Electrocasnice - Reflexii în oglindă(44)

 Aveam pregătit pentru azi un colaj de poze din perioada sărbătorilor, când într-o zi  însorită bățul de la aspirator reflecta pe covor razele soarelui formând cercuri luminoase. Nu se văd foarte bine în poze, dar în realitate erau chiar surprinzătoare, mai ales că e prima dată când le văd, deși aspiratorul mai are puțin și iese la pensie. Dar momentan încă mai funcțonează cu ceva bandaje dublate/triplate pe furtun. „Corasonul”(=motorul) funcționează bine.

Semne de ieșit la pensie începuse să dea și cuptorul electric. Mai o artrită, mai un mic infart, dar funcționa acolo cât să se facă mâncarea chiar dacă mai încet. Mai nasol era când se lăsa cu transpirații fierbinți că era afectată și mobila din vecinătate. Trebuia să țin deschisă ușa dulapului de lângă el ca să-i scad temperatura. Când l-a apucat iar febra în noaptea de Revelion, soțul a zis că e cazul să-l scoatem la pensie, așa că ne-am documentat (adică sotul că eu mă lipsesc de acest sport), am ales și am găsit ceva cu „buy back”. Ca atare a trebuit să scoatem cuptorul din lăcașul lui și să-l pregătim de transport. 

Așa am descoperit și boala de care suferea. Iremediabil din păcate. Nici măcar nu era el de vină, săracul, s-a molipsit de la etajul superior, de la vecina plita pe gaz. Se pare că atunci când o curăț, se scurge soluție degresantă pe lângă ochiuri până pe cuptor. Plita e mai nouă, vreo doi trei ani, cu cea veche nu am pățit așa ceva. Din păcate nu am știut acest aspect și fiind ambele încorporate în mobilă, nici nu aveam cum să controlez. Cuptorul având ventilația fix deasupra și grila de aerisire tot acolo, soluția degresantă s-a scurs până pe partea electrică a ventilatorului motiv pentru care se supraîncălzea cuptorul. Noroc că senzorul de sigurantă era montat mai departe și nu a fost afectat, altfel puteam să luăm foc. Chiar și așa, o porțiune din ușa dulapului de lângă este destul de pârlită.

Ne-am uitat dacă putem repara, dar ... cu componentele electrice e mai dificil așa că ne-am dus la magazin și am luat altul de care sunt foarte încântată pentru moment. E marca Electrolux, cu autocurățare catalitică și cu funcție de gătit cu abur. Încă nu m-am lămurit exact asupra tuturor funcțiilor sale și nici nu am gătit încă în el, doar i-am făcut rodajul (prima pornire fără mâncare, doar cu apă). Dar am surprins în el niște reflexii mai bune decât cercurile aspiratorului și m-am hotărât să le prezint azi.

Ce mi-a mai plăcut la acest cuptor: are o adâncitură în partea de jos unde să pui apă pentru funcția ”aer cald”, dar tot acolo am văzut că se adună si condensul. Ieri când l-am pus în funcțiune am pus apă doar în tăvi și am găsit apă și în acea adâncitură. Îmi place enorm că e gri și va fi mai ușor de văzut unde trebuie curățat. Are două tăvi, una mai înaltă pentru prăjituri și alta mai scundă. Iar piesa de rezistență sunt cele două brațe telescopice pentru a putea scoate tava parțial din cuptor și a lucra în ea cu ușurință (de exemplu să întorci carnea, sau să ungi cozonacii, etc...)

Și pentru că tot era vorba de reflexii în electrocasnice, aseară am mai pozat și altele în care pot obține reflexii (în ordinea numerelor de pe tricou = a pozelor din colaj) : plita cu inducție în care se reflectă lustra din bucătărie, cântarul cu care am devenit prietenă în ultimele luni, frigiderul decorat cam neinspirat și o oală cu ceai de urzică (necesar pentru un tratament al părului).

Pozele sunt din arhiva personală
Pentru rubrica Reflexii în oglindă, inițiată de SorinN și redeschisa de Carmen
Recomandare
„Dacă dorești să participi, publică într-un articol pe blogul tău, 
o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai văzut în „oglindă”(poate fi și cea retrovizoare) 
și înscrie articolul în tabel”

Meniu de dietă sau patru idei mai sănătoase(fără ulei)

 De ceva timp țin o anumită dietă sub supraveghere medicală în care au intervenit și câteva restricții alimentare. Motivele pentru care țin o dietă nu sunt importante, la fel cum nu e important de ce am ales această o dietă sau alta. Important pentru mine e că asta funcționează acum, mi se potrivește și e ceea ce am eu nevoie în acest moment. 

Am încercat destul de multe, cu și fără doctor, ca să pot susține acum această afirmație și să nu intru în niciun fel de discuție cu nimeni că e bună o dietă sau alta. Am ajuns în timp să cred că dieta perfectă nu e aia sau cealată, ci e dieta care ți se potrivește ție personal. De aceea am și început să susțin că atunci când te apuci de o dietă e mai bine să nici nu discuți dieta cu ceilați mai ales dacă discuțiile încep să se ducă spre „de ce nu încerci dieta X că acolo ai/nu ai voie...”, „eu țin asta, ar trebui să încerci și tu”, „nu e sănătos să faci...”, „dar de ce te-ai apucat de dietă că arăți bine, nu ai nevoie”, „poți să guști și tu puțin, o mușcătură nu are ce să facă”, etc... Toate asta nu fac decât să submineze hotărârea cu care persoana în cauză a pornit pe drumul acela din motivele pe care ea le știe foarte bine. Dacă vrei să fii un prieten adevărat, încearcă doar să înțelegi, să asculți, să oferi ceva ce i se potrivește pe drumul ales (o gustare pe care o poate mânca, o rețetă, etc...) și bine-nțeles, încurajări.

În dieta mea, având la un moment dat un anumit tip de restricții, a trebuit să fiu inventivă pentru a-mi oferi niște mese gustoase și sățioase. Poate că unii dintre voi deja folosiți din aceste idei, poate că nu. Pentru mine au fost noutăți și dovezi că se poate și altfel. Le prezint aici nu ca pe variante de dietă, ci ca pe niște variante de meniu mai sănătos. Ce au în comun e că nu conțin ulei.

Prima farfurie, omletă simplă cu roșii cherry și salată de varză. Nu e nimic deosebit sau complicat aici, doar că omleta e făcută fără niciun strop de ulei. Pur și simplu oul bine bătut l-am turnat într-o cratiță antiaderentă bine încinsă și l-am gătit ca pe o clătită.

A doua farfurie, omletă cu dovlecel, roșii cherry și salată de varză. Nu chiar omletă, dar nu găsesc tocmai un echivalent în română, ar fi mai potrivită denumirea englezească de scrambled eggs.

 Dovlecelul curățat de semințe se dă pe răzătoarea mică, se pune într-o tigaie antiaderentă și se călește fără ulei să se evapore cât mai multă apă din el. Am spart oul direct în tigaie și l-am amestecat cu dovlecelul. 

A treia farfurie, fasole verde rasol și legume la tigaie (sote de legume) cu mujdei de usturoi. 

Fasolea verde ( eu am folosit congelată) doar am fiert-o în apă cu sare.

Separat, am făcut un sote de legume. După posibilități și preferințe, în sote-ul de legume puteți pune absolut ce doriți, eu am folosit de data aceasta doar ceapă călită în apă, dovlecel cubulețe, și ciuperci, iar mai apoi am stins cu două linguri de bulion. În principiu e o farfurie pe care o gătim des (folosim totuși mai multe legume, în general mix-uri congelate tip mexican).

 Noutatea aici vine prin mujdeiul de usturoi făcut fără ulei. Am pus cățeii de usturoi în mixerul vertical cu un vârf de linguriță de sare și un păhărel mic de iaurt. A fost absolut delicios.

Ultima farfurie, ciuperci umplute cu dovlecel și salată de roșii și castraveți. Am fost foarte încântată de gustul omletei cu dovlecel, motiv pentru care am vrut să încerc și o variată la cuptor. Cum aveam și ciuperci...

Am curățat un dovlecel mediu de coajă și semințe, l-am dat pe răzătoarea mică și l-am tras la tigaie să se evapore cât mai multă apă. Separat am călit (tot fără ulei) și câteva codițe de ciuperci. Condimente puneți după gurt (sare, piper verdeață etc...). Le-am lăsat să se răcească, apoi le-am amestecat cu un ou și am umplut ciupercile cu această compoziție. Mi-a ajuns cu aproximație pentru jumătate de kilogram de ciuperci potrivite. Restul ciupercilor le-am umplut cu un amestec de ou, bacon mărunțit și cașcaval ras, le-am făcut pentru ceilalți membrii ai familiei. Cele două-trei ciupercuțe rămase le-am pus doar cu sare. Pe toate le-am pus într-o tavă cu grătar și le-am băgat la cuptor 15-30 min.

Repet, niciuna din cele patru variante nu reprezintă ceva spectaculos, doar niște idei care să arate că se poate și altfel, că se poate găti în special fără ulei. Și apropo de fără ulei, deși nu am poze, am învățat să fac ou ochi fără ulei. Le-am făcut și celorlalți din familie și au fost încântați. La fel e nevoie de o cratiță antiaderentă. Se încălzește cratița cu un sfert de ceșcuță de apă, se sparge oul în ea și se acoperă cu un capac. Se lasă pe foc mediu până se face tot albușul (veți vedea că se umple cratița de un fel de spumă).

În speranța că vă inspiră, vă doresc succes în a le încerca și poftă bună!