit pe jumătate și le-am prins în pliurile din baza cărții.

Am obținut astfel o carte înaltă de 13 cm și lată de 11,5 cm. Mi-a plăcut acest tip de carte/caiet că nu folosește lipici, poți face paginile cât de late vrei indiferent de cât e baza de înaltă, iar foile se pot înlocui ușor oricând e nevoie.

Mini jurnal - Provocări verzi (01-4)

 Și în acest an, Rux sună adunarea mesagerilor pe Provocări Verzi și îi trimite într-o nouă misiune care să răspândească crezul celor 3 R: reciclăm, reducem, refolosim.  Pentru că anul trecut nu a fost foarte activă în misiunea ei și s-a pierdut undeva pe drum, mesagera mea din acest an va fi tot Monica care pornește acum cu avânt în speranța că acum va ajunge până la capătul călătoriei.

Pentru început, conform planului, Monica face pregătiri și bagaje. A început cu ceva mic, pe măsura ei, un minijurnal, subtema patru a primului capitol din acest an.  

După o documentare temeinică, a ales varianta unui mic jurnal de tip origami inspirată din acest tutorial, adaptat la specificațiile ei. Și-a dorit un jurnal pe anotimpuri, cu câte o pagină pentru fiecare lună în care să-și noteze ceva semnificativ din luna respectivă. 

Pentru crearea paginilor a folosit hârtie colorată de tip post-it : albastru pentru iarnă, roz pentru primăvară, verde pentru vară și galben pentru toamnă.

După crearea paginilor a cănfecționat coperțile dintr-o pungă de cadou ce nu mai putea fi utilizată, numai bine ca să respecte si principiul celor 3R și 1O. Pentru jurnalul ei a folosit o bucată foarte mică din punga de cadou în care ea ar încăpea cîn întregime cu încă vreo 10 surori, dar plănuiește să  folosească restul pungii și la celelalte subteme ale lunii.

La final s-a trezit o problemă de proiectare, a făcut paginile pe anotimpuri, dar anul începe în mijlocul iernii. Nu ar fi logic să completeze la început de jurnal cu ultima lună a acestui an, asa că a dedicat prima pagina a jurnalului, lunii decembrie din 2023, când ea a participat cu bucurie la Adventul Exploratorului Creativ. De aceea a și completat deja pagina cu câteva simboluri cu care s-a întâlnit în acea aventură.

Mascota Adventului Fotografic Ediția II

 Martinel, mascota Adventului fotografic de anul trecut mi-a declarat că el e urs și că iarna urșii hibernează, așa că acum cu scăderile astea bruște de temperatură el trebuie musai să treacă la somnic. Dar nu m-a lăsat chiar așa singură să mă descurc cu Adventul fotografic - Ediția a II-a. Singurel a dat sfoară-n țară că își caută înlocuitor. 

La apel a răspuns repede fix Monica, mesajerul Provocărilor verzi. A venit la mine cu un discurs gata pregătit că ea a fost creată fix pentru provocări și că am cam lăsat-o să șomeze anul acesta, așa că trebuie să-i dau o șansă să își etaleze abilitățile creative la această provocare fotografică și poate că sigur poate participa și la „Adventul exploratorului creativ”. La asemenea motivare și determinare, nu am avut încotro și a trebui să fiu de acord cu decizia ambilor. Nici n-am apucat să zic bine „da”, că i-am si surprins într-un cadru oficial predând ștafeta. M-am grăbit și eu să-i fotografiez să am ce să vă arăt acum.

Monica deja și-a luat rolul în serios și mi-a adus aminte că regula de anul trecut era să anunț tema zilei în ziua precedentă, așa că s-a pregătit cu „Tricolorul” și m-a chemat la ședința foto. A ales ca decor tabloul meu de toamnă, că în felul acesta spunem „La revedere, draga toamna”, de mâine începe oficial Iarna.

Acum s-a dus să deschidă primul plic/cutiuță de la Adventul exploratorului creativ (AEC) și se gândește ce să facă la prima temă. Vom vedea mâine cât de inspirată va fi și ce va face.

Înainte de plecare m-a rugat să urez și din partea ei un călduros „La mulți ani!” tuturor celor ce poartă numele sfânt de Andrei sau derivate ale acestuia.

Mascota Adevantul fotografic

 Martinel, mascota Adventului fotografic de anul trecut mi-a edclarat că el e urs și că iarna urșii hibernează, așa că acum cu scăderile astea bruște de temperatură el trebuie musai să treacă la somnic. Dar nu m-a lăsat chiar așa singură să mă descurc cu Adventul fotografic - Ediția a II-a. Singurel a dat sfoară-n țară că își caută înlocuitor. 

La apel a răspuns repede fix Monica, mesajerul Provocărilor verzi. A venit la mine cu un discurs gata pregătit că ea a fost creată fix pentru provocări și că am cam lăsat-o să șămeze anul acesta, așa că trebuie să-i dau o șansă să își etaleze abilitățile creative la această provocare fotografică și poate că sigur poate participa și la „Adventul exploratorului creativ”. La asemenea motivare și determinare, nu am avut încotro și a trebui să fiu de acord cu decizia ambilor. Nici n-am apucat să zic bine „da”, că i-am si surprins într-un cadru oficial predând ștafeta. M-am grăbit și eu să-i fotografiez să am ce să vă arăt acum.

Monica deja și-a luat rolul în serios și mi-a adus aminte că regula de anul trecut era să anunț tema zilei în ziua precedentă, așa că s-a pregătit cu „Tricolorul” și m-a chemat la ședința foto. A ales ca decor tabloul meu de toamnă, că în felul acesta spunem „La revedere, draga toamna”, de mâine începe oficial Iarna.

Acum s-a dus să deschidă primul plic/cutiuță de la Adventul exploratorului creativ (AEC) și se gîndește ce să facă la prima temă. Vom vedea mâine cât de inspirată va fi și ce va face.

Înainte de plecare m-a rugat să urez și din partea ei un călduros „La mulți ani!” tuturor celor ce poartă numele sfânt de Andrei sau derivate ale acestuia.