Experimentând cu vopsea de ouă

Ouăle de Paști noi le-am vopsit mereu sâmbăta. Nu știu de bunica exact când le vopsea, deși mi-amintesc momente cand pregătea vopseaua pentru ouă, dar nu asociez în mintea mea și cu ziua respectivă. Mama însă le făcea sâmbăta și acum le face la fel. Deci pot spune că de la ea am preluat acest obicei. O ajutam să le vopsească, mai ales dacă le făcea în ciorap cu frunze sau încondeiate și astfel s-a întipărit mai bine în memorie si ziua în care le pregătea.

Mi-ar plăcea să mai fac ouă încondeiate, dar tehnica e oarecum diferită acum fată de atunci. Știu că se folosea vopsea pentru lână Galus, și că ouăle se fierbeau în vopsea. De când m-am măritat și am pregătit eu ouă de Paști, am folosit mereu instrucșiunile de pe plic, și acum ouăle nu se mai fierb în aceste vopseluri, deci nu știu cum aș mai putea proceda cu ouăle încondeiate.

Dar să revin la ce vroiam să spun, mai precis ce am experimentat anul acesta. Pentru mine ouăle ce simbolizează Paștile sunt ouăle roșii. De aceea nici nu reușesc să înțeleg obiceiul de a se vopsi ouăle în Joia mare, ținând cont că oul roșu simbolizează săngele lui Iisus în timp ce era răstignit. După logica mea, ar trebui vopsite Vinerea, înainte de Prohod, dar...lumea spune că nu se vopsesc vinerea. Iar am divagat. Domnișoara cea mică și-a dorit ouă colorate și galbene și albarstre, etc... așa că m-am conformat. Doar că și eu am vurt ouă cu model, și s-au conformat fetele să-mi adne frunzușițe și să mă ajute să le pregătesc. 

După ce le-am spălat cu apă și oțet să le degresez bine, le-am legat în ciorapi, le-am fiert timp de 8-10 min. Între timp am pregătit vopseaua conform instrucțiunilor de pe plicuri. O parte din ouă le-am pus încă fierbinți în vopsea roșie și câte unul în paharele cu celelalte culori. Iar pentru restul am încrcat o tehnică de a fi vopsite în servețel, ceva ce se pare că a fost la modă anul acesta.

În principiu, ouăle reci în tutorialele văzute (ale noastre erau calde), se înfășoară în servețele de bucătărie, cât de strâns posibil și se picură pe ele vopsea caldă în modelul dorit. Aici, nu știu, pentru preparerea vopselei se folosește apa fierbinte, dar pănă ajungi să faci ultimele ouă nu mai e fierbinte. Nu-mi dau seama dacă aici a fost sau nu problema în cazul nostru. Ouăle se lasă în șervețelul colorat timp de 20 de minute, aoi se scot și ar trebui să fie colorate. După cum se vede mai sus, noi nu am obținut ouă colorate, chiar dacă servețelul era superb colorat. Posibil ca oul în ciorap să fie o apta problemă.

Ca să reparam, unele le-am băcat cu totul în paharele cu vopsea, iar pe altele am pus noi direct pe ou vopsea. Oricum a ieșit un adevărat .... masacru de vopseluri pe masă.

Și am mai descoperit ceva cu aceasta ocazie. Oricat de frumoase si simpatice ar fi, unele frunze nu se pretează la vopsirea ouălelor. Pur și simpluacestea nu se mai dezlipesc de ou. Pe unele le-am râcăit la propriu cu foarfeca de pe ouă, dar două le-am laăsat așa cu funze cu tot pe masă. Mai repede se lua vopseaua de pe ele decat frunza. Printre frunzele problemă am recunoscut trifoiul, malba, menta.

La final, ca să ne satisfacem nevoia de joacă, am vopsit și un tricou. Tot după tutoriale de pe net, dar pe care le-am văzut cu atat de mult timp în urmă că nu mai stiu exact ce trebuia făcut. L-am răsucit cumva ca pe o plăcintă și am pus culori pe el. Atunci pe loc araăta superb. l-am pus la uscat pe sârmă afară și culorile au început să se amestece între ele (pur si simplu portiunile rămase alve se coloraseră indefinit). L-am luat să-l spăl să îl pot stroarce si apoi altă surpriză ... s-au dus culorile din ele aproape de tot.După uscare a rămas doar ceva urmă de roz, pe alorui o dungă galben-verde si cam atât. 

Mai aveam vopsea rămasă și ne-am propus să mai încercăm pe un alt tricou. În ceea ce privește ouăle...cred că voi căuta un așt tip de vopsea. Anul acesta am văzut că a apărut în magazine vopsea Galus special pentru ouă. Cred că o voi testa și pe aceea.

Semințe puse la încolțit! - Jurnal de grădina (3/2024)

 De-a lungul timpului am încercat în fel și chip să îmi fac propriile răsaduri fie din semințe culese de mine, fie cumpărate. Am pus direct în pământ, în pahare, în cutii, în alveole, în ghiveci, în solar, chiar și în folie. În funcție și de timpul disponibil de îngrijire a lor am reușit mai mult sau mai puțin să am răsaduri bune. În ultimii ani, timpul e din ce in ce mai scurt, am tot apelat la răsaduri cumpărate, dar anul acesta am vrut să mai încerc ceva. Totul a plecat de la faptul că tot pun semințe de salată și aceasta nu răsare, sau că stau și număr semințele în alveole/pahare și nu iese nimic în unele pahare. 

Prin urmare am pus la încolțit semintele în apă în niște cutii de conservă. Mai citisem undeva că semințele de leușteam se țin 24 de ore în apă îaninte de a fi plantate. Toată această operațiune a avut loc sâmbătă. Duminică mi s-a părut că se cam înneacă în apă și un filmuleț de pe net arăta semințe puse la încolțit pe servețele de hârtie umede în cutii organizatoare transparente. Așa că am mutat și noi semințele din apă pe șervețele și pulverizez apă pe ele când mi se pare că se usucă servețelul.

Surpriza a fost ca duminică să găsesc deja niște semințe încolțite, dar azi sunt mult mai multe. O să le mai las că crescă puțin și apoi le transfer cu grijă în pahare cu pământ de răsaduri.

Când nu știi cum se face...

 ..mai și greșești. 

Am tras mustul în damigeană și l-am lăsat la fiert. Așa, ca la carte, cum am învățat de la bunici și cum experimentasem deja anii anteriori: cu dop, cu furtunul pus într-o sticlă cu apă. Mai există un tip de dop de damigeană cu un dispozitiv simpatic, ca în desenele cu laboratoare de experimente. Foarte frumoase acele dopuri dar total nefuncționale. Vinul scoate atât de mult dioxid de carbon că pur si simplu ieșea apa toată din ele și astfel oxigenul intra nestingherit în damigeană. Inutil să menționez că nu mai obțineam vinul dorit. „E bun pentru friptură” declara soțul și pentru asta îl și foloseam. Nu mai am asemena dopuri, le-am aruncat pe toate, doar ocupau locul inutil. Ca să vă faceți o idee despre ce vorbesc, clik aici.

Dar, să revenim la prezent. Dacă problema oxidării vinului o rezolvasem, nu prea le avem cu ... estimatul. Adică se pare că nu știm deloc cât trebuie umplută o damigeană ca să aibă loc de fermentat. Eu am fost aia care a insistat să se pună mai mult în ea, aproape că nu am lăsat loc decât de vreo 2-3 l într-o damigeană de 50l. În concluzie... vinul a făcut ce știe el să facă și a înlocuit apa din sticlă. Cred că cel rămas în damigeană este ok, nu a ajuns aer la el, dar nici n-am verificat. Doar am mutat furtunul într-un borcan curat și l-am lăsat așa.

Dar, am aluat aminte și am ținut cont de problemă la restul de vin, cel ce bunicul îl numea „mâna a doua”.

 

Până la urmă a fost ceva...

 ...dar am ratat cu succes. Ocupată cu școala, am profitat de zilele în care a fost mama pe la mine și am rugat-o pe ea să se ocupe de strâns/cules de prin grădină, sarcină de care s-a achitat cu brio. Așa cum o rugasem, a strâns si pepenii, pe care văzându-i mici, am crezut că sunt buni doar de murături. Tot mama s-a ocupat și de acest aspect. Și uite așa eu am ratat pepenele cel mai mare care a rămas în bucătarie, mai degrabă pitit pe sub masă.

Mama a plecat, ziele au trecut, îl mai zărisem eu dar nu avusesem timp... Până când, hai, să îl tai de curiozitate, să văd cum e. Mi-a părut sincer rău că l-am tot amânat, pare că ar fi fost delicios, dar din cauză că l-am ținut prea mult cules, nu a mai fost bun de mâncat.

În concluzie...mai mici, dar se poate face pepeni și la mine. Doar să fiu mai atentă cu ei.

Ce să fie?

 Spuneți-i cum vreți : ghicitoare, curiozitate, experiment. Am descoperit-o de vreo două luni în beci, dar de curiozitate am lasat-o să crească. M-am gândit și dacă s-o plantez sau nu, dar acum văd că a înflorit deja și nu pare să aibă nevoie de rădăcini. Ce credeți că e?

Revin mâine cu răspunsul corect.

Update 8 martie:

De sarbătorile de iarnă, nelipsită de pe masa noastră a fost salata de varză crudă. La un moment dat, cred că am considerat ca e prea mută salată și o jumatate de căpățână de varză nu am mai tocat-o și am pus-o în beci, unde am uitat de ea. După un timp am descoperit că pe cotorul acesteia au răsărit frunzulițe (făcusem o poza, dar nu o mai găsesc acum). Mama mi-a spus că aș putea să o plantez și așa voi obține semințe de varză. Nu aveam așa ceva în plan, dar nici nu am aruncat-o mai mult de curiozitate. Căpățâna de varză s-a tot ofilit/uscat și a hrănit plantuța care o vedeți acum. Curios e că nu are nici măcar un fir de mucegai sau fibră stricată. Dar nici rădăcini nu am văzut pâna acum.

Floricele din ață - Flower Loom

Floricele din ață, flower loom, le-am descoperit cu ani în urmă când am primit la un schimb pe forum niște broșe cu astfel de flori precum și un gherghef făcut de soțul doamnei care mi l-a dăruit. Până azi nu am avut nicio tendință de a încerca să fac așa ceva, probabil că nu le venise rândul. 

Am studiat și niște tutoriale, cel mai explicit mi s-a părut cel de aici. Și m-am apucat de lucru. 

Bine-nțeles că nu mi-au ieșit din prima și a trebuit să mai ajustez modul de lucru, modul de încheiere, adică centrul, și am tot testat până am ajuns la o formă care să-mi și placă, dar și să fie ușor de făcut.

Peripeții cu un puzzle

Dacă tot am vorbim atât de puzzle-uri în ultimul timp, săptămâna trecută abia așteptam să am loc să mai încep unul. Mai alesc că și FB-ul a ținut să-mi amintească că acum 5 ani făceam puzzle-ul cel mai drag mie din toate pe care le-am făcut. Dar înainte să mă apuc de unul nou mi-am amintit că cel puțin juătate de an țin un puzzle de-al piticotului într-un covoraș special pentru acest lucru și că ar cam fi cazul să-l lipesc și să vedem dacă îl punem sau nu pe perete. Îl tot amânam și din cauză că știam că pierdusem o piesă de la el, de fapt mai întâi am găsit piesa prin casă și neṣtiind exact de la care puzzle e, am pus-o bine. Apoi am descoperit că lipsește de la acesta, dar ... am pus piesa bine de tot. Aseara am zis că fie ce-o fie, îl lipesc așa cum e acum și adaug piesa lipsă când o voi găsi.

Câteva cuvinte despre covorașul pentru puzzle.

Am fost foarte încântată de el când l-am găsit în Jumbo de unde îmi iau eu de obicei atât puzzle-urile cât și accesoriile (în special lipiciul), cum era la un preț accesibil. Faptul că are trasate dimensiunile pentru diferite tipuri de puzzle să știi de unde până unde trebuie să fie puzzle-ul mi s.a părut interesant și chiar util. Un plus l-am considerat și faptul că a venit într-un tub în care să ții covorațul cu puzzle tocmai ca să nu pierzi piesele. Dar...surpriză, oricum am încercat să rulez și să împachetez covorașul cu puzzle-ul în el, pur și simplu nu încape în tub. Motiv pentru care am și pierdut acea piesă.

Un alt defect care ține probabil mai mult de mine, e că nu ar trebui rulat strâns, poți îndoi piesele, ceea ce mi s-a întâmplat. De asemenea, cred că odată terminat, trebuie transferat pe altceva și lipit, dar nu păstrat în covoraș. De cîte ori l-am desfăcut nu găseam puzzle-ul perfect întreg cum arată pe poza de pe cutia covorașului, dar nici distrus de tot. Pe acest covoraș piesele nu alunecă, și sătulă să-l tot așez acolo, mai ales că voiam să-l lipesc, am încercat să-l transfer pe bucăți pe un carton înfoliat pe care lipesc de obicei puzzle-urile. Rezultatul a fost un dezastru.  Piesele nu mai stau fixe una lângă alta și s-au dezmembrat imediat. Îmi pare rău că nu am făcut poze cu el pe covoraș.

Aseară nu eram într-o stare de spirit prea bună și ziceai că mi s-au înnecat toate corăbiile. Nu neapărat din cauza puzzle-ului, dar părea că asta a pus capac. Azi am descoperit și de ce - se pare că virusul ăla nu m-a ocolit așa cum credeam și acum își face de cap prin gâtul meu. Copilul când m-a văzut atât de necăjită a încercat să mă ajute să așez cât mai mult, dar a trebuit să renunțe și el din cauza orei târzii.

Dimineața parcă îl vedeam cu alți ochi, mai ales că găsisem și cutia lui ca să am imaginea de control. Am încercat să îl asamblez pe cartonul înfoliat, dar fiind folie alimentară nici acolo nu alunecă piesele, așa că a urmat alt tranfer pe un carton obișnuit.

 

Cam atât am reușit să asambez până m-au chemat la apel treburile urgente ale casei, dar recunosc că mai trec pe lângă el și mai potrivesc așa câte o piesă mai vizibilă.

A, și pentru că am zis de puzzle-rile amintite de FB, să vi le arăt:

 

În stânga e preferatu meu din toate, singurul de 2000 de piese pe care l-am făcut. Nu-mi vine să cred că de acum 5 ani și încă nu l-am pus pe perete acolo unde îmi doream.

Tot pe Fb am găsit și o masă specială pentru pasionații de puzzle. Nu știu unde s-ar putea găsi s-o comanzi online și cât costă, dar sper să se poata face și pe la noi, la vreun atelier de mobilă.

Experiment nereușit cu petale de trandafir

 Săptămâna trecută în Calendarul Recreativ am avut ca temă Florile. Pentru seria mea de sticle am vrut să fac din petale o rochiță pentru o figurină de hârtie (balerină), dar din nefericire pentru mine nu am găsit caietele cu petale presate. Pentru provocare am făcut o sticlă cu flori uscate. Dar îmi stătea gândul la joaca cu petale și am vrut să încerc ceva cu petale proaspete. 

Am avut de unde alege, în grădină trandafirii sunt o frumusețe, nici nu zici că e deja noiembrie și iarna bate la ușă.

Mi-am dorit să fac o coroniță din petale, cu ceva în mijloc, prinse într-o folie transparentă să o pot punne pe geam. Cu transparența a fost simplu de rezolvat, o folie de laminare. 

Apoi m-am decis să fac o inimă din petalele roșii.

Primul pas a fost să îmi fac un desen de ghidaj pentru așezarea petalelor. Pe o foaie A3 am desenat cu compasul două cercuri concentrice care să reprezinte coronița, iar în centru cu rigla și compasul o inimă.

Cum se desenează inima: se desenează un cerc. În acesta se duc două diametre perpendiculare, preferabil să fie una verticală. Capetele celor două diametre reprezintă varfurile unui pătrat, căruia îi desenăm mai accentuat laturile de jos. Vor reprezenta vârful inimii. Pe celelalte două laturi se desenează două semicercuri. Se măsoară  lungimea laturii, se semnează mijlocul și în dechiderea compasului se ia jumătate din lungimea laturii. Centrele celor două sermicercuri sunt mijloacele laturilor.

După ce am terminat desenul, am așezat deasupra o foaie de laminare și în interiorul ei am potrivit petalele. Până aici totul a mers perfect. Apoi am băgat folia cu tot cu hârtie în laminator. Nu știu dacă hârtia aflată în exteriorul foliei a influențat sau nu. Tind să cred că a avut și ea o influență, deoarece partea de folie ce se afla lângă hârtie nu pare să se fi strâns la fel ca cealaltă. Am încercat să o laminez de mai multe ori, dar n-am putut scăpa de cutele făcute inițial. Cu foaia albă dedesubt nu se vede chiar așa de tare, dar fără pare că proiectul a fost prins de ploaie și s-a scurs. Acele dâre pot fi și din cauza aburului ieșit din petalele proaspete atunci când au fost încălzite. 

 

În plus după doua zile, deja petalele își schimbă culoarea:

E clar că principala problemă a fost dată de prospețimea florilor. Mă gândesc că dacă aș fi laminat și hârtia odată cu ele, aceasta ar fi absorbit din apa eliminată de petale, dar în timp cred că și acolo ar fi apărut probleme. Deci, musai plante uscate.

Am găsit un tutorial de uscare a florilor în microunde, dar încă nu l-am incercat. Va urma în curând

Vopsirea etaminei

 Săptămâna asta fetele au de cusut ghiocei pe etamină. Ce am uitat eu să iau în calcul la aceasta activitate e cusutul cu alb pe etamina albă, prin urmare, nefiind foarte mulțumite de rezultat, am decis să coasem și pe etamina colorată. Cum nu aveam cumpărată gata vopsită, am găsit momentul să pun în practică un experiment la care mă gândeam mai de mult: vopsirea materialelor cu vopsea de ouă.

Am folosit vopsea praf, am preparat-o după indicațiile de pe plic și am scufundat etamina în ea. Culoarea inițială era superbă și pentru ca nu voiam mai închisă, am scos-o imediat. Dar la spălat se decolora destul de mult. 

  

Înainte de spălat

   După spălat

            Am testat si varianta sa las să se usuce mai întâi colorată închis, și să o spăl dimineața

   In poza nu reușesc sa prin culoarea exactă, dar și așa se decolorează mult la spălat.     

O să las o bucată și fără sa o spăl deloc, în ideea că o voi folosi la ceva ce nu se spală, ca de exemplu o felicitare, dar ce fac cu celelalte lucruri? Eu am obiceiul oricum să spăl orice cos pe etamină, pentru a se așeza cusătura uniform, dar pe etamina vopsită de mine în acest mod mi-e teamă că se colorează firele cu care am cusut.

E clar că trebuie să mă documentez mai mult despre vopsirea materialelor acasă, dar până ajung eu să caut tutoriale, vă întreb, cum procedați voi? Ați vopsit etamina? Și cum?