Dulceață de merișoare de miere.

 

Merișorul de miere este una din descoperirile din ultimii ani.  Am povestit despre el aici. Din fructele culese în acest an am făcut o plăcintă după o rețetă de pe gardul viu comestibil la care am folosit 350 g merișoare. Am mai dat unei prietene vreo jumătate de kg și tot am rămas cu 3 kg de fructe pe care le-am transformat în dulceață. Nu am respectat exact rețeta de pe site, mi s-a părut mult prea mult zahăr, așa că am adaptat-o pentru mine și tot mi se pare că a ieșit prea dulce.

Ingrediente:

3 kg merișoare de miere

1,5kg zahăr (dar data viitoare voi pune cred că doar 1kg)

sucul de la o lămâie

200-300 ml apă

Mod de preparare.

Am ales fructele de codițe și le-am spălat sub jetul de apă.

Le-am pus într-o cratiță cu zahărul și sucul de lămâie. Le-am lăsat vreo 3-4 ore să-și lase suc propriu și apoi le-am pus la fiert.

  

Numai că siropul ajunge să se lege iar fructele nu par a fierte. Din acest motiv am adăugat 200-300 ml apă și le-am fiert mai mult. 

 

Când le puteți în borcane, trebuie să aveți grijă să adăugați și lichid astfel încât toate fructele să fie acoperite.

Dulceată de nuci verzi

 Deși nu mâncăm atât de multă pe cât de mult ne place, dulceața de nuci verzi este pentru noi una din delicatesele acestui gen culinar. Nu-mi amintesc în copilărie dacă sau când făcea mama, dar știu că eram super încântate când aveam câte-un borcan de dulceață de nuci. 

Când m-am mutat la țară, cu nucul în curte a fost inevitabil să nu mă gândesc să fac și această dulceață. La fel ca la dulceața de trandafiri, când am văzut cât de mult zahăr include o porție am rămas ... fără cuvinte, dar adevărul e că tocmai acea cantitate de zahăr fac deliciul dulcețurilor.

Ajutorul de bază la prepararea acestei dulceți este mama, care își sacrifică mâinile pentru curățatul tuturor nucilor. Cu toate că folosește mănuși, iodul tot trece prin ele și se înnegrește pe degete. Că să se curețe, se spală cât de des poate cu coaja de lămâie rămasă de la storsul lămâiilor.

Ingrediente: 

• 60-70 nuci verzi
• 750 ml apă
• 1 kg zahăr
• Sucul de la o jumătate de lămăie
• 1-2 linguri sare de lămăie

Mod de preparare:

Nucile verzi se pun în apă să se spele și să elimine din iod. Preferabil să fie ținute așa până se curăță toate.

Cu ajutorul unui cuțit, nucile se curăță de coaja verde în strat mai gros, să se elimine partea lemnoasă. și se pun în apă cu sarea de lămâie. 

Sarea de lămâie împiedică oxidarea nucilor, iar apa ajută și acum tot la eliminarea iodului.

Dacă nucile sunt mari se pot tăia în jumătăți sau sferturi.

Nucile curățate și tăiate se pun la fiert în apă cât să le acopere. Din momentul în care ajung la punctul de fierbere se lasă aproximativ 10 minute apoi se scot într-o sită. Apoi se pun din nou la fiert în altă apă, rece. Cu cât le fierbem în mai multe ape cu atât se elimină mai mult din iod. 

Între timp se face siropul format din 750 ml apă și 1 kg zahăr și se fierbe pănă se leagă.

Nucile fierte în minim două ape, se scot în sită  și se răcoresc cu apă rece (se trec printr-un jet de apă rece).

Apoi se pun în siropul legat, care nu a fost luat de pe foc, împreună cu sucul de la o jumătate de lămâie.

Compoziția se fierbe la foc potrivit până se leagă din nou siropul și se lasă să se răcească complet.

Borcanele și capacele se sterilizează. Eu folosesc metode de pe Savori urbane. Bine spălate, le pun cu gura în jos în tava cuptorului și le țin 10-15 minute la foc mare (180-200 grade).

Dulceața de nuci verzi se pune rece în borcane, altfel după răcirea borcanelor se vor separa nucile, se lasă pe fundul borcanului.

Pentru a prelua șocul termic, eu folosesc o tavă metalică în care țin borcanele pe care le umplu, mai bine zis foloseam. Acum mi-am ocupat spațiu pe blat cu plita pe inducție și nu mai încape tava, așa că am înlocuit-o cu capacul unei cutii metalice de biscuiți. Este de ajuns și lama unui cuțit pentru asta, dar pentru stabilitate eu prefer capacul cutiei.

Jurnal de grădină (10/23)

🥒 Duminică, 11 iunie

🥒 Vremea a fost din ce în ce mai călduroasă, ploile mai scurte și mai rare, cel puțin aici la mine. Azi a fost chiar ciudat. Am fost în oraş, la 10-15 km de casă și ne-a prins o ploaie torențială de vară, cu tunete, cantitate mare de apă (într-o benzinărie pe DN1 deja erau bălți mari de apă). Spre casă însă ploua din ce în ce mai puțin, iar cu soarele care ieșişe înverşunat din nori, în seara asta, în grădină nici nu se cunoștea că a plouat.

🥒 Stare ...uneori mă simt copleșită de tot ce trebuie făcut în grădină, e o perioadă aglomerată, multe sectoare cer atenție și uneroi nici nu se simte că ai trecut pe acolo. Nici nu ajungi bine la capătul rândului că trebuie s-o iei de la capăt.  Și cum a început și perioada de conservare a legumelor și fructelor, mai e nevoie de trebăluit și pe la bucătărie. Cele care rămân cel mai mult neglijate sunt rondurile de flori în care nu mai ajung să jumulesc buruienile.

🥒 Flori: trandafirii sunt cei mai spectaculosi, dar ar încărca prea mult această postare, așa că i-am amânat pentru miercuri la MFC. Pun aici doar un reprezentant ce mi-a atras atenția că adăpostea o buburuză. Lângă el, e o mușcată pe care crezusem că o pierd, mă bucur să văd că își revine. Și nu în ultimul rând, șerpișorii cu floricelele de azi: 

 

🥒Conserve: Pentru că le-am amintit mai sus, primii ajunși în starea de a fi conservsați într-o formă sau alta au fost trandafirii de dulceață. După cum le spune și numele, s-au transformat atent în borcănele de dulceață. Rețeta am postat-o aici.

  

Tot într-o formă dulce se conservă și căpșunile, dar nu dulceață, ci gem. Nu s-au strâns prea multe încă, dar reușim să facem câteva borcănele de poftă.

Din categoria legumelor, doar mazărea s-a făcut momentan. Am ales anul acesta să nu o procesez deloc, am curățat-o, pus-o în cutii speciale și direct la congelator. E metoda de conservare care îmi place cel mai mult, își păstrează cel mai bine calitățile, în special gustul. 

 

🥒 Fructe: perioada următoare va fi aglomerată în bucătărie, se pregătesc multe fructe să se coacă și să fie transformate în gemuri și dulcețuri. Încă mai sunt ceva căpșuni, chiar dacă  ploaia și vântul de azi le-a cam  răvășit.

Următoarele pe lista mea sunt nucile - am chemat ajutoarele pentru acest episod (adică mama). Imediat se prezintă la rând coacăzele negre și cele roșii:

  

Și să nu uităm nici merișoarele de miere, fructele pomului de stafide și de zmeură:

  

Chiar și socul a început să-ți formeze fructele, dar se mai găsesc încă flori pentru o socată:

Pentru mure mai trebuie să aștept, dar mă bucur să le văd pline de flori:

🥒 În solar lucrurile merg bine în continuare, au apărut primele roade/flori de ardei, iar roșiile parcă încep să-și schimbe culoarea:

 

🥒În grădina de legume:  cea mai mare luptă e cu buruienile, dar răzbim încet încet și ne bucurăm de ceea ce avem: 

- un rând mic de roșii cherry (le-am primit mai târziu de la o vecină )

- câteva fire de fasole (nu am noroc de ea anul acesta )

- cartofi sunt plini de flori (culmea că în poza mea nu se văd ) 

 

În schimb am avut anul acesta noroc de salată, pusă puțin după sezon, dar e salată și e bună oricând. Alături de ea, sper că voi ajunge să culeg săptămâna viitoare și primi dovlecei:

 

Roșiile din grădină arată din ce în ce mai mari și frumoase. Ardeii însă se încăpățânează să nu crească:

 

Dar vin vești bune de la plantele aromate, oregano-ul răsădit în primăvară a crescut mare și frumos,  cam acoperă dafinul și cred că în curând va face cunoștință cu foarfeca de tuns:

 

🥒 Și nu puteam să închei fără o știre măcar despre animăluțele noastre. Nu sunt în poze, dar câinii sunt fericiți că ne pot însoți iar prin grădină. Da, Nero a scăpat de con. Motănici cel mic a găsit un nou loc de dormit, pe banca noastră balansoar:

Iar Porto cel serios azi a uitat de vârstă și s-a jucat (sunt foarte rare momentele în care Porto se joacă )