Vița de vie - taiatul de primăvară

 Chiar nu era asta în planul meu și o și plănuisem că nu o fac decât dacă e soțul acasă să mă ajute, ceea ce însemna peste vreo saptămână și ceva. Dar din ce în ce mai des simt că viața vrea să râdă de planurile pe care mi le fac. 

Ieri aveam în plan să mai plantez niște flori, narcise și ghiocei galbeni pe care i-am scos de pe terenul de la casa veche să-i salvez de viitorul șantier și care mă așteaptă cuminți într-o găleată cu apă. Numai că revenind dimineață de la scoală, când am intrat în curte, mi-a sărit în ochi vița de vie care a început să înmugurească. Și are via asta niște muguri așa delicați că doar dacă îi mângâi, deja cad. Așa că trebuie s-o tai înainte de a începe să se dezvolte mugurii.

Și cum deja anul acesta am rămas restantă la tăiat pomii, au înflorit deja și nu mai pot intra în ei, nu mai puteam amâna și via. Prin urmare, schimbare de plan. Am luat copilul din dotare, cel rămas acasă în concediu medical și l-am scos afară la aer. Își ia cărțile/caietele din care să învețe sau o carte de citit, un scaun de picnic gen fotoliu și stă cu mine în grădină, unde am treabă. Îmi mai dă și mie câte un pahar de apă sau mai face câte o poză, dar în general pur și simplu, faptul că e acolo și îmi ține companie, mă ajută să lucrez mai cu spor. Chiar nu știu ce voi face când vor pleca amândouă de acasă, mă voi obișnui să lucrez singură?

Pe lângă suportul moral, am luat foarfecele de tăiat, aparatul de legat, scara și am pornit la treabă. Dimineață m-am ocupat de via de la poartă, cea ridicată pe crivital, unul fără zonă de umbrire. Nu sunt eu specialist în tăiatul viei, dar am învățat câte ceva ceva de la bunicul și unchiul meu. Păcat că în copilărie nu am prins și partea asta cu tăiatul pomilor, nu prea se făcea pe atunci. Dar o învăț eu și pe aia.

După-amiază am trecut la vița de vie din grădină. Oarecum mai accesibilă că nu mai am nevoie de scară, dar e pusă așa de aproape de gard că nu poți lucra la ea decât de pe o parte. Așa a fost pusă de vechiul proprietar. La tăiatul din timpul verii e chiar mai dificil, că se întinde pe gard și chiar nu ajung la ea. Trece la vecini. Am o înțelegere cu ei, să taie din ea absolut tot ce depășește gardul și îi deranjează, doar să nu o rupă să o strice de tot.

Și uite așa, ziua de ieri mi-am petrecut-o cu o foarfecă în mână, am terminat cu pe înserat, dar măcar am reușit să o termin toată. Aseară eram ruptă de oboseală, am adormit chiar devreme, iar azi... m-am trezit cu o febră musculara de toată frumusețea. În prima parte a zilei abia abia am reușit să mă deplasez. 

Acum încep să îmi revin de tot, dar nici nu am văzut grădina azi decât la cules de păpădie. Cu ceea ce am cules azi, am strâns destul pentru două porții de miere și cum am funcționat pe modul încet și foarte încet, am început prepararea mierii. O să pun în curând și rețeta cu poze.