sâmbătă, 12 martie 2022

Seria Bridgerton : cărțile sau serialul?

 Apropiații mei știu că,dacă e să aleg între o carte și ecranizarea cărții nici nu ar mai trebui să mă întrebe deoarece răspunsul e inevitabil cartea în majoritatea cazurilor. Alegerea este influențată și de faptul că e mai ușăr să citesc o carte când sunt plecată de acasă, și sunt plecată destul de mult, decât să văd un film. Sunt puține ecranizări care mi-au placut la fel de mult sau chiar mai mult decât cartea după care au fost făcute. Recunosc, nu am văzut foarte multe ecranizări după cărțile citite, motivul fiind că după câteva care m-au dezamagit mult, am cam evitat să mai încerc să văd filmele. 

Întămplarea face că atunci când (re)citeam cărtile Juliei Quinn despre familia Bridgerton, să văd și reclamele la serial, primul sezon pe atunci. Cu cărțile sub nas la propriu, am văzut ceva secvențe care nu erau exact ca în carte, plus actorii de culoare....Nu sunt rasista sau ceva de genul, dar nu mi se parea normal ca într-un film despre o epoca în care nici nu se discuta despre abolirea scaviei ... dar sa zicem ca nu e un film istoric si că nu tocmai conteaza. Totuși la vremea aceea am decis să nu mă uit la film, convinsă că va fi o mare dezamagire.

Ieri pe blogul Film.Serial am aflat că în curând va apărea sezonul doi al acestui serial, sezon care ar fi dedicat poveștii din cel de-al doilea roman al seriei, astfel că primul sezon a fost dedicat poveștii din prima carte. Bine-nțeles, cum ii spuneam și lui Jo pe blogul ei, imediat a aparur întrebarea, oare cum au reușit să transforme o carte romantica pe care eu o citesc in 3-4 zile intr-un film cu 8 episoade. Aveam eu o idee cand am vazut in tailer prea multe scene cu regina, dar ...

Cărțile fac parte din categoria fiction, hystorical romance, adică exact acele carti pe care mulți le considera povestioare de umplut timpul si care se uăta la tine de parca esti un incult ca citești așa ceva, ca daca citești ar trebui să citești numai clasici sau carți filozofice, etc..De-asta de multe ori nici nu vorbesc despre aceste cărți, deși am multe și în format fizic și pe tabletă și chiar îmi face plăcere să citesc și astfel de cărți.

Aceste cățti le am pe tabletă și cum tableta mea vrea să-și dea demisia dacă nu cumva e în căutarea obșescului șfârșit, anul acesta m-am relaxat doar cu cârți în format fizic, iar cărțile Juliei Quinn nu le-am mai rasfoit. Citind foarte mult în timp scurt, nu au timp să se așeze toate informațiile și dacă nu revin aupra poveștilor, mai incurc din personaje. Așa că ieri am descoperit că în afara numelui protagonistei din a doua carte nu prea mai știu multe despre ea. 


Cum tableta e în continuare nefuncțională, am decis că emomentul potrivit să acord o șansă filmului, acum când nu mai țtiu poveștile în detaliu și pot apela la cărți să compar exact ce și cum s-a întămplat. Prin urmare, ieri în timp ce coseam felicitări pentru provocarea de saptămana aceasta Simboluri Pascale - Flori,  în loc de tv am dat drumul la serial, sezonul 1.  Pot spune că a fost una din cele mai inspirate decizii, că vorba românului am împușcat doi iepuri dintr-o lovitura. Chiar am avut spor și cu meșteritul mei, dar am vazut și un film care merită.

Am fost facinata de intro, de realizarea grafică de la început. Apoi serialul mi-a amintit cât de mult am râs citind cărțile. Plus că în afara de culoarea pielii, actorii chiar mi se pare că se potrivesc cu personajele din cărți. Si chiar actorii de culoare arata fenomenal în acele veșminte de epocă. Superb realizate rochiile, m-am indragostit de ele. Uite ceva ce oricât de bine ar fi descris într-o carte, are un impact mai mare intr-un film. O imagine cât o mie de cuvinte, nu?



Dacă respectă cartea?.... în afară de ideile principale și de esența personajelor ... nici vorba. Contează?... nu prea cred. Povestea e frumoasa fie că o citești fie că o vizionezi. Situațiile sunt hazlii, chiar daca într-un coridor mai întunecat (în carte) sau într-o grădină ( în film). Nu prea a mai contat nici că în carte s-au cunoscut mai întai pe acel coridor în timp ce ea refuza o cerere în căsatorie ( cu pumnul în fața unui pretendent cam afumat) la mult timp după prezentarea ei la curte, în timp ce în serial pare să se întâmple altfel. Cum spuneam, detaliile exacte nu le mai țin minte, și chiar dacă văzând filmul acum îmi amintesc unele lucruri, și văd că nu sunt chiar la fel, de data asta nu mă deranjeaza și îmi face plăcere vizionarea.

Am gasit si raspunsul la întrebarea mea, cu ce s-a umplut filmul: cu toate acele secvente din trecut descrise în carte pentru a întelege personajele. Frumos introduse în fim, chiar necesare și aici tocmai din același motiv.

În concluzie, ce aș recomanda, carțile sau filmul? Sincer pe amândouă. Poate separat ca să nu fii tentat ca mine să tot compari. Eu inevitabil o să tot fac asta în continuare și probabil ca voi lua la un moment dat carțile să îmi amintesc de anumite personaje. Marina Thompson, verișoara Penelopei Feathrington, nu mi-o amintesc din cărți, dar chiar dacă era, nu era în familia Feathrington.

18 comentarii:

  1. Recunosc că nu citesc historical romance, dar citesc cu plăcere cărți polițiste. Așa că s-avem pardon. Trăim o singură viață, ar fi bine să ne mai și distrăm. O altă idee pe care vreau neapărat să ți-o spun. Puține tablete au rezoluție potrivită pentru ochi... pentru citit. Îți recomand un e-reader. Cică ar fi mai blând cu ochii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să știi că pe mine m-a mirat mult că s-au decis ecranizarea unei astfel de cărți, dar uite că începe să placa și genul acesta. Macar in filme, dacă nu și cărți

      Ștergere
  2. Am citit și restul postării tale și am rămas uimită că ai ajuns la concluzia că a meritat să te uiți la serial. :) Din câte ziceai la mine pe blog, mi-ai părut o puristă. Cărțile și atât!!! :) Să știi că ieri, după discuția noastră, mi-am spart capul să mă gândesc la ecranizarea unei cărți pe care am citit-o și nu-mi venea nimic relevant în minte. Azi dimineață, după cafea, m-am limpezit. Mândrie și prejudecată! Întâi am citit romanul și numai după aceea am văzut diverse ecranizări. Și pot spune cu mâna pe inimă că am adorat cartea. Tii, ce mi-aș fi dorit să fiu ca Lizzie Bennet. :) Și nu mă mai satur de ecranizări. Nu-s toate la fel de reușite, dar dacă s-ar ecraniza romanul în fiecare an, poți fi sigură că m-aș uita negreșit. Apoi am văzut ecranizarea cărților polițiste ale lui JK Rowling, scrise sub pseudonimul Robert Galbraith. Mărturisesc că am fost uimită de cât de bine au distribuit rolurile. Și mi-a făcut egală plăcere să citesc și să văd acțiunea. Deși, evident, în carte parcă se întâmplă mai multe și recomand citirea lor. La fel cu Game of Thrones. De fapt aici am văzut primul sezon din serial și mi-am dorit să citesc cărțile. Oricum serialul a mers dincolo de romane, așa că fără discuție de-abia aștept să apară continuarea în scris. Sper să apuc să citesc restul în viața asta. George R.R. Martin e cam neserios. :) Concluzia ar fi că ecranizările nu diminuează cu nimic plăcerea cititului și invers.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, nu sunt doar pt cărți, dar la majoritatea ecranizărilor văzute de mine, am preferat cărțile. La Codul lui Da Vinci prefer ecranizarea in detrimentul cărții,mai precis mi se pare mai plauzibil finalul/concluzia filmului decât a cărții.
      Și uite și ceva pe dos. Am văzut de nu ori seria Harry Potter și Lord of the ring. Îmi plac filmele enorm. Cărțile nu le pot citi, pur și simplu nu le ... înghit. Am crezut mereu că e din cauza vârstei, că mi s-au schimbat gusturile și pt că am văzut filmele înainte.
      Mândrie și prejudecata - am văzut doar o ecranizare și nici nu am citit cartea, spre rușinea mea.

      Ștergere
  3. Mă bucur că ai deschis subiectul. O să mă întorc să văd și părerea altor abonați la blogul tău. Sper să nu postezi nimic 2-3 zile :) , să vadă câți mai mulți postarea de față. Potecuță și Diana nu prea sunt online în week-end. :) Știi cum e, daca sunt prea multe de citit, prioritate au articolele noi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Atunci cand "pierd" postari din cauza de absenta incerc sa recuperez, sa "reintru in atmosfera" pentru ca vreau sa pierd cat mai putin - sigur, daca as lipsi o luna n-as reusi sa "recuperez" prea mult. 😊

      Ștergere
  4. Nici nu am citit si nici nu am vizionat filmele. Oricum nu avem Netflix.
    Doar am receptionat info.
    Dar mi-a placut mult felicitarea asa ca tot a fost bine!
    Weekend placut, Niko! Spor la tot!

    RăspundețiȘtergere
  5. În general, nu-mi plac romanele „de dragoste”, dar am citit multe, și unele mi-au plăcut mult – și nu doar dintre cele scrise de „clasici”. Prefer clasicii pentru ca - din punctul meu de vedere - au stil, eleganta, complexitate (mai ales in ceea ce priveste personalitatea personajelor). Apoi... nu-mi plac „romanele fluviu” – dacă nu sunt gen „Rocambole” (de Ponson du Terrail) sau „Cavalerii Pardaillan" (de Michel Zevaco). Cărțile politiste sunt o buna relaxare pentru mine, la fel și legendele, basmele, poveștile nemuritoare, filmele politiste, cele cu aventuri, cu super-eroi, de animație. 😊

    Vorba lui Jo: as vedea toate ecranizarile care ar mai aparea la "Mandrie si prejudecata", dar... as sari peste cele care schimba culoarea vreunui personaj sau orientarea sexuală – îmi place „varianta” Jane Austen și din acest punct de vedere îmi pasa prea puțin, spre deloc, de „corectitudinea politica”. 😊

    Exista un "post-Mandrie si prejudecata": „Death Comes to Pemberley" – miniserie cu acțiunea la câțiva ani după căsătoria Darcy-Lizzy; pe domeniul lor are loc o omucidere; o „continuare” scrisa de PD James (o autoare de romane politiste/mister ale carei carti îmi plac mult).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta e principala mea problema cu ecranizarile la cartile care imi plac. Schimbarea culorii chiar si a parului personajului. Si uite ca la Bridgerton, in cartea a doua, respectiv sezonul doi, personajele feminine principale in carte sunt descrise, citez "Edwina, cu parul ei blond deschis si ochi albastrii, fusese aleasa deja cea mai frumoasa domnisoara a sezonului 1814. Kate, pe de alta parte, cu ochi caprui si par castaniu..." - efectiv nu seamana cu domnisoarele actrite de culoare care le interpreteaza. Sincer, acest trend "politicaly corect" deja incepe sa cam....nu prea mai fie chiar asa corect. Ai auzit ca intr-o productie Disney parca, pentru rolul Alba ca zapada, a fost aleasa o actrita de culoare?
      Surprinzator pentru mine e ca nu ma deranjeaza atat de tare la acest serial. Inca. dar la altele...chiar si numai ca a avut fusta in loc de blugi a fost de ajuns sa nu-mi placa ecranizarea. Mai ales ca din punctul meu de vedere vestimentatia era ceva importanta in dinamica dintre cele doua personaje.

      Ștergere
    2. Asa-mi pare si mie: nu prea e "corect politic" sa modifici doar pentru ca exista legi care te obliga la asa ceva. Cred ca, in final, vor ajunge sa se simta stanjeniti si cei care ar vrea un rol de gen... E tare aiurea sa schimbe istoria! mai ales ca multi isi culeg "informatiile" din filme - sigur, nu-i firesc, dar se intampla. Cum ar fi ca Ana lui Ion (romanul lui Liviu Rebreanu) sa aiba alta orientare?! Sau Ion! Numai gandindu-ma ma pufneste râsul! :))
      Am citit si eu... Vor "explica" despre "alba ca zapada" ca se refera la suflet cu "alba". Nu stiu, cred ca e penibil ceea ce se intampla. La filmul de desene animate "Rudolf, renul cu nasul rosu", cica trebuie sa schimbe, pentru ca e cu "bullying" - renii "fac misto" de nasul lui Rudolf...
      Mostenitorul drepturilor de autor pentru "Sherlock Holmes" n-a fost de acord cu ecranizari care sa modifice asa drastic povestile scriitorului, dar cel al Agathei Christie a fost...
      In Dune, filmul recent, ecologistul e femeie, nu cum a vrut scriitorul: barbat... Si tot asa...
      Daca asta inseamna "egalitate de sanse", "egalitate in drepturi"... nasol. :(

      Ștergere
    3. foarte nasol. Mi-ai adus aminte de un articol citit acum ceva ani in urma "Povesti modificate genetic" care se refera la finalul povestilor lui Grimm. Nu alea originale ci alea cu care am crescut noi. Nu me mai taie burta lupului sa fie salvate Scufita Rosie si bunica, ca sunt copiii traumatizati.
      Stii, pot accept mai usor ca se schimba culoarea parului unui personaj fictiv, chiar si culoarea pielii, dar orientarea....pe bune? Chiar daca a existat de cand lumea si pamantul, dar nu asa pe fata. Oricum eu ma simt deja incorsetata cumva ...nu ai exista film, serial, care in care sa nu apara personaje de alta orientare.

      Ștergere
    4. Ca bine zici! Am uitat de Grimm! Oare chiar suntem traumatizati?! Mie nu mi se pare, dar... ce stiu eu?! 😊
      Nu-mi zi de seriale si filme! In unele se accentueaza viata amoroasa! Nu ma intereseaza viata amoroasa a personajelor din filmele "incorecte politic"... de ce m-ar interesa ceva ce nu inteleg? Toate aceste filme si seriale induc aprecierea ca acesti oameni sunt "la tot pasul", si nu e cazul. Exista, da, au aceleasi drepturi - si ii sustin din toata inima in a-si castiga drepturile - dar cand realizatorii de filme vor sa convinga ca exceptia e regula devine deranjant - stiu sigur ca si pentru multi dintre ei. Efectiv, nu ma mai uit la filmele unde se pune accentul prea mult pe acest aspect. Poa' sa fie filmul-filmelor! Sau... toti cei care au astfel de roluri sa fie fix asa in viata reala. Atunci, da, ar fi corect, ar fi real! 😊 Dar... cati sunt?

      Ștergere
    5. Nu stiu ce sa zic, efectiv din filme, exact cum spui, intalnesti la tot pasul astfel de persoane de o altfel de orientare. Nu stiu cumm e exact in America de unde vine toata aceasta ideea, dar la noi? Cati ai intalnit? In ramdul oamenilor maturi? Eu niciunul. In randul adolescentilor am intalnit o fata care .... nu o cunosc decat prin copilul meu si pana l-a urma nu am inteles exact daca este vorba de o alta orientare (gay) sau despre transgender, desi inteleg ca se prezinta ca fiind baiat. Dar cum spuneam nu pot sa spun prea multe, nu o cunosc personal.
      Ideea e ca personal cred ca toate filmele astea in care gasesti cel putin un cuplu de alta orientare, pur si simplu pe adolescenti cred ca ii zapaceste de tot. In cartea pe care o citesc acum, personajul principal feminin nu a fost indragostit niciodata, in prezentul cartii se indragosteste de un baiat, dar a a avut o relatie cu o fata. Mie imi cam da cu virgula pe aici, dar mi se pare ca ajung adolescentii sa se arunce in relatii de orice fel fara sa se gandeasca cu adevarat daca asta simt sau nu.

      Ștergere
  6. Iar face figuri laptopul! :)) Am scris mesajul anterior de doua ori si s-a dus el stie unde! 😊 A treia oara am scris in document Word si am copiat aici.

    Am ales un mesaj separat sa-ti scriu cat de mult imi place felicitarea pe care ai cusut-o: foarte mult imi place! E fina, eleganta! Aproape ca ma pufneste râsul-plânsul gandindu-ma cum imi ies mie astfel de cusaturi. :))

    Saptamana frumoasa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Diana. Sunt sigura ca daca ajungi sa iti tiparesti sabloanele si tie o sa-ti iasa felicitarile acestea.

      Ștergere
  7. am vazut si eu serialul, dragut.Cartea n-am citit-o

    RăspundețiȘtergere

Va mulțumesc pentru vizită!