Jurnal de bord - Coperți - Provocări verzi (01-2) și TC24(01-03)

 Dacă am făcut corpul jurnalului și am început și să-l completăm, era cazul să facem și coperți pentru acesta, fix următoarea subtemă de la Provocări verzi și una din temele obligatorii de la Transformări creative.

Ca să putem îmbina ambele provocări, am folosit pentru crearea coperților materiale reciclabile: carton în care au fost ambalate niște cărți și punga de cadou pe care a folosit-o Monica și la minijurnalul ei. Avem acum junale asortate. Și încă mai avem rămase bucăți din punga de cadou. Să vedem, poate le folosim la semnnul de carte, ultima subtemă de la PV din această lună.

Punga de cadou părea destul de încărcată ea cu desenul trandafirilor și nu am mai luat în calcul alt decor pentru copertă. Acum, uitându-mă la poza cu el, aș zice că parcă ar merge o etichetă în colțul din dreapta sus, una pe care să scriu eventual anul.

Pagina completată, cea pentru ianuarie, conține brăduțul la indigo de la TC24 pe partea dreaptă. Pe pagina din stânga am pus numele lunii și am schițat doar în creion un om de zăpadă - ceva ce încă reprezintă pentru mine iarna. Ca o paranteză, am cunoscut în decembrie o fetiță de vreo 5 anișori, foarte dezinvoltă și vorbăreață. Am întrebat-o atunci la ce se gândește ea cand vorbim de iarnă, în afară de Moș Crăciun și cadouri. nu mai știu excat care au fost primele răspunsuri, dar abia la al patrulea a zis zăpadă. Și atunci am realizat că pentru generațiile astea tinere e greu să asocieze iarna cu zăpadă, oameni de zăpadă, săniuș etc... pentru că pur și simplu ei nu experimentează așa ceva. Acei câțiva fulgi de nea căzuți săptămâna trecută abia dacă au acoperit pământul.

Restul paginii rîmâne momentan necompletat, să vedem până la finalul lunii ce voi considera că a marcat mai mult această lună.

Pentru coperți am procedat așa cum știam eu să fac coperțile. Am tăiat din carton două dreptunghiuri puțin mai  mari decât pagina jurnalului și un dreptunghi mai îngust pentru cotor. Special l-am făcut puțin mai lat decât grosimea jurnaluui ca să pot eventual și lipi câte ceva pe paginile acestuia și să poată sta închis și cu acele materiale lipite în interior. 

Le-am așezat pe toate în ordine pe punga de cadou, am decupat din ea lăsand o margine de circa 5 cm pentru a putea îndoi în interior. Ca să arăte frumos la colțuri nu am tăiau hărtia, doar am lipit mai întâi colțurile, apoi am îndoit și pe laterale.

La final am adăugat și corpul jurnalului lipind foile exterioare de coperți. Sunt singurle foi din jural care nu pot fi înlocuite.

Și acum a apărut și o problemă: nu se putea deschide jurnalul. Stilul acela de prindere a paginilor este destul de strâns și nu permite o deschidere atât de mare cât am făcut eu cotorul jurnalului. Pe alocuri hârtia de împachetat de la bază s-a rupt puțin. Fiind deja totul lipit, eu am rezolvat problema rotunjind cotorul (am introdus un pix rotund între cotor și jurnal și am modelat cartonul după acest pix. Acum pot să îl deschid fără să se mai rupă la bază. Scriind articolul pentru corpul jurnalului, în tutorialul pentru Origami Blizzard Book am descoperit că secretul era să NU fac și cotor pentru acest tip de carte. Greșeala mea că nu am urmărit cu atenție tutorialul și pentru această etapă.

Jurnal de bord - corpul - Provocări verzi (01-1)

 Monica continuă pregătirile pentru misiunea de pe Provocări Verzi cu organizarea unui Jurnal de bord. A început cu planificarea acestuia, nu e obligatoriu să-l costruim de la zero, dar noi am ales această variantă ca să se potrivească cu planurile noastre de a nota lunar ceva în jurnal. 

Dacă tot a făcut origami pentru minijurnalul ei, Monica a zis să rămânem pe aceeași tehnică și acest jurnal pe care trebuie să-l pregătim în această lună, mai ales că am descoperit o tehnică de realizare a unei cărți origami mai mare, numită Origami Blizzard Book.

 M-am întrebat ce are de-a face viscolul (=blizzard) cu origami și cu cartea că nu înțelegeam de ce se numește așa. Și pentru că cine caută găsește, am aflat dintr-un articol că inventatoarea acestuit tip de carte origami se numește Heidi Kyle din Philadelphia. În timpul unei furtuni de zăpadă din 1996, Heidi Kyle lucra în studiolul ei în timp ce afară se așterneau straturi mari de zăpadă. După ore întregi de lucru, a descoperit un anumit mod de împăturire a hârtiei care a dus la crearea acestei cărți origami. Câteva luni mai târziu a început să audă lumea vorbind de „Blizzard babies”, copii concepuți în timpul acelei furtuni, motiv pentru care și-a denumit creația „Blizzard book”.

Între timp au apărut pe net multe tutoriale care explică pașii de realizare ai acestei cărți. Mie mi-a plăcut că am putut s-o adaptez la ceea ce-mi doream, 12 pagini duble deschise pentru cele 12 luni ale anului, plus cele două pentru coperți. Pentru realizarea suportului care să țină o astfel de pagină dublă am avut nevoie de o  bucată de hârtie înaltă de 21 cm și lată de 7 cm.  Cu aceste dimensiuni ar fi trebuit să obțin o carte înaltă de 14 cm. Pentru toate cele 14 pagini duble am tăiat din hârtie de împachetat o fâșie de 98 cm și înaltă de 21 cm, pe care am liniat-o la fiecare cei 7 cm. Apoi, am îndoit pe fiecare linie plus fiecare la jumătate astfel încât să obțin un evantai.

Hârtia mea de împachetat a fost ceva cam subțirică și cred că acesta este motiul pentru care nu s-au aliniat perfect cutele evantaiului. Pentru etapa următoare era necesară o aliniere perfectă la capete, așa că am tăiat capetele să le îndrept, lucru care a dus la micșorarea în înâlțime a cărții. La fiecare cută am îndoit apoi colțurile pentru a forma un fel de coif, atât în partea de sus cât și în cea de jos.

Pasul următor presupunea desfacerea tuturor îndoiturilor făcute și împăturirea hârtiei din nou sub formă de evantai, dar cu colțurile îndoite pe spate ca în colajul de mai jos (primele 3 poze). Fiecare colț obținut acum se împăturește apoi în față, el va fi cel care va ține paginile cărții.

Ultima etapă a fost pregătirea paginilor. Am folosit pentru acestea coli albe de scris. Mai întâi am măsurat înățimea bazei obținute (13 cm). Am tăiat din coala de scris foi de 13 cm păstrând lățimea colii de scris (21 cm). Le-am îndoit pe jumătate și le-am prins în pliurile din baza cărții.

Am obținut astfel o carte înaltă de 13 cm și lată de 11,5 cm. Mi-a plăcut acest tip de carte/caiet că nu folosește lipici, poți face paginile cât de late vrei indiferent de cât e baza de înaltă, iar foile se pot înlocui ușor oricând e nevoie.