Descoperiri de prin curte și grădină

Printre primii arbuști aduși de noi aici înainte de a ne muta efectiv la curte, s-au numărat și câțiva coacăzi negri, luați de la o mătușă. Coacăzele negre sunt printre cele mai bogate alimente în cortizon natural, iar pe vremea respectivă noi tocmai dădusem cum se spune de greu. Domnișoara cea mare era sub tratament cu cortizon, așadar am acordat o deosebită atenție cultivării coacăzului negru. Din cei cinci aduși inițial, doar doi au rămas până anul trecut. Cred că în primul an rezistaseră trei, dar unul s-a uscat repede. Între timp am mai cumpărat din magazine câte un coacăz, majoritatea rezistau un an maxim doi și apoi se uscau. Nu prea am înțeles la început de ce, apoi am bănuit că vinovat este vișinul, efectiv tot ce se află în apropierea lui se uscă după un an, maxim doi. Neștiind de vinovat, am mai pus un vișin între coacăzi, car abia acum a început să își arate forța și din păcate a afectat și doi din cei trei  coacăzi negri pe care îi aveam. 

Ieri mi-am făcut timp să-i scot pe cei doi uscați. Primul a ieșit chiar repede, avea doar doi - trei ani și nu apucase să se dezvolte foarte mult. A ieșit cu tot cu o lalea, pe care din fericire am putut s-o recuperez.

Celălalt coacăz uscat chiar mi-a dat bătăi de cap. Mai întâi a trebuit să mut anemona, mi-era teamă că o voi strivi. Lalele de la rădăcina lui speram să le recuperez ca pe cele de la celălalt coacăz. Din păcate, planul meu nu s-a potrivit cu execuția. Am salvat și ceva din lalele, dar încrengătura de rădăcini de coacăz și vișin, mai mult vișin, a dus la pierderea unora dintre aceste flori minunate. Am salvat și eu bulbii și i-am replantat cu speranța că-și vor reveni anul viitor. M-a surprins însă cât de uscat a fost coacăzul, s-a rupt efectiv cu mâna, chiar și buturuga părea putredă de parcă ar fi fost acolo de ani de zile. Mi-am adus aminte că am o buturugă de soc de vreo 8-9 ani scoasă, am încercat și s-o ardem într-un an și este încă aproape întreagă, nu dă semne de deteriorare. Deja o dădusem deoparte că poate reușesc să fac din ea ceva decor de grădină.

Și dacă tot am reușit să eliberez locul și să las în urmă o groapă mare, am zis că hai să profit și s-o umplu cu flori ce trebuie salvate de la casa veche. Fiind zona umbrită de vișin am ales să pun acolo un soi de crin ce înflorește de Sf Maria, așa i se și spune la noi, un crin care iubește umbra. O să vedem cum se va împăca el cu rădăcinile de suprafață ale vișinului.

Nu am mutat chiar toată tufa de crini, e un crin care se înmulțește repede și am plantat doar o parte. Din fericire, tot ce mi-a rămas neplantat ieri, a fost luat azi de o prietenă căreia îi plac mult acești crini. Să recunoaștem că au niște frunze interesante și formează niște tufe frumoase chiar și neînfloriți.

Cu ocazia mutării crinilor, și nu numai a lor, am mai făcut și alte descoperiri arheologice - o familie de melci ce încă hibernau. Se pare că i-am trezit eu să-i anunț că a venit primăvara/vara. Dimineață nu mai era nicio cochilie de melc pe alee unde le-am lăsat.

Tot pe lângă tufa de crini am mai găsit niște lalele cu bulbi ciudați. Cred că au încercat să se multiplice, dar solul pietros în care erau plantate nu le-a permis menținerea formei bulbilor.

Și o altă dovadă că natura anul acesta este cel puțin ciudată: o tufă de bujor înaltă deja de un metru cu boboci destul de mari să speri la o înflorire în curând, în timp ce la numai maxim doi metri de ea, un alt bujor abia dacă răsărise ( aveam maxim 15 cm). Poate tot solul pietros este vinovat.

Jurnal de grădină (7/23)

 🌷 Când : duminică seara, 30 aprilie. 

Cred că începând din această săptămână, jurnalul de grădină se va muta duminica. Da, în realitate sâmbăta este rezervată grădinăritului, dar după o zi întreagă de muncă pe afară, mai ales că mai uit și să fac poezele necesare, seara sunt prea obosită ca să mai stau să e sortez, editez și să asamblez și articolul.

 🌷 Vremea : încă ploiasă, dar ploile parcă au început să fie ceva mai rare și să ne lase mai mult timp de petrecut pe afară.

🌷 Stare : oarecum obosită după încă o săptămână plină de alergături, dar bucuroasă că încep să se miște unele lucruri la capitolul grădină.

 🌷 Flori:  Liliacul alb este deschis aproape în totalitate, chiar dacă florile sale le poți număra pe degetele mâinilor. Mă bucur totuși că nu l-am pierdut de tot. De vreo doi ani a tot început să se usuce. 

În continuare lalelele sunt cele mai predominante, încă mai descopăr lalele noi, mai ales pe terenul luat anul trecut.

  

   

La capitolul noutăți intră mărgăritarul, irisul mov ( cred că săptămâna viitoare va fi toată tufa mov), și o descoperire de azi, o floriciă mică pe o plantă tip iederă, nu i-am căutat numele încă, am primit-o de la cineva care are curtea plină și chiar admiram floricelele alea mov, crezând că sunt alte flori, nu ale plantei primite.

 

Tot la noutăți intră și spectacolul căldărușelor. Abia aștept să înflorească toate.

  

🌷 Pomi: Încep să se scuture florile neroditoare. Am văzut azi câteva pere formate și vișine. În caiși nu se vede nimic, ceea ce era de așteptat după înghețul care a cuprins florile lor. Coacăzul roșu este surprinzător de bogat, dar deja are frunze atacate de afide. Și la păr am observat un vârf de creangă atacat și cred că va trebui să iau măsuri de stropire.

🌷 În solar :  am terminat de plantat  și ardeiul, am mai înocuit ceva roșii ce nu se prinseseră, dar ...cum spuneam la început, am uitat de poze și fiind sigură că am făcut ieri nu am verificat până în seara asta. Dar am o poză cu ajutorul de bază:

🌷 În grădina de legume: a început să pun roșiile, ardeii și vinetele. Doar o parte momentan ca să fiu sigură că am timp să le pun, nu am cumpărat răsad decât pentru o parte din grădină. Mâine sper să ajung să iau și pentru restul.

În grădina din lateralul casei au răsărit salata, sfecla roșie și cartofii. În schimb fasolea cred că trebuie pusă din nou. Am pus-o înainte de Paște și a fost cam rece și ploios. Nu-i priește și a cam dispărut. Am căutat într-ui cuib și n-am găsit nicio boabă de fasole. Noroc că mai am câteva.