Ingredientele (toate ce au fost folosite în final)
- 5-6 dovlecei
- 400 g brânză sărată (se poate și mai multă)
- usturoi (eu am folosit granulat)
- verdeață (mărar în cazul meu)
- condimente (oregano și cimbru)
Ingredientele (toate ce au fost folosite în final)
În dieta mea, având la un moment dat un anumit tip de restricții, a trebuit să fiu inventivă pentru a-mi oferi niște mese gustoase și sățioase. Poate că unii dintre voi deja folosiți din aceste idei, poate că nu. Pentru mine au fost noutăți și dovezi că se poate și altfel. Le prezint aici nu ca pe variante de dietă, ci ca pe niște variante de meniu mai sănătos. Ce au în comun e că nu conțin ulei.
Prima farfurie, omletă simplă cu roșii cherry și salată de varză. Nu e nimic deosebit sau complicat aici, doar că omleta e făcută fără niciun strop de ulei. Pur și simplu oul bine bătut l-am turnat într-o cratiță antiaderentă bine încinsă și l-am gătit ca pe o clătită.
A doua farfurie, omletă cu dovlecel, roșii cherry și salată de varză. Nu chiar omletă, dar nu găsesc tocmai un echivalent în română, ar fi mai potrivită denumirea englezească de scrambled eggs.
Dovlecelul curățat de semințe se dă pe răzătoarea mică, se pune într-o tigaie antiaderentă și se călește fără ulei să se evapore cât mai multă apă din el. Am spart oul direct în tigaie și l-am amestecat cu dovlecelul.
Ultima farfurie, ciuperci umplute cu dovlecel și salată de roșii și castraveți. Am fost foarte încântată de gustul omletei cu dovlecel, motiv pentru care am vrut să încerc și o variată la cuptor. Cum aveam și ciuperci...
Repet, niciuna din cele patru variante nu reprezintă ceva spectaculos, doar niște idei care să arate că se poate și altfel, că se poate găti în special fără ulei. Și apropo de fără ulei, deși nu am poze, am învățat să fac ou ochi fără ulei. Le-am făcut și celorlalți din familie și au fost încântați. La fel e nevoie de o cratiță antiaderentă. Se încălzește cratița cu un sfert de ceșcuță de apă, se sparge oul în ea și se acoperă cu un capac. Se lasă pe foc mediu până se face tot albușul (veți vedea că se umple cratița de un fel de spumă).
În speranța că vă inspiră, vă doresc succes în a le încerca și poftă bună!
🍓 A fost mama la mine și specialitatea ei în materie de grădină este să se ocupe de buruieni. De altfel, a și venit cu două scopuri bine stabilite de la început: dulceața de nuci verzi și buruienile din zmeură. Dimineața și seara ea s-a ocupat de buruieni pe unde a putut, oricum când se face cald, ea nu mai poate sta în soare așa că își caută de lucru la umbră. A fost și ultima săptămână de școală, eu încă eram ocupată cu feletele și cu școala lor. Dar joi a fost premierea și apoi am intrat în vacanță. Apropo, sunt mândră de fetele mele, au luat premiul I și II.
🍓 De dulceața de nuci verzi am început să ne ocupăm încă de miercuri, printre „picături”. Am început cu tăiatul crengilor incomode din nuc. În fiecare an cresc multe ramuri noi, iar cele de jos ajung să obtureze mult vizibilitatea de la casă către poartă. Le las să crească până se formează nucile și sunt bune pentru dulceață, de abea atunci le tai. De asemenea, tot acum tai și crengile care pot incomoda cablurile de curent și internet. Pe acestea le mai eliberăm și în altă perioadă a anului dacă este nevoie. La noi sunt vânturi puternice și ramurile nucului le pot agăța și rupe. În total, anul acesta am strâns nuci pentru 5 porții care i-au luat mamei aproape două zile să le curețe. Le-am împărțit în două și ne-am ocupat de ele pe măsură ce le termina, dar abia sâmbătă am terminat cu toată dulceața de nuci. Asta și pentru că atunci când ne permitea timpul profitam amândouă să mai curățăm terenul acolo unde erau prea multe buriuieni.
🍓 Nu prea sunt eu pe fază cu pozele înainte și/sau după, uit fie să fac poza înainte, fie după. La rondul de flori unde am pus în primăvară un suport etajat pentru ghivece, crescuseră mulți pui de vișin care reușiseră să acopere florile cu totul. A fost primul colț de grădină pe care l-am „atacat” cu mama. E o mică-mare diferență, nu?
🍓 Lupta cu buruienile s-a mutat apoi în sectorul dovleceilor. Nu am poză „before” de aici. Am scos și cartofii care răsăriseră printre ei, anul trecut aici am avut cartofi si se pare că nu scosesem chiar tot. I-am făcut la cuptor întregi pe cei care stat pe grătarul de la acesta, iar pe cei mai mici, bine spălați și prăjiți în untură. Delicioși!