Cu puțin timp în urmă m-am înscris pe blogul ei la o provocare numită Magia cărții călătoare. Ideea mi-a plăcut mult, o carte care să colinde pe la cei înscriși în provocare pe care să o citim fiecare când o primim si s-o trimitem mai departe la următorul din listă. Câteva cuvinte despre carte cred că se subînțelegea că erau așteptate. Din motive stiute mai bine de ea, a schimbat formatul provocării și, deși așteptam cu emoție începerea ei și să văd la cine va ajunge prima dată cartea aleasă, odată cu acest colet am descoperit că provocarea a fost cumva începută. Mă gândesc acum, dacă nu aș fi fost prima în lanț, oare m-ar fi influențat părerile celorlalți despre carte? Mi s-ar fi părut mai incitantă sau din contră? De regulă nu citesc recenzii amănunțite despre cărtile pe care le aleg. O făceam odată demult când urmăream un blog literar, dar dacă ajungeam să îmi comand o carte din cauza unei astfel de recenzii, reușeam cumva să uit detaliile până începeam să citesc cartea. Și când le cumpăr, citesc de pe librăriile online doar descrierea de pe coperta cărții, la fel cum aș face si dacă aș fi într-un magazin fizic. Și pe aceasta o uit de obicei până citesc cartea și chiar și când am cartea fizic în mână, nu îi citesc coperta decât la sfărșit. Chiar nu-mi place să știu prea multe despre o carte înainte s-o citesc. Cumva foarte ciudat ținând cont de cealaltă mare plăcere a mea de a reciti cărțile care îmi plac.
Am primit o altă carte, nu din cele propuse la lansarea provocării. O carte pe care am văzut că a primit-o și Suzana, și am înțeles din scrisoarea Mihaelei că va mai ajunge și prin altă parte. Cumva a făcut ea ce a făcut și vom citit toate aceeași carte, dar nu mai suntem condiționate de timp și de trimitera mai departe a coletului. Eu am început deja cartea, am ajuns pe la jumătate și sper s-o termin în acest week-end. Rămâne acum întrebarea: oare dacă eu scriu despre carte, celelalte fete vor fi sau nu influențate de părerea mea despre ea? Le va ajuta sau nu opinia mea? De scris voi scrie imediat ce o termin, nu vreau să-mi pierd primele impresiii despre ea. Nu am uitat ce am pățit anul trecut cu ”Lucruri peste care nu putem trece” și „Never Never”, când nu am scris imediat despre ele. Dar nu știu dacă să public acum articolul despre carte sau să aștept să fie citită și de ceilalți participanți la provocare? Oare ar fi mai interesant să stabilim o dată la care să publicăm toate recenzia despre carte? Nu m-ar deranja să aștept până atunci.
Dar coletul nu a conținut doar cartea. Cartea a venit însoțită și de alte lucruri: o frunză de stejar și o cochilie de melc culese de Mihaela. Simt ca și cum mi-a trimis cu ele o bucățică din sufletul ei. Am mai găsit o păpușică să-i fie prietenă Monicăi. ce a adus și o temă pentru Monica, să-i facă ceva de îmbrăcat. Se portivește numai bine cu tema lunii februarie de la Transformări Creative, plus că și Monica cere un outfit nou.
Dar piesa de rezistență a coletului a fost cana personalizată cu pozele bunicilor mei. Când am descoperit-o .... parcă timpul a stat în loc și inima a uitat să mai bată. Cred că cinci minute am stat cu cana în brațe de parcă mi-aș îmbrățișat chiar bunicii în acel moment. Acei doi bunici la care mi-am petrecut aproape toate vacanțele, de la care am învățat atât de multe, iar acum, când i-am văzut pe cană, m-au copleșit din nou emoțiile și dorul de ei. N-am reușit să fac atunci niște poze frumoase, sunt pline de umbre de la soarele ce intra pe fereastră (nu mi-a trecut prin cap atunci să trag draperia), dar nici nu am vrut să fac altele mai târziu, acestea parcă arată exact cât de mult m-a emoționat cadoul primit.
