Plăcintă de dovleac

 Când am făcut ciorba de dovleac cu lapte am avut un dovleac de plăcintă foarte mare și știam că este mult prea mult pentru oala mea de ciorbă, așa că am folosit doar jumătate din el la ciorbă, restul l-am păstrat pentru plăcintă. De obicei fac un fel de ruladă cu aluat făcut de mine pe care o pot umple cu dovleac, mere sau brânză, dar de data aceasta am ales să folosesc foile de plăcintă din comerț, mai ales că aveam unele în comgelator cam de multișor. În plus, am vrut să văd dacă pot să mă apropii de plăcintele acelea melc care se găsesc gata pregătite, congelate, pe care le bagi direct în cuptor. 

Ingrediente:

• Dovleac de plăcintă
• zahăr după gust
• un pachet foi de plăcintă
• esențe/arome (opțional)
• ulei

Mod de preparare:

Dovleacul spălat se curăță de coajă și de semințe, se dă pe răzătoarea mare și se călește într-o cratiță cât mai largă, împreună cu zahărul. Se gustă din când în când să se potrivească de gust. Se ține pe foc până se înmoaie dovleacul bine și nu mai are lichid. Se lasă să se răcească și se adaugă esențele/aromele dorite.

Se iau câte două foi de plăcintă, se ung cu ulei ( nu foarte mult), se pune o felie de dovleac călit și se rulează. Rulourile astfel obținute se așează după preferințe în tavă. Puteți folosi orice fel de tavă, cu hârtie de copt sau unsă cu ulei. Eu am avut o tavă de silicon ce nu necesită ungere. 

La final se ung toate rulourile cu ulei sau cu un amestec de ou bătut cu zahăr, și se bagă la cuptor, la foc mediu (180 grade) timp de 30 minute sau până devin rulourile puțin maronii (nu le lăsați să se usuce prea tare!)

 

  

 

Preparate din coacăze negre- Reflexii în oglindă (19)

 

E joi, ziua reflexiilor în oglindă, deci iată-mă iar cu preparate culinare din categoria dulcețurilor și reflexiile mele în tavă (o să le vedeți mai jos). De data aceasta am două preparate, ambele din coacăze negre. Am adunat anul acesta 3 kg de coacăze negre, puțin comparativ cu alți ani când am avut chiar și 9 kg. Cantitatea mai mică se datorează și faptului că am redus eu anul trecut mult din tufele de coacăz, plus că una din ele s-a redus ea singură la jumătate că s-a uscat.

Din cauza musafirilor nepoftiți din găleata cu coacăze ce nu au vrut să se despartă de coacăze atunci când le-am cules (mai o urechelniță, mai o plosniță, etc...) am ales să spăl coacăzele afară la cișmea, înainte de a le curăța de codițe și frunze. A fost decizia perfectă pentru a descoperi un al tip de reflexii în oglindă ( de fapt în apă) la care nu mă gândisem. Găleata era jutătate la umbră jumătate în soare când mi-am văzut reflexia sau umbra în oglinda apei. Nu am mai mutat-o și am încercat așa să surprind ceva umbre/jocuri în apă. Mai târziu în poze am văzut că în partea cu soare se reflectă norii de pe cer.

Nu suntem foarte mari amatori de dulceață/gem de coacăze și nici nu este foarte căutată, deci nu avea rost să-mi încarc timpul și cămara cu o cantitate mare de gemuri de acest fel. Din acest motiv am decis să nu transform toată cantitatea de coacăze negre în gem și să fac un sos de friptură. Aș fi făcut toata cantitatea sos de friptură, dar cum era pentru prima dată că încercam, plus că vroiam o variantă care să poată fi pusă la sticle pentru iarnă, neștiind exact ce și cum să fac, am decis să împart :  două kg sau dus către o peltea, iar un kg către sos.

 Nu am făcut două postări separate cu cele două produse pentru că în stresul meu de a găsi varianta cea mai bună pentru sos, am uitat să cam fac poze. În plus pănă la un punct am cam făcut același lucru. În primul rând am pus fructele la fiert cu apă, 200 ml la un kg de fructe. După ce au fiert bine le-am trecut prin storcător. Iar de aici se schimbă modalitățile de preparare.

Peltea/jeleu de coacăze negre

Ingrediente: 2 kg coacăze, 1 kg zahăr, sucul de la o jumătate de lămâie, 350-400ml apă

Mod de preparare: Coacăzele bine curățate de codițe și spălate se pun la fiert cu maxim 400 ml apă. Se trec prin sită sau storcător, se amestecă cu zahărul și sucul de lămâie și se fierb la foc mic până se leagă compoziția. Se pune fierbinte în borcane sterilizate.

Din această compoziție am obținut 7 borcane de peltea și o jumătate de ceașcă, numai bun pentru degustare și prezentare.

 

Sos pentru friptură

Ingrediente: 1 kg coacăze negre, 200ml apă, 9 linguri de zahăr, sare, condimente după gust.

Mod de preparare: Fructele curățate și spălate le-am pus la fiert cu 200 ml apă. După ce au fiert bine (10 minute din momentul fierberii) le-am trecut prin storcător. Într-o cratiță am caramelizat 6 linguri de zahăr, am stins cu un pahar de apa (se poate folosi un vin bun dacă aveți) și am adăugat sucul obținut din coacăze,  sarea și am fiert până s-a îngroașat ca o ciulama. Tot gustând să obțin gustul specific sosurilor dulce-acrișoare, am constatat că mai am nevoie de zahăr, am mai pus în total încă 3 linguri. Când a fost gata l-am pus fierbinte în sticle sterilizate în cuptor. Am obținut două sticluțe și jumătate de sos.

La toate sosurile de friptură, a văzut că se pune unt, pentru cremozitate. Știind că nu e pentru consumul imediat, am ales să nu pun unt și eventual în momentul folosirii să adaug unt (bine-nțeles într-o cratiță pe foc). Însă scopul meu principal este să-l folosesc mai mult pentru a unge carnea când o bag la cuptor. Am folosit astfel un sos/sirp de rodie primit de la soacra mea și ne place foarte mult gustul cărnii preparate în acest mod.

 

Pozele sunt din arhiva personală

Pentru rubrica Reflexii în oglindă, inițiată de SorinN și redeschisa de Carmen

Recomandare

„Dacă dorești să participi, publică într-un articol pe blogul tău, 

o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai văzut în „oglindă”(poate fi și cea retrovizoare) 

și înscrie articolul în tabel”

Gem și sirop de zmeură

 Perioada aceasta este des ocupată cu culesul și prepararea zmeurei. Și pentru că tot am norocul să se facă destul de multă, am totodată și ocazia de a experimenta și a încerca diverse lucruri noi cu ea. Așa se face că în timp mi-am găsit mai multe moduri de a face gem din ea. Despre două v-am vorbit deja, gem de zmeură rețeta clasică a bunicii și pelteaua de zmeură. 

De la o mătușă am învățat cum pot să fac și gem cu mai puțin zahăr dar în același timp să obțin și un sirop minunat. Metoda se poate aplica pentru toate fructele moi ca zmeură, căpșuni sau mure. Dar e necesar totuși să ai o cantitate mai mare de fructe pentru acest lucru, altfel obții foarte puțin sirop și n prea merită deranjul de a-l separa de gem.

De-a lungul timpului cel mai ușor și sproic sirop mi s-a părut a fi cel de căpșuni, dar în ultimii ani nu am mai făcut deoarece căpșuile mele se coc pe rând și nu mai reușesc să adun mai mult de 1-1,5 kg odată. După cum spunea, cu zmeura e cu totul și cu totul altă poveste, este mai multă. Și cum reușisem să adun mai mult de 3 kg, am decis să fac și o porție de sirop.

Îngrediente:

3kg zmeură

1,5kg zahăr

sucul de la o lămâie și jumătate.

Mod de preparare

Zmerura aleasă de codițe și trecută printr-un jet de apă se pune într-un vas acoperită cu zahărul și se lasă la frigider peste noapte. Iată cât suc s-a format în această perioadă din zmeura mea:

A doua zi, se strecoară cât se poate de mult din sucul pe care și-l lasă zmeura. Eventual puteși încălzi înainte compoziția, doar căt să se topească tot zahărul și apoi să strecurați. Atenție, lăsați ceva suc și în zmeură ca să puteți face gemul. 

 

Sucul obținut se pune pe foc mic într-o cratiță cât mai largă și se fierbe pănă se leagă. Eu nu obișnuiesc să spumuiesc dulcețurile, gemurile motiv pentru care amuitat să fac acest lucru la sirop, daar pe noi nu ne deranjează. Mama ne povestea că bunica lua această spumă de la dulceață, o freca cu zahăr și așa le făcea bomboane. Sucul scade aproape la jumătate până se leagă corect pentru a ține peste iarnă. Din cantitatea acesta de zmeură eu am obținul două sticle (330ml) și jumătate , aproximaativ 700-800 ml sirop.

 

Separat se pune pe foc mic și zmeura rămasă și se fierbe pănă ajunge la temperatura de 105 grade. Dacă aveți aragaz clasic, trebuie să amestecați mai des în ea decât la rețeta clasică. Compoziția este mai grpasă, mai densă. Și aici am obținut 3 borcane (370ml) și jumătate

 

Dup cum spuneam , metoda merge și la căpșuni sau mure. Se pleacă de la rețeta clasică de gem și se separă sucul lăsat, cu deosebirea că murele trebuie încălzite puțin pentru a putea separa sucul.

Cam astea sunt metădele mele de preparare a gemului de zmeură. Îmi doresc să încerc anul acesta și varianta fără zahăr și sper să-mi reușească.

Peltea de zmeură sau gem fără sâmburi

 V-am spus la rețeta de gem de zmeură că eu am mai multe moduri de a conserva zmeura sub formă de gem. 

Practic, ingredientele sunt aceleași, zmeură, zahăr și sucul de lămâie, chiar și cantitățile sunt la fel, dar diferă modul în care pregătesc gemul. 

Modul de preparare îl aleg în funcție de cantitatea de zmeură culeasă, de ceea ce mi se cere (de obicei mi se comandă gemul clasic de zmeură) și de timpul pe care îl am la dispoziție.

De data aceasta am ales să fac o peltea sau jeleu de zmeură, un fel de gem de zmeură fără sâmburi. Prefer să fac astfel de „dulceață” fără sâmburi și pentru că e mai ușor pentru cei mici s-o mănânce, dar și pentru a o putea folosi în prăjituri sau la fursecuri cu dulceață.

Ingrediente:

2 kg zmeură

1 kg zahăr

sucul de la o lămâie

Mod de preparare:

Se alege zmeura de codițe și se trece printr-un jet de apă rece. Se pune într-o cratiță largă și se acoperă cu zahărul și sucul de lămâie. Se lasă așa câteva ore pentru a-și lăsa suc.

Se pune cratița pe foc mic și se duce la punctul de fierbere apoi se dă deoparte și se lasă la răcit. Nu este necesară răcirea completă.

Când este destul de rece să puteți ține mâna în ea sau destul de rece cât să nu vă strice ustensilele (robotul/storcătorul) se trece prin sită. Până anul trecut aveam o sită pe care o foloseam doar pentru a separa semințele din fructe sau roșii. Anul trecut mi-am luat un storcător de fructe care a rezistat mai puțin de o lună. Până l-au verificat în service și au decis că nu mai poate fi reparat a trecut sezonul de dulceață la mine, iar noul aparat pe care mi l-am luat nu am mai apucat să-l folosesc (am primit un vaucher pentru cel stricat și puteam să-mi iau altceva). Nu știu de ce nici pentru suc de fructe nu l-am folosit. Abia acum l-am pus în funcțiune. 

Sunt foarte încântată de el, mai ales de cât de bine stoarce, semințele de zmeură au ieșit aproape complet uscate.

Sucul obținut prin pasare sau stoarcere se pune din nou pe foc mic i se fierbe până ajunge la 105 grade (dacă aveți termometru de bucătărie) sau până se formează o pastă consistentă ca o ciulama. (am uitat să fac poze cu această etapă - credeam că am făcut, dar se pare că am făcut doar la jeleul de coacăze roșii). 

Se pune fierbinte în borcane sterilizate, se pune capacul și se lasă să se răcească încet. Eu nu le pun în pături pentru această etapă, le las tot în bucătărie lângă plită și pentru că bucătăria mea este orientată spre sud, este detul de cald aproape mereu, mai ales dacă gătesc în continuare, așa că nu mai văd necesitatea folosirii păturilor pentru o răcire lentă.

Plăcintă cu brânză de vaci și merișor de miere

 Așa cum m-am obișnuit de ceva vreme, prăjiturile la mine în casă le fac fetele, mai ales atunci când le rog. De obicei le las să aleagă ele ce prăjitură doresc, doar uneori mai vin cu sugestii.

Așa am făcut și cu prăjitura aceasta, o rețetă nouă pentru noi, motiv pentru care nu am poze din timpul pregătirii ei. Am găsit rețeta, bine-nțeles pe Gardu viu comestibil.

Ingrediente:

- pt blat : 1 pahar smântână, 1 pahar zahăr, 3 pahare făină, 3 ouă, 1/2 pahar ulei, 1 plic praf de copt

-pt cremă : 250 g brânză de vaci, zahăr pus după gust, 250 g merișoare de miere

Mod de preparare:

Se amestecă ingredientele pentru blat și se toarnă în tavă. Peste blas se toarnă brânza de vaci amestecată cu zahăr, iar pe deasupra se presară merișoarele.

Se coace în cuptorul preîncălzit aproximativ 30-40 minute.

Domnișoara a copt prăjitura în tava cuptorului și nu are prea multă înălțime.

 

Prăjitura a fost delicioasă, un gust asemănător cu o plăcintă cu brânză și afine. Și foarte important, nu foate dulce.

 Ce aș schimba eu la rețetă : separatul albușurilor si bătutul lor bine pentru a obține un aluat mai aerat. Eventual o tavă mai mică și automat mai puține merișoare. Sau la tava mare de a cuptor, dublată cantitatea.

Pentru că avea gust de afine, mă găndesc că rețeta merge și cu afine în loc de merișoare. O  pun pe lista de încercat.

Dulceată de nuci verzi

 Deși nu mâncăm atât de multă pe cât de mult ne place, dulceața de nuci verzi este pentru noi una din delicatesele acestui gen culinar. Nu-mi amintesc în copilărie dacă sau când făcea mama, dar știu că eram super încântate când aveam câte-un borcan de dulceață de nuci. 

Când m-am mutat la țară, cu nucul în curte a fost inevitabil să nu mă gândesc să fac și această dulceață. La fel ca la dulceața de trandafiri, când am văzut cât de mult zahăr include o porție am rămas ... fără cuvinte, dar adevărul e că tocmai acea cantitate de zahăr fac deliciul dulcețurilor.

Ajutorul de bază la prepararea acestei dulceți este mama, care își sacrifică mâinile pentru curățatul tuturor nucilor. Cu toate că folosește mănuși, iodul tot trece prin ele și se înnegrește pe degete. Că să se curețe, se spală cât de des poate cu coaja de lămâie rămasă de la storsul lămâiilor.

Ingrediente: 

• 60-70 nuci verzi
• 750 ml apă
• 1 kg zahăr
• Sucul de la o jumătate de lămăie
• 1-2 linguri sare de lămăie

Mod de preparare:

Nucile verzi se pun în apă să se spele și să elimine din iod. Preferabil să fie ținute așa până se curăță toate.

Cu ajutorul unui cuțit, nucile se curăță de coaja verde în strat mai gros, să se elimine partea lemnoasă. și se pun în apă cu sarea de lămâie. 

Sarea de lămâie împiedică oxidarea nucilor, iar apa ajută și acum tot la eliminarea iodului.

Dacă nucile sunt mari se pot tăia în jumătăți sau sferturi.

Nucile curățate și tăiate se pun la fiert în apă cât să le acopere. Din momentul în care ajung la punctul de fierbere se lasă aproximativ 10 minute apoi se scot într-o sită. Apoi se pun din nou la fiert în altă apă, rece. Cu cât le fierbem în mai multe ape cu atât se elimină mai mult din iod. 

Între timp se face siropul format din 750 ml apă și 1 kg zahăr și se fierbe pănă se leagă.

Nucile fierte în minim două ape, se scot în sită  și se răcoresc cu apă rece (se trec printr-un jet de apă rece).

Apoi se pun în siropul legat, care nu a fost luat de pe foc, împreună cu sucul de la o jumătate de lămâie.

Compoziția se fierbe la foc potrivit până se leagă din nou siropul și se lasă să se răcească complet.

Borcanele și capacele se sterilizează. Eu folosesc metode de pe Savori urbane. Bine spălate, le pun cu gura în jos în tava cuptorului și le țin 10-15 minute la foc mare (180-200 grade).

Dulceața de nuci verzi se pune rece în borcane, altfel după răcirea borcanelor se vor separa nucile, se lasă pe fundul borcanului.

Pentru a prelua șocul termic, eu folosesc o tavă metalică în care țin borcanele pe care le umplu, mai bine zis foloseam. Acum mi-am ocupat spațiu pe blat cu plita pe inducție și nu mai încape tava, așa că am înlocuit-o cu capacul unei cutii metalice de biscuiți. Este de ajuns și lama unui cuțit pentru asta, dar pentru stabilitate eu prefer capacul cutiei.

Jurnal de grădină (10/23)

🥒 Duminică, 11 iunie

🥒 Vremea a fost din ce în ce mai călduroasă, ploile mai scurte și mai rare, cel puțin aici la mine. Azi a fost chiar ciudat. Am fost în oraş, la 10-15 km de casă și ne-a prins o ploaie torențială de vară, cu tunete, cantitate mare de apă (într-o benzinărie pe DN1 deja erau bălți mari de apă). Spre casă însă ploua din ce în ce mai puțin, iar cu soarele care ieșişe înverşunat din nori, în seara asta, în grădină nici nu se cunoștea că a plouat.

🥒 Stare ...uneori mă simt copleșită de tot ce trebuie făcut în grădină, e o perioadă aglomerată, multe sectoare cer atenție și uneroi nici nu se simte că ai trecut pe acolo. Nici nu ajungi bine la capătul rândului că trebuie s-o iei de la capăt.  Și cum a început și perioada de conservare a legumelor și fructelor, mai e nevoie de trebăluit și pe la bucătărie. Cele care rămân cel mai mult neglijate sunt rondurile de flori în care nu mai ajung să jumulesc buruienile.

🥒 Flori: trandafirii sunt cei mai spectaculosi, dar ar încărca prea mult această postare, așa că i-am amânat pentru miercuri la MFC. Pun aici doar un reprezentant ce mi-a atras atenția că adăpostea o buburuză. Lângă el, e o mușcată pe care crezusem că o pierd, mă bucur să văd că își revine. Și nu în ultimul rând, șerpișorii cu floricelele de azi: 

 

🥒Conserve: Pentru că le-am amintit mai sus, primii ajunși în starea de a fi conservsați într-o formă sau alta au fost trandafirii de dulceață. După cum le spune și numele, s-au transformat atent în borcănele de dulceață. Rețeta am postat-o aici.

  

Tot într-o formă dulce se conservă și căpșunile, dar nu dulceață, ci gem. Nu s-au strâns prea multe încă, dar reușim să facem câteva borcănele de poftă.

Din categoria legumelor, doar mazărea s-a făcut momentan. Am ales anul acesta să nu o procesez deloc, am curățat-o, pus-o în cutii speciale și direct la congelator. E metoda de conservare care îmi place cel mai mult, își păstrează cel mai bine calitățile, în special gustul. 

 

🥒 Fructe: perioada următoare va fi aglomerată în bucătărie, se pregătesc multe fructe să se coacă și să fie transformate în gemuri și dulcețuri. Încă mai sunt ceva căpșuni, chiar dacă  ploaia și vântul de azi le-a cam  răvășit.

Următoarele pe lista mea sunt nucile - am chemat ajutoarele pentru acest episod (adică mama). Imediat se prezintă la rând coacăzele negre și cele roșii:

  

Și să nu uităm nici merișoarele de miere, fructele pomului de stafide și de zmeură:

  

Chiar și socul a început să-ți formeze fructele, dar se mai găsesc încă flori pentru o socată:

Pentru mure mai trebuie să aștept, dar mă bucur să le văd pline de flori:

🥒 În solar lucrurile merg bine în continuare, au apărut primele roade/flori de ardei, iar roșiile parcă încep să-și schimbe culoarea:

 

🥒În grădina de legume:  cea mai mare luptă e cu buruienile, dar răzbim încet încet și ne bucurăm de ceea ce avem: 

- un rând mic de roșii cherry (le-am primit mai târziu de la o vecină )

- câteva fire de fasole (nu am noroc de ea anul acesta )

- cartofi sunt plini de flori (culmea că în poza mea nu se văd ) 

 

În schimb am avut anul acesta noroc de salată, pusă puțin după sezon, dar e salată și e bună oricând. Alături de ea, sper că voi ajunge să culeg săptămâna viitoare și primi dovlecei:

 

Roșiile din grădină arată din ce în ce mai mari și frumoase. Ardeii însă se încăpățânează să nu crească:

 

Dar vin vești bune de la plantele aromate, oregano-ul răsădit în primăvară a crescut mare și frumos,  cam acoperă dafinul și cred că în curând va face cunoștință cu foarfeca de tuns:

 

🥒 Și nu puteam să închei fără o știre măcar despre animăluțele noastre. Nu sunt în poze, dar câinii sunt fericiți că ne pot însoți iar prin grădină. Da, Nero a scăpat de con. Motănici cel mic a găsit un nou loc de dormit, pe banca noastră balansoar:

Iar Porto cel serios azi a uitat de vârstă și s-a jucat (sunt foarte rare momentele în care Porto se joacă )