Când îți faci planuri...

Știți cum e vorba aia, Planul de acasa nu se potrivește cu cel din târg? Cam la fel și cu mine și planurile pe care mi le fac în unele zile. Cum a fost sâmbătă. 

Se coc vișinele, și cum suntem mari fani vișine de plăcintă și sirop de vișine aveam un stres să le culeg cât mai repede să nu se strice. Mai ales că pentru o porție de sirop îmi trebuie 5 kg de fructe fără sâmburi și 8 zile ca să fie gata. Prin urmare, sîmbătă era plan de cules vișine. Asta până am ieși pe ușă. 

M-am împiedicat mai întâi de Fifi, căreia nu-i mai place cutia desemnată drept căsuță și doarme (sau dormea) cu câinii. Așa că i-am amenajat alt loc de dormit, pe un raft de flori. În poza, noul domiciliu este ocupat temporat de motanul Porto.

  

Modificările s-au lăsat și cu alte aranjamente, refăcut teritoriul motanului și măturat păr de căine și de pisică și aș mai fi găsit și altele de făcut, dacă nu eram cu gândul la vișine. Și am plecat cu galețile la cules. Dar pe drum m-am înâlnit cu trifoiul tăiat de soț și pus la uscat pe niște plase de gard. Din păcate într-un loc unde ajunsese ploaia cu o seara înainte, și cum era pentru iepurașul unor prieteni,  trebuia salvat. Cutia căsuță a lui Fifi a devenit cutie de uscat trifoi.

Am un umbrar, așa îi spunem noi, înconjurat de mure, un fel de pavilion din policarbonat, căruia îi dăm un perete jos vara să putem sta acolo la o cafea. Tot acolo am și ceva rafturi pe care usuc plantele ce trebuiesc uscate. Iarna fiind închis, ajunge să semene mai mult cu un depozit și se cerea o curațenie generală. Și uite așa iar nu am ajuns la vișine. Am trimis fetele în locul meu și mi-am făcut curat. Apoi în sfârșit am ajuns și eu la destinație. Credeți că m-am apucat de cules? Nici vorbă. Am dat peste alt obstacol : buruienile. Nu prea obișnuiesc să fac poze înainte și după, dar pentru că de obicei de buruienile din rondurile de flori se ocupă mama, și cum anul acesta nu prea mai poate să vină la mine, am vrut să-i arăt că le fac și eu. 

Așa că am lasat fetele la cules de vișine și m-am ocupat de rondul de flori. Nu cresc prea multe acolo din cauza vișinului, dar florilor de gura leului și mărgaritarului le merge bine. A, și trandafirilor, pe care i-am și tuns cu ocazia asta.

Până la finalul zilei, singurele vișine de care m-am ocupat au fost cele culese de fete, să le pregatesc pentru sirop.

Am vrut să scriu depre planuri răsturnate încă de sâmbătă seara cand am realizat ce vroiam eu să fac și ce am făcut de fapt, dar tot un plan a fost și acela, care se pare că nu putea fi dus la final. Tot așa am tinut-o și duminică și luni, cu a realiza altceva decât ce mi-am propus. Abia de azi pot să zic că am început să bifez și eu pe lista zilei fără alte amânări. Sper să continui și zilele următoare ca azi, deși nu mă pot plange nici de ziua de sâmbătă. Erau tot lucruri ce trebuiau făcute.