sâmbătă, 13 ianuarie 2024

O surpriză minunată cu parfum de nostalgie

 A sosit zilele trecute adusă de curier de departe, tocmai de la Mihaela (Blogul Dănuței). Nu mă așteptam deloc la așa ceva, nici la cadou și nici la ce am găsit în cadou, mai ales că eu era cea care ar fi trebuit să îi trimit un colet, premiul de la clubul de Puzzle. Am întârziat puțin cu el că vroiam să adaug în colet ceva făcut de mine. Sper ca săptămâna viitoare să ajung cu el la curier.

Cu puțin timp în urmă m-am înscris pe blogul ei la o provocare numită Magia cărții călătoare. Ideea mi-a plăcut mult, o carte care să colinde pe la cei înscriși în provocare pe care să o citim fiecare când o primim si s-o trimitem mai departe la următorul din listă. Câteva cuvinte despre carte cred că se subînțelegea că erau așteptate. Din motive stiute mai bine de ea, a schimbat formatul provocării și, deși așteptam cu emoție începerea ei și să văd la cine va ajunge prima dată cartea aleasă, odată cu acest colet am descoperit că provocarea a fost cumva începută. Mă gândesc acum, dacă nu aș fi fost prima în lanț, oare m-ar fi influențat părerile celorlalți despre carte? Mi s-ar fi părut mai incitantă sau din contră? De regulă nu citesc recenzii amănunțite despre cărtile pe care le aleg. O făceam odată demult când urmăream un blog literar, dar dacă ajungeam să îmi comand o carte din cauza unei astfel de recenzii, reușeam cumva să uit detaliile până începeam să citesc cartea.  Și când le cumpăr, citesc de pe librăriile online doar descrierea de pe coperta cărții, la fel cum aș face si dacă aș fi într-un magazin fizic. Și pe aceasta o uit de obicei până citesc cartea și chiar și când am cartea fizic în mână, nu îi citesc coperta decât la sfărșit. Chiar nu-mi place să știu prea multe despre o carte înainte s-o citesc. Cumva foarte ciudat ținând cont de cealaltă mare plăcere a mea de a reciti cărțile care îmi plac.

Am primit o altă carte, nu din cele propuse la lansarea provocării. O carte pe care am văzut că a primit-o și Suzana, și am înțeles din scrisoarea Mihaelei că va mai ajunge și prin altă parte. Cumva a făcut ea ce a făcut și vom citit toate aceeași carte, dar nu mai suntem condiționate de timp și de trimitera mai departe a coletului. Eu am început deja cartea, am ajuns pe la jumătate și sper s-o termin în acest week-end. Rămâne acum întrebarea: oare dacă eu scriu despre carte, celelalte fete vor fi sau nu influențate de părerea mea despre ea? Le va ajuta sau nu opinia mea? De scris voi scrie imediat ce o termin, nu vreau să-mi pierd primele impresiii despre ea. Nu am uitat ce am pățit anul trecut cu ”Lucruri peste care nu putem trece” și „Never Never”, când nu am scris imediat despre ele. Dar nu știu dacă să public acum articolul despre carte sau să aștept să fie citită și de ceilalți participanți la provocare? Oare ar fi mai interesant să stabilim o dată la care să publicăm toate recenzia despre carte? Nu m-ar deranja să aștept până atunci.

Dar coletul nu a conținut doar cartea. Cartea a venit însoțită și de alte lucruri: o frunză de stejar și o cochilie de melc culese de Mihaela. Simt ca și cum mi-a trimis cu ele o bucățică din sufletul ei. Am mai găsit o păpușică să-i fie prietenă Monicăi. ce a adus și o temă pentru Monica, să-i facă ceva de îmbrăcat. Se portivește numai bine cu tema lunii februarie de la Transformări Creative, plus că și Monica cere un outfit nou.

Dar piesa de rezistență a coletului a fost cana personalizată cu pozele bunicilor mei. Când am descoperit-o .... parcă timpul a stat în loc și inima a uitat să mai bată. Cred că cinci minute am stat cu cana în brațe de parcă mi-aș îmbrățișat chiar bunicii în acel moment. Acei doi bunici la care mi-am petrecut aproape toate vacanțele, de la care am învățat atât de multe, iar acum, când i-am văzut pe cană, m-au copleșit din nou emoțiile și dorul de ei. N-am reușit să fac atunci niște poze frumoase, sunt pline de umbre de la soarele ce intra pe fereastră (nu mi-a trecut prin cap atunci să trag draperia), dar nici nu am vrut să fac altele mai târziu, acestea parcă arată exact cât de mult m-a emoționat cadoul primit.

Mulțumesc mult Mihaela pentru acest cadou deosebit.

12 comentarii:

  1. Ma bucur tare mult că-ți plac cele primite! Ramane deschisa si activitatea cu Cartea Calatoare. Aveam in plan sa scriu azi un articol (ma gandesc ca a ajuns la toate fetele cartea), dar ieri mi s-a spart o vena de la ochi...si stau cat mai departe de ecrane(telefon, laptop, tv...etc - mi-am dat voie 30 minute sa intru sa vad ce se mai intampla prin blogosfera). Ma bucur tare mult ca deja ai inceput-o, chiar sunt curioasa sa aflu parerea ta despre carte! Pe mine nu ma influenteaza parerile altora, poate doar intr-o mica masura!
    O zi de duminica frumoasa sa ai! Pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi pare rău să citesc că ai probleme și înțeleg că trebuie să iei o pauză de ecrane. Multă sănătate îți doresc, să te refaci repede.
      Între timp am terminat cartea, nu am scris încă despre ea, urmează să o fac săptămâna viitoare.
      O săptămână minunată.

      Ștergere
  2. Minunat cadoul si sunt convinsa ca te-a bucurat enorm, asa cum ai spus!
    Ma opresc aici ca ma simt si eu cam naspa. Abia astept sa ne devoalam parerile despre carte.
    Un weekend minunat, Niko! ❤️😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am terminat cartea , trebuie să-mi găsesc repede timp să scriu despre ea înainte să încep alta. Nu știu cum se face că după o pauză mare de citit acum m-a regăsit pasiunea cititului.
      Sper că ești bine Suzana, am văzut că circulă niște forme de gripă urâțele.

      Ștergere
  3. O surpriză deosebită! Am primit și eu cartea, încă nu am reușit să scriu pe blog. Îmi amintesc când ai scris despre bunicii tai, cu cât drag ai vorbit despre ei și despre casa lor, așa că îmi pot imagina cât dor și nostalgie ți-a provocat cana.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce draguț că îți amintești de acele postări. Da, chiar a declanșat multe amintiri această cană.

      Ștergere
  4. Foarte frumos cadoul primit. De acum bunicii vor bea cafeluța împreună cu tine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam așa ceva, nu chiar cafea, dar apă, ceai cu siguranță.

      Ștergere
  5. Cat de atenta - si sufletista - e si Mihaela Daniela! ❤ Un gest care m-a emotionat... Poza bunicilor tai pe o cana. Cred ca-mi cam pot da seama (in mica masura, macar) cam cum ai simtit tu.
    Frumoase si celelalte daruri!
    Sanatate! Si multe bucurii! ❤ 😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar are un suflet mare Mihaela Daniela.
      Multe bucurii și ție, Diana!

      Ștergere
  6. Ahhhh e ceva magic la mijloc. Si eu am patit la fel cu lumina (cred ca de la cani ni se trage!!). Si eu am ramas blocata pur si simplu cand am vazut cana. Si acum o privesc si la fel. Se opreste putin timpul. Imi vine sa o imbratisez.
    Da.. si eu am patit la fel cu lumina cand faceam pozele.

    Ne-a aranjat pe amandoua Daniela :)))). la capitolul asta. Si la cel cu hainute - si eu am tema pentru a mea sa ii fac hainute :D

    Cat despre carte.. eu nu am apucat inca sa citesc.. sper sa reusesc cat mai curand. Am vazut acum ca a scris ceva Danuta pe blog referitor la carte, merg sa vad ... nu stiu daca m-ar influenta (pot eventual sa las articolul pe bara si sa il citesc dupa ce termin... daca e :)). Desi nu cred ca este cazul. Hmm voi vedea la momentul respectiv :D

    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi, ce crezi că o să avem în februarie la TC? Altfel sigur ă să tot amân și o să tot amân.
      Incă nu am ajuns pe bloguri si nu cred că ajung nici in seara asta, deja e luni după ora si descopăr că nu mi-au mai rămas decât vreo 5 ore de somn. Mâine iar „vizitez” capitala.
      Pupici Rux.

      Ștergere

Va mulțumesc pentru vizită!