Tot miere de păpădie

 Rețeta am explicat-o ieri, când vă spuneam că am început o nouă serie de miere de păpădie. Azi ținut cine trebuie cu mine s-o și termin, și bine-nțeles, cât timp a fiert la foc mic pe aragaz, în casă a plutit un miros îmbietor de miere. Culoarea și textura de data aceasta sunt exact cele care trebuie. Nu am poze artistice, dar vroiam să vă arat cum ar trebuie să arata ca să fie ceea ce numesc eu perfectă:

Mierea de păpădie - RiO(58)

 Când spui „miere de tei” sau „miere de rapiță”, „salcâm” sau altceva, știi că este vorba de mierea produsă de albine ce au colectat polen de la florile de tei, rapiță, salcâm, etc... Cu siguranță se mai strecoară flori și de la alte flori pe acolo, dar proporția de acel ceva este foarte mare.

Cu mierea de păpădie nu e chiar așa, deși îmi pot imagina că există miere de păpădie prădusă de albine, dar nu știu cum ar putea asigura u apicultor acel procent necesar pentru a o declara miere de păpădie. Dar există mierea de păpădie sintetică, făcută în casă, o alternativă la mierea naturală ce poate fi folosită și de persoanele alergice la produsele apicole. Cum am în familie pe cineva în această situație, mierea de păpădie este nelipsită din cămara noastră.

Mierea de păpădie este foarte asemănătoare cu siropul de păpădie, ca ingediente si etape de lucru, dar diferă mult prin canitatea ingredientelor folosite.

Rețeta de bază implică pentru o portie, 400 flori de păpădie, 600-750 ml apă, o lămâie și 1 kg zahăr.

Eu nu reușesc niciodată să adun fix 400 de flori și de cele mai multe ori, fac cantitate triplă, sau undeva între două și trei porții. De data aceasta am avut 900 de flori, plus/minus 10 flori, pe care le-am adunat în zile diferite și le-am ținut în cutii ermetice în frigider. Florile trebuie culese ziua, preferabil pe soare când sunt în perioada lor maximă de înflorire. Dimineața abia se deschid, iar seara deja se închid, sunt trecute. 

Dacă nu puteți să le preparați imediat după ce le-ați cules, trebuie să știți că se vor închide, vor semăna cu florile deja trecute, dar dacă ști că le-ați cules în perioada optimă, atunci le puteți folosi. În primii ani, culegeam păpădia cand mergeam în vizită la bunici, de obicei în perioada Floriilor, și ajungeam acasă abia a doua zi seara. Vă imaginați că toate florile culese erau deja închise. Vedeți în colajul de mai sus și florile mele culese deschise, dar la momentul preparării sunt închise.

Preparearea mierii de păpădie:

Florile culese se spală în apă rece, eventual se lasă să stea în apă câteva ore. Rețeta originală, stipula ținerea lor minim 3-4 ore în apă, apoi scurse și puse la fier împreună cu lămâia tăiată în 600 ml apă, timp de 15 minute. Pentru că nici eu, nici mătușa de la care am învățat rețeta, nu aveam timp să le facem în ziua în care le culegeam, ea a testat mai întâi rețeta fără a mai ține florile în apă și pentru că a funcționat m-a învățat și pe mine la fel. Mai precis, le spălăm în apă rece și le punem la fiert cu lămâia tăiat bucăți și maxim 750 m apă, tot 15 minute de fierbere. Apoi lăsăm compoziția să se răcească, de cele mai multe ori pănă a doua zi, când o strecurăm printr-un tifon. Eu îl pun dublu și stor florile cât de mult pot.

La tura aceasta de preparare a mierii de păpădie, am fost cam împrăștiată și am uitat să pun lămâia la fier. Mi-am dat seama abia cand am stors florile și mi-am zis că nu face nimic, pun doar sucul stors de la lămâie să fiarbă cu compoziția. După cum aveam să descopăr abia azi când am început o aștă porție la care nu am mai uitat de acest aspect, florile fierte cu lămâia deja au mirosul specific mierii produse de albine. La cealalată serie nu am simțit acest miros nici măcar la final, probabil și motivul principal pentru care nu am fost tocmai mulțumită de rezultat.

Așadar, la vremea respectivă am luat trei lămâi mai mici, le-am înțepat și le-am băgat un minut la micounde, un truc învățat de pe net ca să obții mai mult suc.Se vede în colajul de mai jos cât de mult suc am obținut.

Odată cu sucul de lămâie, am adăugat și zahărul și am pus la fiert la foc mic. În mod normal, trebuie fiert până se leagă, compoziția trebuie să aibă culoarea, consistența și mirosul mierii. Trebuie să șineți cont că orice compoziție de dulceață, sirop, gem, cât e caldă este mult mai lichidă decât dacă ar fi rece. |Este motivul pentru care eu nu termin în aceeași zi aceste gemuri/dulcețuri. Le tin pe focmic pănă ating temperatura de 105 grade și le las în oală până a doua zi. Dacă au consistența dorită, le mai încâlzesc cât să le pot pune calde la borcane. Altfel le mai fierb cât este necesar pentru aai elimina din apă.

La fel am procedat și cu acestă serie de miere, doar că a doua zi a trebuit s-o mai fierb, ceva mai mult ceea ce a dus la o culoare mai închisă și totuși oarecum mai lichidă față de ceea ce mi-aș fi dorit. Mi-a fost teamă s-o mai țin pe fon mai mult, riscam să caramelizez zahărul de la atât de multă fierbere.

 Și pentru că azi am găsit grădina plină de flori de păpădie, iar de serie trecută de miere nu am fost atât de mulțumită, am decis să mai fac o serie. Am adunat azi aproximativ 670 de flori, pe care le-am considerat a fi o porție și jumătate, deorece unele flori erau chiar foarte mici. De data aceasta n-am mai uitat de lămâie și am pus-o la fiert odată cu florile.

Am ajuns azi doar până la etapa de strecurat. Mâine urmează adăugarea zahărului și fierberea compoziției. Cum spuneam mai sus, acum deja miroase a miere.

Pozele sunt din arhiva personală
Pentru rubrica Reflexii în oglindă, inițiată de SorinN și redeschisa de Carmen
Recomandare
„Dacă dorești să participi, publică într-un articol pe blogul tău, 
o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai văzut în „oglindă”(poate fi și cea retrovizoare) 
și înscrie articolul în tabel”

Legume la cuptor

În general noi suntem mari amatori de legume la cuptor, dar principala legumă folosită era cartoful. Cel mai adesea însoțit de morcov și dovlecel pe timpul verii. Dar cum acu eu am interdicție la primele două, am încercat o variantă fără ele.

Ingrediente: 

1 dovlecel

2 cepe

2-3 ardei gras sau capia

1 vânătă

4-5 roșii

sare, ulei

Mode de preparare:

Dovlecelul curățat de coajă și semințe, l-am dat pe răzătoarea mare și l-am pus într-o tavă ceramică unsă cu ulei. Peste el am pus ceapa tăiată solzișori, ardeiul tăiat julienne, vânăta tăiată felii și roșiile cubulețe sau felii. Am presărat sare pe deasupra și am băgat la cuptor la 180 grade pentru aproape o oră.

Am servit cu mujdei de usturoi făcut cu iaurt cremos în loc de ulei.

Dulceată de nuci verzi

 Deși nu mâncăm atât de multă pe cât de mult ne place, dulceața de nuci verzi este pentru noi una din delicatesele acestui gen culinar. Nu-mi amintesc în copilărie dacă sau când făcea mama, dar știu că eram super încântate când aveam câte-un borcan de dulceață de nuci. 

Când m-am mutat la țară, cu nucul în curte a fost inevitabil să nu mă gândesc să fac și această dulceață. La fel ca la dulceața de trandafiri, când am văzut cât de mult zahăr include o porție am rămas ... fără cuvinte, dar adevărul e că tocmai acea cantitate de zahăr fac deliciul dulcețurilor.

Ajutorul de bază la prepararea acestei dulceți este mama, care își sacrifică mâinile pentru curățatul tuturor nucilor. Cu toate că folosește mănuși, iodul tot trece prin ele și se înnegrește pe degete. Că să se curețe, se spală cât de des poate cu coaja de lămâie rămasă de la storsul lămâiilor.

Ingrediente: 

• 60-70 nuci verzi
• 750 ml apă
• 1 kg zahăr
• Sucul de la o jumătate de lămăie
• 1-2 linguri sare de lămăie

Mod de preparare:

Nucile verzi se pun în apă să se spele și să elimine din iod. Preferabil să fie ținute așa până se curăță toate.

Cu ajutorul unui cuțit, nucile se curăță de coaja verde în strat mai gros, să se elimine partea lemnoasă. și se pun în apă cu sarea de lămâie. 

Sarea de lămâie împiedică oxidarea nucilor, iar apa ajută și acum tot la eliminarea iodului.

Dacă nucile sunt mari se pot tăia în jumătăți sau sferturi.

Nucile curățate și tăiate se pun la fiert în apă cât să le acopere. Din momentul în care ajung la punctul de fierbere se lasă aproximativ 10 minute apoi se scot într-o sită. Apoi se pun din nou la fiert în altă apă, rece. Cu cât le fierbem în mai multe ape cu atât se elimină mai mult din iod. 

Între timp se face siropul format din 750 ml apă și 1 kg zahăr și se fierbe pănă se leagă.

Nucile fierte în minim două ape, se scot în sită  și se răcoresc cu apă rece (se trec printr-un jet de apă rece).

Apoi se pun în siropul legat, care nu a fost luat de pe foc, împreună cu sucul de la o jumătate de lămâie.

Compoziția se fierbe la foc potrivit până se leagă din nou siropul și se lasă să se răcească complet.

Borcanele și capacele se sterilizează. Eu folosesc metode de pe Savori urbane. Bine spălate, le pun cu gura în jos în tava cuptorului și le țin 10-15 minute la foc mare (180-200 grade).

Dulceața de nuci verzi se pune rece în borcane, altfel după răcirea borcanelor se vor separa nucile, se lasă pe fundul borcanului.

Pentru a prelua șocul termic, eu folosesc o tavă metalică în care țin borcanele pe care le umplu, mai bine zis foloseam. Acum mi-am ocupat spațiu pe blat cu plita pe inducție și nu mai încape tava, așa că am înlocuit-o cu capacul unei cutii metalice de biscuiți. Este de ajuns și lama unui cuțit pentru asta, dar pentru stabilitate eu prefer capacul cutiei.

Semiluna

 Semiluna este una din prăjiturile relativ rapide pe care le facem atunci când vrem să consumăm mai repede ouăle sau pur și simplu că vrem să  mai schimbăm tarta cu fructe. E o rețetă simplă pe care le-am înmânat-o fetelor, acum ele sunt specialistele casei la acest produs.

Ingrediente:

• 6 ouă
• 1 cană zahăr
• 1 cană ulei
• 1 cană și jumătate făină
• miez de nucă sau nucă de cocos
• unt pentru uns tava

Mod de preparare:

Se bat albușurile bine, se adaugă zahărul puțin câte puțin, gălbenușurile unul câte unul, uleiul, iar la final făina.

Se unge tava cu unt, se presară făină. Este de preferat să alegeți o tavă cu pereți mai înalți.

Se toarnă compoziția și deasupra se presară un strat de miez de nucă dat pe răzătoare. În perioada când stăteam la bloc și bugetul era mai restrâns, nu prea dispuneam de miez de nucă, așa că foloseam des nuca de cocos. De atunci am ajuns să preferăm în general, varianta cu nucă de cocos.

Se bagă tava la cuptor, la foc mediu spre mic și se coace până trece testul scobitorii. Se lasă să se răcească și se taie cu paharul în formă de semilună.

Poftă bună!

Tort de mere cu cremă de zahăr ars

 Tort de mere am tot mâncat de-a lungul timpului făcut de diferite persoane. Mi-aduc aminte că la un revelion prin liceu, chiar am dus eu tort de mere, făcut de mama, nu de mine. Dar nu a fost cam niciodată printre preferatele mele. Crema de zahăr ars...era un chin pentru mine când făcea mama și o vedeam plutind în atât de mult sirop. Noroc că ea nu făcea prea des. Dar ghici cu ce m-a așteptat soacra prima dată când am mers în vizită la prietenul meu (acum soțul): cu cremă de zahăr ars. Bine-nțeles că nu m-am putut atinge de ea, spre fericirea prietenului că are o porție în plus. Am înțeles atunci că e printre preferatele lui și cum aveam să aflu mai târziu, tortul preferat, cel de mere. Dar cel puțin în primi ani de căsnicie eu am rămas fidelă preferatului meu, tortul diplomat. Tortul de mere era specialitatea soacrei.

Până în ziua când am găsit într-o revistă ”Practic în bucătărie”, număr special, rețeta de tort de mere cu cremă de zahăr ars. La acel moment nici nu-mi aminteam că soacra mea îl face fără cremă de zahăr ars. Știu doar că prima dată l-am făcut doar pentru că era ziua soțului și am zis că voi gusta și eu din el. M-a surprins că mi-a plăcut combinația, dar și că a mâncat domnișoara cea mică, cea care nu mănâncă nici ciocolată, nici torturi, nici cine știe ce prăjituri cu cremă (doar plăcinte, cornulețe ori jeleuri). 

Cred că din acel an a devenit tortul nostru tradițional de revelion. Compoziția este aceeași an de an, diferă doar decorul, un decor cu care îmi place să mă joc și pe care îl fac după inspirația de moment. Nu respect indicațiile de decor din revistă, cu nucă și zahăr ars. Am încercat în vreo doi ani, dar tot în stiul meu.  Nu am acum la îndemână pozele din toți anii în care l-am făcut. În pozele următoare ca decor voiam să fac artificii, dar seamănă mai mult a copaci.

 

Și cu nucă:

 

Toată joaca mea cu frișcă și diverse elemente de decor are în ultimul timp un mare defect: cu cât stă mai mult gata decorat, elementele de decor, fie că sunt din napolitane fie din ciocolată sau pastă de zahăr, își disipează culoarea în frișcă. Mai jos, tortul de la acest revelion pozat când l-am terminat de decorat (stânga) și momentul servirii (dreapta). La tortul de Sf Ion am ținut cont și am adăugat elementele de decor doar în momentul servirii. Și cu nuca și zahărul ars pățesc același lucru.

 

Și în sfârșit ajung și la rețetă. O respect pe cea din revistă cu o excepție - numărul de mere, motiv pentru care și arată revista de parcă a trecut prin toate furcile caudine. Dar în dreapta vedeți și sugestia lor de prezentare. 

Ingrediente:

• 8 mere
• 10 ouă
• 50g unt
• 600 ml lapte
• 19 linguri zahăr
• 4 linguri făină
• 1 esență de vanilie

Mod de preparare:

• Curăț merele de coajă, le scot cotorul, le tai pe jumătate și le pun în apă cu zeamă de lămâie sau helas.  Le așez în oala în care fac tortul ca să văd câte am nevoie. Oala aleasă trebuie să fie o oală pe care o puteți băga la cuptor, dar care se poate folosi și pe aragaz. Nu respect numărul de mere din rețetă deoarece pun atâtea mere câte îmi încap tăiate pe jumătate în oală, jumătățile așezate cu scobitura în sus.
• În oala aleasă caramelizez 7 linguri de zahăr și întind caramelul și pe pereții ei. Cât timp întind caramelul pe pereții oalei, țin merele curațate la scurs într-o sită.
• Așez merele în oală, pun unt în scobitura lor și presar totul cu două linguri de zahăr. Bag la cuptor pentru 20 minute, 180 grade. Dacă merele sunt mai verzi puteți lăsa și 25 min. 
• Ître timp pregătesc aluatul pentru crema de zahăr ars din 6 ouă, lapte, 6 liguri de zahăr și esența de vanilie. Eu bat cu mixerul la viteză maximă și face spumă multă. Cu cât mai multă cu atât mai pufoasă va fi crema de zahăr ars.
• Aluatul obținut se toarnă peste mere și se bagă din nou la cuptor pentru 30-40 minute, tot la 180 grade. 
• Cam după 20 de min încep să pregătesc un pandișpan din 4 ouă, 4 linguri de zahăr și 4 linguri de făină. Pentru pandișpan prefer să separ albușurile să le bat spumă tare, adaug zahărul și le bat la fel, ca pentru bezea. Apoi pun gălbenușurile și făina.
• Se toarnă și acest pandișpan peste crema de zahăr ars bine coaptă și punem din nou la cuptor, tot 180 grade, până se coace ( testul cu scobitoarea - la cuptorul meu electric dureaza 10-15 min).
• Este de preferat să fie răsturnat pe platou aproape imediat ce a fost scos din cuptor, siropul pe care îl lasă crema de zahăr ars va ajuge astfel în pandișpan însiropându-l exact cât trebuie. Pentru a scoate tortul din oală eu folosesc o spatulă de clătite să-l desprind de pe pereții oalei (e necesar doar în partea cu pandișpanul). Pun platoul cu fața în jos pe oală, apoi țknându-le lipite, răstorn totul astfel încât am acum oala cu gura în jos pe platou.
• Se lasă la răcit și de decorează după plac.

Poftă bună!

Rulori cu scorțișoară

Pentru noi, ruloruile cu scorțișoară sunt printre cele mai apreciate prăjituri. Pe lângă gustul deosebit, apreciem că se fac foarte rapid și apelem des la ele când avem musafiri neașteptați. Nu a fost cazul ieri, le-am făcut doar pentru noi, la cerere că nu mai făcusem de mult. Atât de mare a fost pofta că nici n-am mai apucat să le pozez pe farfurie.

Secretul în rapiditatea cu care le fac este că folosesc aluat de foietaj din comerț. Nu am facut niciodata aluatul lor special, mi se pare complicat și suntem mulțumiți cu varianta asta.

Ingrediente : aluat de foietaj (un pachet mare - 800g), un ou, zahăr și scorțișoară după gust.

Preparare.

 Aluatul de foietaj de foietș se decongeleaza la temperatura camerei timp de o jumatate de ora - maxim o ora, până devine ușor maleabil. Dacă îl lăsați mai mult este posibil sa nu mai cresca la fel de frumos. În acest caz, înainte de a baga la cuptor, bagați rulourile deja formate un timp la frigider.

Aluatul de foiataj se unge cu oul bine bătut

și se pudreaza cu zahăr și scorțișoară după gust 

(țineți cont că prea multă scorțișoară crează un gust amărui)

apoi se rulează cât de strâns este posibil, ca pe ruladă

și se porționează în rulouri

Fiecare rulou se așează în tavă, lasând spatiu între ele 

eu folosesc o tava de silicon ce nu trebuie unsă 

recomand folosirea hartiei de copt în alte tăvi

se bagă la cuptor la foc mediu (180 grade) timp de 30 - 35 minute

Poftă buna!